Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 531
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de recurenții:, -, -, -, ( Fostă ) -, R, -, -, Recurent, -, ( ), -, ( ) I, - și Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Directia Generala a Finantelor Publice împotriva sentinței civile nr. 68 din 14.10.2008 a Curții de APEL IAȘI, intimați fiind: Ministerul Justiției Și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, în calitate de recurent- intimat și de mandatar pentru recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, s-a depus întâmpinare de către Ministerul Justiției Și Libertăților, comunicată celorlalte părți, recurenții - intimați au depus concluzii scrise, nu s-au depus de către intimatul- recurent 3 exemplare de pe cererea de recurs pentru a fi comunicate intimaților. S-a solicitat judecata în lipsă. S-a depus la dosar un exemplar de pe încheierea pronunțată de Curtea de APEL IAȘI la data de 11.05.2009 prin care s-au admis cererile de abținere formulate de judecătorii și -.
Instanța constată că în cauză s-au declarat două recursuri, în termen și motivate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în recurs.
, în calitate de recurent - intimat și de mandatar pentru recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere motivele de recurs și concluziile scrise depuse la dosar și, pe fond, admiterea acțiunii.
Solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de P
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursurilor de;
Prin cererea înregistrată initial la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, ( FOSTĂ, R, A, A, (, ( ) I, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând constatarea discriminării cauzate de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din OUG nr. 27/2006, anularea situației create prin discriminare prin obligarea la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada aprilie 2005 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date și obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la asigurarea sumelor necesare acordării despăgubirilor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au aratat că au calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Iași. Deși lucrează folosind computerele majoritatea timpului de lucru, încă din anul 2004, nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt recunoscute altor salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, au susținut reclamanții, sporul de calculator este încasat de către: personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern); salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern); salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006); salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare (conform Hotărârii Guvernului nr.1028/2006).
Deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu beneficiază de cele cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art.142 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor prevăzute în art. 40 pct. 2 lit. c din Codul muncii pârâta "are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin.2, art.40 pct.2 lit. c, art.142 și 269 din Codul muncii, art.48 alin. 1 din Legea 50/1995 și art. 14 alin.1 din Legea 56/1996.
Prin întâmpinarea formulată, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul discriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât discriminarea la care fac referire reclamanții rezultă din lege. MINISTERUL JUSTIȚIEI nu are atribuții de legiferare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că sporul de lucru la calculator nu este un spor distinct și nici nu este reglementat ca atare printr-un act normativ. Reclamanții beneficiază în prezent de sporul de 15% reglementat de art. 22 din OG nr. 8/2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru judecători acest spor este reglementat de art. 7 din OUG nr. 27/2006.De asemenea, acest spor nu face obiectul art. 14 din CEDO, nefiind prevăzut de lege, și nici al reglementării constituționale din art. 20.
Mai susține pârâtul că și al doilea capăt de cerere este nefondat, întrucât durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din cadrul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică, respectiv art. 79 alin. 1 din Legea nr. - și art. 65 din Legea nr. 567/2004.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, în cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că actele normative care reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea unui spor de lucru pe calculator.
Prin încheierea din 9 iulie 2008, avându-se în vedere dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de APEL IAȘI, unde a fost înregistrată cu nr-.
Examinând excepțiile invocate de pârâți, Curtea, ca instanta de fond, a constatat următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI este neîntemeiată. Prin acțiunea introductivă, reclamanții, magistrați și personal auxiliar de specialitate, invocând aplicarea discriminatorie a unor prevederi legale, au solicitat plata unui drept salarial, iar potrivit art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor, în care se includ cheltuielile de personal, este gestionat de MINISTERUL JUSTIȚIEI, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII este de asemenea neîntemeiată, în condițiile în care reclamanții invocă existența discriminării și solicită anularea situației create prin discriminare, iar art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 prevede că judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamanți, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
În consecință, cele trei excepții au fost respinse.
Pe fondul cauzei, Curtea a retinut că reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Iași.
Salarizarea judecătorilor în perioada 2005-2008 fost reglementată prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006, iar a personalului auxiliar de specialitate prin Legea nr. 50/1996 și OG nr. 8/2007. Aceste acte normative nu au prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Cu privire la discriminarea invocată de reclamanți, s-a reținut că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități, care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Statutul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate diferă de al altor categorii profesionale, sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art. 6 alin. 2 Codul muncii.
De altfel, nici nu a fost dovedit faptul că personalul din cadrul serviciului contabilitate și informatică al Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariații Ministerului Justiției beneficiază de sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut.
Atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art. 7 alin.1 din OUG nr. 27/2006, respectiv art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007.
Cât privește dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, acestea obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Reclamanților le-au fost acordate toate drepturile prevăzute de legislația specifică, drepturi printre care nu se regăsește și sporul de lucru la calculator.
Este evident că nici Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art. 12 din Legea 130/1996 și art. 3 alin. 2 din 2895/2006, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, reclamanții fiind salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007).
De asemenea, nu se poate constata nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiază reclamanții, în raport de salariații din domeniul sanitar.
Așa cum s-a arătat, egalitatea de drepturi nu vizează și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Or, procurorii și personalul auxiliar de specialitate sunt categorii profesionale distincte de cele ale salariaților din industria chimică și petrochimică sau din domeniul sanitar, atât prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitățile de recrutare specifice prevăzute de lege, precum și prin reglementări diferite de salarizare.
Cu privire la cererea de acordare a 3 zile în plus la concediul de odihnă, s-a reținut că prin art. 142 Codul muncii, s-a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Acest text se coroborează cu cel al art. 140 alin. 1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. 1 din Legea 303/2004, magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art. 65 alin. 1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare. Aceste legi, fiind legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților. În același sens, art. 1 alin. 2 Codul muncii prevede că dispozițiile sale se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Cele două acte normative menționate conțin dispoziții specifice în ceea ce privește durata concediului de odihnă al magistraților și personalului auxiliar de specialitate, așa încât prevederile art. 142 Codul muncii nu sunt aplicabile reclamanților.
Prin urmare, față de considerentele expuse, acțiunea reclamanților vizând plata sporului de lucru la calculator și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, s-a constatat că o atare cerere este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 76/1972. Față de dispozițiile art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, Curtea este necompetentă material să soluționeze o atare cerere, necompetența sa fiind de ordine publică în conformitate cu prevederile art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 158 Cod proc. civilă, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a acestei cereri.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs atat reclamantii, ( FOSTĂ, R, A, A, (, ( ) I, prin mandatar, cat si pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, considerand-o nelegala si netemeinica prin prisma dispozitiilor art.304 pct.8 si 9 si 304 ind.1 pr.civ.
În motivarea recursului sau, paratul Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamantii, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.Ca atare, in mod gresit prima instanta a respins aceasta exceptie.
Mai arata paratul ca in conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției, ordonator principal de credite, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Reclamantii sustin in recursul lor ca, in ceea ce priveste competenta de solutionare a capatului de cerere vizand efecturea mentiunilor in carnetul de munca, in mod gresit instanta de fond a disjuns judecata si a declinat competenta in favoarea Judecatoriei I, intrucat in cauza sunt incidente disp.art.17 pr.civ. privind prorogarea legala de competenta, fiind vorba despre o cerere accesorie.
Pe fondul litigiului se arata ca, sub aspectul discriminarii, prima instanta trebuia sa verifice situatia lor in raport cu cea a altor categorii socio-profesionale, cu tratamentele ce se aplica acestora si cu justificarile si criteriile tratamentelor diferentiate.
Conform Directivei 2000/EC/78,tratamentul diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situatii comparabile si nu similare.Ca atare, sustin recurentii, deși lucrează folosind computerele majoritatea timpului de lucru, încă din anul 2004, nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt recunoscute altor salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, au susținut reclamanții - recurenti, este indubitabila discriminarea atat timp cat sporul de calculator este încasat de către personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern); salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern); salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006); salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică) iar motivul acordarii a fost asigurarea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare, conform Hotărârii Guvernului nr.1028/2006.
Deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu beneficiază de cele cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art.142 din Codul muncii.
Mai arata recurentii ca in mod eronat instanta de fond a considerat ca nu s-a dovedit imprejurarea acordarii acestui spor categoriilor de personal invocate, intrucat in cauza sunt incidente disp.art.287 din Codul muncii potrivit carora angajatorul are sarcina probei.
Invoca reclamantii-recurenti atat practica judiciara in materie, mentionand sentintele din 27.05.2008, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr-, respectiv 684 din 25.02.2008 a Tribunalului Prahova cat si art.16 al.1 si 2 si 20 al.2 din Constitutie, art.2 pct.1 si art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Conventia 111 privind discriminarea in domeniul ocuparii fortei de munca si exercitarii profesiei, Directiva 2000/EC/78, Directiva 1990/270/CEE.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente,Curtea constata în primul rând, că recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuala pasiva in cauza intrucat nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii,ci sa aloce sumele necesare platii catre ordonatorul principal de credite, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
In ceea ce priveste recursul reclamantilor, Curtea constata ca in mod corect prima instanta a apreciat actiunea ca fiind nefondata. Astfel, in perioada pentru care s-au solicitat drepturile, salarizarea judecatorilor a fost reglementată prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006, iar a personalului auxiliar de specialitate prin Legea nr. 50/1996 și OG nr. 8/2007. Aceste acte normative speciale nu au prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Cu privire la discriminarea invocată de recurenti in raport de alte categorii profesionale, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități, care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării prin acordarea sau nu a unor sporuri, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Statutul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate este stabilit prin legi speciale si diferă de al altor categorii profesionale sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială, in speta sporul de 15% pentru lucrul la calculator, recunoscut altor categorii de salariați, nu presupune automat discriminare,fiind justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art. 6 alin. 2 Codul muncii.
Atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art. 7 alin.1 din OUG nr. 27/2006, respectiv art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007.
Cât privește dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, acestea obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Curtea apreciaza ca dreptul la acest spor nu poate constitui nici obiect al aplicarii art.14 din CEDO intrucat art.1 din Protocolul 12, ratificat de Romania prin Legea 103/2006 se refera expres la exercitarea unui drept prevazut de lege si nici al reglementarii constitutionale si al aplicarii art.16 si 20 din Constitutie, din moment ce Curtea Constitutionala a statuat in numeroase decizii ca sporurile, premiile sau alte stimulente nu reprezinta drepturi fundamentale.
Referitor la acordarea celor 3 zile in plus la concediul de odihna, asa cum corect a retinut instanta de fond, prin art. 142 Codul munciis -a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Acest text se coroborează insa cu cel al art. 140 alin. 1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. 1 din Legea 303/2004, magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art. 65 alin. 1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare. Aceste legi, fiind legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii.
Si sub aspectul competentei de solutionare a cererii reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, prima instanta a pronuntat o hotarare legala constatand că o atare cerere este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 76/1972 si ca față de dispozițiile art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, Curtea, ca instanta de fond, este necompetentă material să soluționeze o atare cerere, necompetența sa fiind de ordine publică în conformitate cu prevederile art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă.
Prorogarea legala de competenta, prevazuta de art.17 pr.civ. si invocata de recurenti, nu poate opera cu incalcarea normelor de competenta absoluta.Ori, este fara echivoc faptul ca in speta competenta materiala are caracter absolut si, ca atare,in mod judicios prima instanta a disjuns si declinat solutionarea cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă in favoarea judecatoriei.
de cele retinute,Curtea, in baza disp.art.312 pr.civ. va respinge recursurile si va mentine sentinta recurata ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanții, (FOSTĂ, R, () I, A, A, (, si de paratul Ministerul Economiei și Finanțelor impotriva sent.civ.nr.68/14.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel I, sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored.
2 ex.-10.09.2009-
Curtea de Apel I:;
-.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Daniela Pruteanu, Smaranda
