Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 527/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.527/2009
Ședința publică din 4 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Doriani Ana
- - - președintele Curții de Apel
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B, și Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr.879/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
În deliberare se constată că prin acțiune a înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor reprezentând sumele care i se cuvin cu titlu spor de vechime în muncă, pe perioada 1.01.2001-31.12.2005, actualizate cu indicele de inflație începând cu luna ianuarie 2001, data acordării, și până la data plății;
- să fie obligați pârâții să recalculeze reclamantei sporul de fidelitate și să-i plătească diferențele rezultate ca urmare a noului spor stabilit pe baza vechimii în muncă, vechime care să includă perioada anterioară încadrării ca judecător, începând cu 15.01.1973 și până la data pensionării;
- să fie obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului referitoare la sporul de vechime în muncă, vechimea în magistratură și sporul de fidelitate;
- să fie obligați pârâtul d eord.4 să aloce pârâților de prd.1-3, sumele necesare respectării obligațiilor de plată;
- să fie obligați pârâții de ord.1-3 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă privind sumele acre i s-au plătit cu titlu de spor de 30%, respectiv de 40%, începând cu 1.-, prin hotărâre judecătorească.
În motivarea acțiunii sale a arătat că a avut calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Brașov până la data de 1.10.2005, când s-a pensionat și că a continuat să-și exercite funcția până la data de 31.12.2005 și că a fost salarizată în temeiul Legii nr.50/1996 și nr.OUG177/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr.347/2003.
A mai arătat că prin art.33 din Legea nr.50/1996, în prezent abrogată, magistraților și personalului auxiliar de specialitate li s-a recunoscut dreptul la sporul de vechime în muncă calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat, drept menținut și prin art.98 din Legea nr.92/1992 republicată.
Acest drept a fost suprimat, în ce-i privește pe judecători și procurori, prin nr.OG83/2000, act normativ, de nivel inferior, care a modificat un act normativ de nivel superior, respectiv o lege, fapt ce contravine principiilor stabilite de puterea legislativă.
În ce privește personalul auxiliar de specialitate, acordarea acestui spor a fost menținută în continuare, creându-se astfel un tratament discriminatoriu, între cele două categorii profesionale, în sensul celor prevăzute de art.2 alin.1 și 3 și art.6 din nr.OG137/2000, sancționat corespunzător și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea pronunțată la 6.07.2006.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune, reclamanta a susținut că Hotărârea pronunțată la 6.07.2006, care a constatat discriminarea, a întrerupt cursul termenului de prescripție astfel încât cu acea dată a început să curgă un nou termen de 3 ani, în cadrul căruia să poată fi solicitate aceste drepturi.
În drept, a invocat Codul muncii, nr.OG137/2000, art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului art.7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.4 din Carta socială europeană, revizuită.
Prin întâmpinarea depusă, în conformitate cu art.115-118 Cod proc.civ. pârâtul Tribunalul Brașova solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și excepția lipsei calității procesual pasive, pentru perioada în care reclamanta nu a avut calitatea de judecător, pe raza de competență a acestui tribunal.
Pe fond, a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate deoarece legiuitorul a instituit prin nr.OG83/2000 un sistem nou de salarizare pentru magistrați, constând în acordarea unei indemnizații de încadrare lunară stabilită pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și de vechimea în magistratură, nu și de vechimea în muncă.
A mai arătat că nu are relevanță faptul că pentru personalul auxiliar acest spor a fost menținut deoarece și Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr.294/1.11.2001, că principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituție nu înseamnă o uniformitate așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Referitor la înscrierea în carnetul de muncă a sporului de vechime în muncă și a sporului de fidelitate deoarece primul este nelegal iar al doilea a fost deja înscris în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâta Curtea de Apel a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că activitatea desfășurată de magistrați nu se înscrie în rândul raporturilor tipice de dreptul muncii, ci un caracter atipic, în cadrul căruia se aplică dispozițiile speciale derogatorii.
Prin urmare, cum actele normative în materie nu prevăd în cazul magistraților acordarea sporului de vechime în muncă, pentru activități desfășurate în alte domenii de activitate, solicitarea acestui spor nu are un fundament legal.
În subsidiar, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material pentru perioada 1.01.2001-1.01.2004, având în vedere data la care reclamanta a introdus acțiunea și data de la acre solicită acordarea acestor drepturi.
Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii invocând sub un prim aspect excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantei iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, față de împrejurarea că începând cu 1.01.2003, drepturile salariale ale magistraților au fost stabilite prin nr.OUG177/2002, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea acestui spor pentru magistrați. Totodată, a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamantei.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor depus întâmpinare, la rândul său, invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive, pe considerentul că rolul acestui minister este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor întocmite de ordonatorii principali de credite și că între reclamantă și acest minister nu există nici un raport juridic de muncă.
Prin sentința civilă nr.879/LM/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr.-, s-au respins excepțiile invocate de pârâții Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor referitoare la lipsa calității lor procesual pasive precum și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată de acest tribunal și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Ministrul Justiției și Curtea de Apel Brașov.
Pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință:
- pârâții au fost obligați să plătească reclamantei despăgubiri egale cu sumele care i se cuvin cu titlu spor de vechime în muncă pe perioada 1.01.2001 - 31.12.2005, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data acordării lor, 1.01.2001, și până la data plății efective;
- pârâta de ord.2 a fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei referitoare la sporul de vechime în muncă precum și sumele plătite reclamantei cu titlu spor de 30%, respectiv de 40%, începând cu data de 1.01.2003, prin hotărâre judecătorească;
- s-a respins în rest acțiunea reclamantei;
- pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâților de ord.1-3, sumele necesare plății sumei de mai sus.
Pentru a hotărî în acest mod a reținut, cu privire la excepțiile invocate de pârâți următoarele aspecte:
Referitor la excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, instanța a reținut că prezentul litigiu este un conflict de drepturi, născut din neplata unor drepturi de natură salarială, și că în aceste condiții, potrivit art.284 Codul muncii, coroborat cu art.2 pct.1 lit. c Cod proc.civ. competența de soluționare aparține în primă instanță tribunalului în a cărui rază de competență domiciliază reclamantul, în speță Tribunalului Brașov.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut că este de asemenea neîntemeiată întrucât potrivit art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului material la acțiune a început să curgă, la data publicării în Monitorul Oficial, a Deciziei nr. XXXVI/7.05.2007 pronunțată de
De asemenea a arătat că trebuie reținute și dispozițiile art.16 alin.1 lit. a din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. Ori, asemenea acte de recunoaștere sunt adresele pe care le-a înaintat Ministerul Justiției către Ministerul Economiei și Finanțelor, în vederea obținerii fondurilor necesare pentru plata cestor drepturi bănești.
Legat de excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin B, s-a constatat că nu poate fi primită deoarece potrivit art.15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiție, finanțate din bugetul de stat și că potrivit art.118 din Legea nr.304/2004, republicată, activitatea instanțelor judecătorești este finanțată de la bugetul de stat.
Cum rolul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor comunicate de ordonatorii principali de credite, instanța a apreciat că acest pârât are calitate procesual pasivă.
Totodată, în ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, s-a reținut că este nefondată deoarece are calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut, după examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că potrivit art.33 din Legea nr.50/1996republicată, pentru vechimea în muncă, personalul salarizat în baza acestei legi, beneficiază de un spor de vechime în muncă, de până la 25%, calculat la salariul de bază brut, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, diferențiat pe tranșe de vechime.
OUG nr.177/2002 a abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea magistraților din Legea nr.50/1996. Faptul că acest act normativ nu prevede expres sporul de vechime, nu înlătură obligativitatea acordării acestuia. În caz contrar s-ar încălca dispozițiile art.38 și 53 din Constituție, precum și reglementările cuprinse în legislația europeană.
Neacordarea sporului de vechime nu poate fi motivată nici prin sporul de stabilitate prevăzut în favoarea magistraților, între cele două sporuri existând o distincție clară.
Potrivit normelor cuprinse în Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă, dispozițiile cuprinse în Legea nr.50/1996 referitoare la sporul de vechime nu puteau fi abrogate prin norme legale ordinare, iar nr.OG83/2000 nu putea afecta existența sau exercitarea acestui drept.
Prin Hotărârea din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a arătat că măsura eliminării sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraților. Potrivit art.21 alin.1 din nr.OG137/2000, persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare.
S-a mai reținut că s-a pronunțat prin Decizia nr. XXXVI din 7.05.2007 în care, admițând recursul în interesul legii, declarat de Procurorul General, a recunoscut beneficiul sporului de vechime în favoarea judecătorilor.
Prin urmare, s-a apreciat că reclamanta a fost prejudiciată prin neacordarea sumelor reprezentând sporul de vechime, începând cu data de 1.01.2001 și până la data de 31.12.2005, când aceasta s-a pensionat.
De asemenea s-a reținut că reclamanta este îndreptățită a primi sumele în litigiu, actualizate cu indicele de inflație, în condițiile art.1084 Cod civil.
Totodată, pârâta Curtea de Apel Brașov va fi obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei sentințe.
Cât privește sporul de fidelitate solicitat s-a constatat că acest capăt de cerere este nefondat deoarece pe perioada solicitată nu a existat obligația de plată a acestui spor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor sale de recurs, pârâta Curtea de Apel Brașov a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta recurentă pentru perioada 1.01.2001-1.07.2005, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă deoarece în acel interval pârâta nu a avut calitatea de ordonator secundar de credite.
De asemenea a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001-1.01.2004, întemeiat pe prevederile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond, a susținut că în lipsa unor dispoziții legale exprese care să prevadă acordarea sporului de vechime în muncă, instanța de fond nu trebuia să acorde aceste drepturi de natură salarială deoarece acest lucru ar echivala cu o adăugare la lege.
Referitor la Hotărârea din 6.07.2007 emisă de, recurenta a arătat că aceasta are caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanța de judecată.
Prin recursul său, pârâtul Ministerul Justiției a susținut sub un prim aspect că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune față de prevederile rt.283 alin.1 lit. c Codul muncii, coroborate cu art.3 din Decretul nr.167/1958, iar pe fond a apreciat că hotărârea a fost pronunțată în parte cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Sporul pentru vechimea în muncă a magistraților a fost abrogat prin intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici în noua lege de salarizare a magistraților, respectiv în nr.OUG27/2006.
Începând cu anul 2003, nr.OUG177/2002 a reprezentat cadrul legal privind salarizarea magistraților, care menține aspectele deja introduse prin nr.OG83/2000.
Este și susținerea instanței de fond în sensul că prin neacordarea sporului în discuție au fost încălcate dispozițiile nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare conform normelor constituționale și legislației europene.
Neacordarea acestui spor este o opțiune a legiuitorului și nu poate fi considerată ca aducând atingere principiului egalității în drepturi și al nediscriminării întrucât nu creează vreo discriminare între categorii de persoane aflate în aceeași situație juridică.
În sprijinul acestor susțineri recurentul a invocat Hotărârea nr.250/28.08.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a constatat că dispozițiile art.33 alin.3 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nu sunt discriminatorii și a arătat că în același sens este și jurisprudența
În ceea ce privește obligarea la plata sporului de vechime actualizat cu indicele de inflație a arătat că, potrivit art.1088 din Codul civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutarea nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Recurentul a mai apreciat că nu are culpă conform art.1082 Cod civil, rațiunile de politică financiară și bugetară a statului fiind cele care au determinat abrogarea dreptului la sporul de vechime. Conform nr.OG22/2002, cât timp nu a deținut sume de bani alocate cheltuielilor la care se încadrează obligația de executat, nu i se poate reține un refuz de neexecutare a obligațiilor legale, fapt care să atragă răspunderea sa sub forma daunelor interese.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin recursul său a solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesual pasive, susținând că între reclamant și acest pârât nu există nici un raport juridic de muncă.
Prin Încheierea din 23.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosar nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la ÎC. pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii acestei curți.
- Secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Încheierea nr.3999/13.06.2008 pronunțată în dosar -, a admis cererile de abținere și a trimis pricina spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, care a înregistrat-o sub același număr unic.
Având în vedere prevederile art. I și II din nr.OUG75/2008, Curtea de Apel Alba Iuliaa trimis dosarul spre competentă soluționare, ca instanță de recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul, nr-.
Prin decizia civilă nr.741/28.01.2009 pronunțată de în dosar nr-, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, deoarece prin decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale s-au declarat neconstituționale prevederile art. I și II din ZU.OG nr.75/2008.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacte, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. se constată că recursurile declarate de pârâți sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se constată că aspectele critice invocate sunt întemeiate și că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt la rândul lor ordonatori principali de credite, printre care figurează și Ministerul Justiției, și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Prin urmare, sub acest aspect instanța de fond a soluționat greșit cauza, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de pârât, în sensul celor solicitate în recurs.
Criticile aduse de pârâții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției, vizând excepția prescripției dreptului material la acțiune se constată că sunt fondate deoarece potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii coroborat cu art.3 din Decretul nr.167/1958, cererile formulate în materia conflictelor de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În consecință, în speță sunt incidente prevederile art.12 don decretul nr.167/1958, conform cărora " în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită."
Cauzele de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției sunt expres și limitativ prevăzute de art.13 și art.16 din decret, iar reclamanta nu se află în nici unul din aceste cazuri.
În consecință, soluția instanței de a respinge excepția prescripției extinctive este greșită, impunându-se admiterea ei, pentru perioada 1.01.2001- 6.03.2004 (acțiunea fiind introdusă pe rolul tribunalului la 7.03.2007).
Referitor la fondul pricinii, se constată că soluția este temeinică și legală față de Decizia nr.XXXVI /7.05.2007 a prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a statuat că art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art. I pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6alin.1 din nr.OUG160/2000, se interpretează în sensul că "Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
Ori, otrivit p. art. 329 alin. 3.pr.civilă " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
În consecință, din acest punct de vedere instanța a apreciat corect că cererea reclamantei de acordare a sporului de vechime este fondată însă pentru perioada 7.03.2004- 31.12.2005, data pensionării reclamantei.
Celelalte critici aduse de pârâții recurenți soluției pronunțate vor fi înlăturate ca nefondate.
În raport de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ și art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției și pe cale de consecință, va dispune modificarea în parte a sentinței, în sensul celor reținute mai sus.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr.879/M/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr.-.
Modifică, în parte sentința atacată, în ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 - 6.03. 2004 și rejudecând cauza în aceste limite:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință;
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și înlătură obligațiile stabilite în sarcina acestuia.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2001 - 6.03.2004 și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantei privind obligarea pârâților la plata sporului de vechime pe perioada 1.01.2001- 6.03.3004.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4.05. 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Petrașcu Adriana
- - - - - -
Grefier,
Red.MS
Tehnored.TM/ 3 ex
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Doriani Ana, Petrașcu Adriana
