Pretentii civile. Speta. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 50

Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase

JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu

Judecător - - -

***

Grefier -

&&&&&&&

La ordine a venit soluționarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.966/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-reclamant, lipsă fiind intimații-pârâți Primarul Primăriei și Unitatea Administrativ Teritorială Primăria Comunei.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recurentul-reclamant a depus la dosar fotocopii de pe hotărâri judecătorești, după care:

Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.

Recurentul-reclamant, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea cererii, respectiv acordarea sporului de dispozitiv. A solicitat a se avea în vedere deciziile favorabile primite de alți colegi, precizând că dorește să "fie tratat la fel" cu aceștia. A precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.

S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.966/D/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Unitatea Administrativ Teritorială - Primăria comunei.

Pentru a decide astfel, tribunalul ca instanță de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău reclamantul a chemat în judecată pârâții Unitatea Administrativ Teritoriala - Primaria Com. si Primarul Comunei, jud. B -, pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară in cuantum de 25% din salariul de bază retroactiv până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu indicele de inflație, precum si consemnarea mențiunilor în carnetul de muncă a acestei indemnizații.

În motivare arată reclamanții că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului administrativ al com. - făcând parte din Ministerul Administrativ si Internelor.

Urmare apariției Ordinului nr. 496/28.07.2003 de modificare si completare a Ordinului 275/2002, personalul din cadrul structurilor trebuie să beneficieze de o indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% calculată la salariul de bază, conform pct. 9.2 din acest act, care arată că indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.

In susținerea acțiunii s-a depus practică judiciară, dispozițiile privind numirea în funcție, acte stare civilă, tabel privind personalul contractual.

Tribunalul pe baza probelor de la dosar a constatat că:

Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea 138/1999 - dispozițiile acestui act normativ se aplică personalului militar si civil din cadrul și, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție Pază, Serviciului de TelecomunicațiiSpecialesi Ministerului Justiției.

Potrivit dispozițiilor art. 47 și 49din lege, personalul civil din ministerele si instituțiile centrale menționate la pct.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurilesi indemnizațiile acordate acestora.

Prin Ordinul nr. 275/05.06.2002 - au fost adoptate Normele Metodologice pentru punerea în aplicare a Legii 138/1999, acesta din urmă fiind modificat si completat prin Ordinul 496/2003.

Conform pct. 9.2 introdus prin ordinul modificator "indemnizația de dispozitiv se acordă si personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice"..

Punctul 31.1 din Ordin prevede că: Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual civil din Ministerul Administrației si Internelor, personalului civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Lege, precum si de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.

Coroborând dispozițiile legale menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea 138/1999 trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar s-au într-una din instituțiile si autoritățile prevăzute in art. 1 din Lg. 138/1999.

În speță personalul reclamant face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că Ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației si Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.

În susținerea celor arătate, susține tribunalul, sunt și dispozițiile punctului VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.

S-a mai constatat că nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației si Internelor, Consiliul Local fiind, potrivit Legii 215/2001 o autoritate publică locală autonomă, de asemenea dispozițiile Legii 138/1999 nu fac referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală, care nueste personal militarși că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.16 din Constituția României si nici cele din Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare și o instituție publică, în care toate acele regulinu se aplică.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul.

Acesta a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte:

- instanța de fond nu a manifestat rol activ, nu a analizat probele de la dosar pentru a elucida cauza dedusă judecății;

- nu s-a analizat logic art.9 al.4 din nr.OUG63/2003 și Ordinul 496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice;

- instanța a reținut doar prevederile restrânse ale Ordinului nr.496/2003, când de fapt art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.

Recurentul a invocat în susținerea recursului și dispozițiile Legii nr.137/2000 privind discriminarea, deoarece arată acesta funcționarii publici din cadrul primăriei primesc acest spor iar personalul contractual nu.

Pentru soluționarea recursului instanța a solicitat de la copii de pe Ordinul nr.496/2003 dat în aplicarea nr.OG63/2003.

Recurentul la rândul său pentru susținerea recursului a înțeles să depună la dosar hotărâri judecătorești, prin care au fost admise acțiunile prin care s-a solicitat sporul de dispozitiv de personalul contractual din cadrul primăriilor.

Recursul formulat de reclamant și încadrat atât în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă cât și cele ale art.3041Cod pr.civilă este nefondat.

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.13 și 47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cât și a dispozițiilor art.9:2 și 31.1 din Normele de aplicare a legii, modificată prin Ordinul 496/2003.

Potrivit tuturor dispozițiilor în materie îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, de exemplu servicii de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare sau cel de evidență informatizată a persoanei, însă prin personalul civil, în sensul legii și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, nu se înțelege tot personalul bugetar care își desfășoară activitatea de administrație publică, ci doar funcționarii publici și personalul civil din, personal din care nu face parte și reclamantul, care face parte dintr-un organ al administrației publice locale, autoritate publică autonomă fără nicio subordonare față de

În ceea ce privește practica judiciară invocată de recurent, se constată că soluționând recursul în interesul legii - instituție creată pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii - prin Decizia nr.37 din 14 decembrie 2009 admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă stabilindu-se următoarele:

Dispozițiile art.13 raportat la art.47 din Legea nr.139/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, prevăzută de art.13 din acest act normativ, se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoarăactivitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne.

Față de cele ce preced, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.966/D din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARUL PRIMĂRIEI, județul B și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - PRIMĂRIA COMUNEI, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

- -

GREFIER,

Red.sent.- C /

Red.dec. -

Tehnored. - 5 ex.

3.02.2010

Președinte:Doru Octavian Pîrjol Năstase
Judecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Camelia Viziteu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Bacau