Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 528
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Viziteu Camelia
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentele-reclamante și împotriva sentinței civile nr.127 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri și/sau excepții de formulat, și văzând că în cauză recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele și, în contradictoriu cu, Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Județeană N, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat:
a) obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a drepturilor salariale, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzute de art.47 din Lg.nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 15 iulie 2003 ( în cazul reclamantei ) și, respectiv, 1 ianuarie 2001 - 1 august 2005( în cazul reclamantei ), când au activat în calitate de procurori financiari ai Camerei de Conturi Județene N;
b) obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetele de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și de pe lângă Tribunalul Neamț la plata actualizată a drepturilor salariale, reprezentând sporul de 50% din salariul de bază lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 15 iunie 2003 - 15 mai 2004, în cazul magistratului, cât a activat în calitate de procuror în cadrul Parchetului N;
c) obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate;
d) obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor și pentru sporul precizat în cazul fiecăreia.
În motivarea cererii reclamantele, au arătat, următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar. Acordarea acestui spor a avut în vedere condițiile concrete, extrem de dificile, în care magistrații își desfășoară activitatea, condiții care, în timp, în loc să se îmbunătățească, s-au înrăutățit, în contextul sporirii volumului de activitate, ale complexității cauzelor, ale dezvoltării și diversificării fenomenului infracțional, în paralel cu o creștere a cerințelor și standardelor înfăptuirii unui act de justiție european. In același timp, atacurile împotriva magistraților, fie din partea altor factori în diverse moduri, au făcut ca riscurile și solicitarea neuropsihică să devină din ce în ce mai greu de suportat, acordarea sporului fiind cu atât mai justificată față de anul 1996.
Interpretarea logică a dispozițiilor legislative ulterioare Legii nr. 50/1996, și anume art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, art. 41 din OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, conduce la concluzia că dreptul conferit de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas și este în vigoare, în consecință trebuie recunoscut cu toate urmările ce decurg din această situație.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, trebuie avut în vedere că, în conformitate cu disp. art. 1 din OUG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli în care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru a se realiza plata drepturilor salariale, se impune includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetele Curții de Conturi a României și a Ministerului Public.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, trebuie să se rețină că, potrivit articolelor 1 și 3 din decretul 167/58 și 283 al. 1, lit. c din Legea 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri civile către salariat, pot fi formulate în termen de trei ani de zile de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, articolul 27, al. 2 din OG 137/2000, prevede ca termen pentru introducerea cererii 3 ani de zile și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În cauză însă, de la adoptarea OG 83/2000, prin intermediul căreia sporul invocat a fost retras magistraților și acordat controlorilor financiari, legiuitorul a mai adoptat o serie de acte normative succesive prin care a recunoscut acest spor diferitelor categorii profesionale - respectiv prin OG 9/2001, Legea 334/2002 și OUG 115/2004, acte normative care au avut drept consecință instituirea unei discriminări permanente în ceea ce-i privește pe magistrați.
În cauză s-au formulat cereri de intervenție, în interes propriu și de, și, care de asemenea, au activat în cadrul Curții de Conturi.
Curtea de Conturi a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii precum și excepția necompetenței materiale ( art.36 din OG 27/2006 aprobată prin Lg.45/2007) precum și prescripția prescripției dreptului la acțiune.
La termenul din 27 octombrie 2007 instanța, pe lângă excepțiile invocate de pârâți, a mai pus în discuție și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU în soluționarea primului capăt din acțiune ( notat cua )și implicit disjungerea acestuia de restul capetelor de cerere.
Prin sentința civilă nr.127/3.11/2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -au dispus următoarele:
S-a admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capătul de cerere -(a) din cererea principală - formulat de reclamante în contradictoriu cu Camera de Conturi Județeană N, Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor precum și cererile de intervenție în interes propriu - formulate de, și - și în consecință disjunge aceste cereri și le trimite spre competentă soluționare Tribunalului Neamț - în primă instanță.
Cu opinia separată a doamnei judecător care este pentru respingerea excepției necompetenței și respingerea ca prescrise a cererilor de intervenție și a cererii principale pentru perioada 1 ianuarie 2001- 17 februarie 2005 și admiterea acțiunii formulate de reclamanta - pentru perioada 18 februarie 2005 - 1 august 2005.
II. S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune în capătul al 2 lea al acțiunii principale - (b) - privind plata sporului de 50% reclamantei pentru perioada 15 iunie 2003-15 mai 2004 și respinge, în consecință, ca prescris acest capăt de cerere.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare și obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț să efectueze mențiuni corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Existând divergență cu privire strict la această chestiune ( competența materială și disjungerea) la termenul din 3 noiembrie 2008 s-a constituit completul de divergență, prin includerea judecătorului de pe planificarea de permanență, conform art.99 al.7 din.
Cu opinie majoritară, se apreciază că această excepție este întemeiată.
Astfel, OUG 75/2008 a vizat acțiunile formulate de personalul salarizat potrivit OUG27/2006 aprobată cu modificări prin Lg.45/2007 precum și potrivit OG 8/2007 aprobată cu modificări prin Lg.247/2007.
Or, văzând preambulul acestui act normativ, instanța a constatat că despăgubirile solicitate de reclamante în contradictoriu cu Camera de Conturi și Curtea de Conturi pentru perioada cât reclamantele au avut calitatea de procurori financiari nu se încadrează la art.I al.1 și 2 din OG 75/2008. Pentru acest considerent, admițând excepția va disjunge primul capăt de cerere (a) precum și cererile de intervenție și le va trimite spre competentă soluționare Tribunalul Neamț, în primă instanță.
După soluționarea acestui punct aflat în divergență, instanța a deliberat (art.257 al.3 și 5 Cod pr.civilă)asupra celorlalte chestiuni, în completul inițial apreciind că în ce privește, capătul al 2 lea din acțiune, acesta este prescris, actele normative invocate de reclamante / OG 9/2004, Lg.334/2002 și OUG 115/2004) nefiind de natură să întrerupă sau să suspende cursul prescripției (art.283 muncii și art.2 din Decretul 167/1958).
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a apreciat că aceasta este nefondată fiind respinsă ( art.19 din Lg.500/2002).
Și excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, reclamantele putând solicita acest drept cu condiția să fie în termenul de prescripție și să îndeplinească cerințele legale, avute în vedere de art.47 din Lg.50/1996( și de Decizia 21/2008 a ).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele.
Motivele de recurs invocate de acestea au fost în esență următoarele:
Nu se impunea declinarea competenței în favoarea Tribunalului Neamț pentru soluționarea primului capăt de cerere deoarece atât numirea, cât și eliberarea lor din funcție s-a făcut prin decret prezidențial. De asemenea, au beneficiat de o salarizare de sumă identică cu cele ale personalului din sistemul de justiției.
Termenul de prescripție de 3 ani curge de la data pronunțării deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008 și nu de la adoptarea nr.OG83/2000.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Este adevărat că reclamantele au beneficiat de o salarizare și de sporuri identice cu ale personalului din sistemul justiției, dar OUG nr.75/2008 a stabilit în mod exclusiv competența de soluționare în primă instanță în favoarea curților de apel doar a litigiilor având drept obiect acordarea de drepturi salariale numai dacă sunt formulate de judecători, procurori, personal auxiliar sau alte categorii de personal din sistemul justiției, salarizați în baza OUG nr.27/2006, respectiv OG nr.8/2007.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU și declinarea în favoarea Tribunalului Neamț.
De altfel, în prezent, prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008 și toate litigiile având ca obiect acordarea de drepturi salariale solicitate de către personalul din sistemul justiției sunt de competența tribunalelor în primă instanță.
În ceea ce privește criticile aduse de recurentele-reclamante la punctul b) din motivele de recurs sunt, de asemenea, neîntemeiate.
În mod corect și legal a reținut instanța de fond caracterul prescris al pretențiilor deduse judecății - sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru perioada 15.06.2003 - 15.05.2004, în cazul magistratului, având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 și art.3 din decretul nr.167/1958 coroborate cu art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.
Nici decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind admiterea recursului în interesul legii care conferă dreptul magistraților și personalului auxiliar din sistemul justiției de a beneficia de sportul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 %, nici actele normative invocate de recurentele-reclamante - OG nr.9/2004, Legea nr.334/2002 și OUG nr.115/2004, nu sunt de natură să întrerupă sau să suspende cursul prescripției.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentele-reclamante și împotriva sentinței civile nr.127 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - /
red.dec.rec. - DOE.
tehnored.BC/ 2 ex/ 11.06.2009
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Viziteu Camelia
