Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 538/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 538
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice - prin.. a. Pu-ași, împotriva sentinței civile nr. 102/31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, intimați fiind:, -, -, I -, B G, G - Prin Moștenitor, G - Prin Moștenitor, -, - -, -, a, -, -, - a, -, - -, -, -, -, -, -, Ministerul Justiției Și Libertăților, Curtea De Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, s-a comunicat duplicatul motivelor de recurs, intimații nu și-au desemnat un reprezentant potrivit disp. art. 114 lit. 5 Cod proc. civilă. S-a atașat la dosar un exemplar de pe încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 11.05.2009 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător -. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia recursul a fost declarat în termen și motivat.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului I sub nr-, si ulterior al Tribunalului Vaslui sub nr-, iar la Curtea de Apel I sub nr.766/45/11.09.2008, reclamanții, -, -, I -, B G, G - Prin Moștenitor, G - Prin Moștenitor, -, - -, -, a, -, -, - a, -, - -, -, -, -, -, - si intervenientii Si au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor patru pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.02.2007 si pana la pronuntare, precum si in continuare, pe viitor, și obligarea ultimului parat la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii si cererilor de interventie, s-a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996. Deși era un drept câștigat, de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat, fără justificare rațională, prin G nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 și nu a mai fost prevăzut nici de nr.OUG 177/2002. Abrogarea nu poate produce consecințe juridice, atâta timp cât nr.OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior legii, venind în contradicție cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Au mai susținut reclamanții si intervenientii că prin dispozițiile art. 77 din Legea nr. 303/2004, legiuitorul recunoaște expres existența factorului de risc. În prezent, drepturile de natură salarială ale judecătorilor sunt reglementate prin nr.OUG 27/2006, care, în art. 2, include între criteriile de stabilire a drepturilor salariale, și pe cel referitor la riscurile funcției, însă judecătorii sunt prejudiciați în mod direct prin neplata sporului, atât timp cât recunoașterea riscurilor funcției nu este concretizată în acordarea lui. sporului pentru judecători constituie discriminare față de alte categorii de profesii din sistemul administrației, poliției, penitenciarelor, care beneficiază de acesta.
A fost invocată și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a aratat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamanți, a fost abrogat total și expres prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Adoptarea acestui act normativ a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut de Legea nr. 154/1998. Acest act normativ a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare, fiind evident că finalitatea modificării legislației nu a fost, în nici un caz, diminuarea drepturilor salariale, ci creșterea lor, în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a altor sporuri în indemnizația unică.
A mai susținut pârâtul că marea majoritate a instanțelor, având în vedere evidența și notorietatea argumentelor formulate, au respins acțiuni similare.
Ministerul Economiei și Finantelor a solicitat prin intampinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. S-a susținut că nu există raporturi juridice între pârât și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Prin sentința nr. 102 din 31.10.2008, Curtea de Apel Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, I -, -, - -, -, a, -, -, - a, - -, -, -, -, -, și cererea de intervenție formulata de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași si Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași să plătească reclamanților, -, -, I -, -, - -, -, a, -, -, - a, -, - -, -, -, -, -, si intervenientei diferentele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01.02.2007- 31.10.2008, precum si pe viitor.
A admis in parte actiunea formulată de reclamanții, -, B și, ambii in calitate de mostenitori ai lui G, in contradictoriu cu paratii Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași si Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Economiei și Finantelor să plătească reclamanților, -, B G, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, dupa cum urmeaza: reclamantului pentru perioada 01.02.2007-31.08.2008, reclamantei - pentru perioada 03.09.2008-16.10.2008, pentru perioada 01.02.2007-09.03.2008, B G pentru perioada 01.02.2007-31.08.2008, și, ambii in calitate de mostenitori ai lui G, pentru perioada 01.02.2007-07.02.2008.
A admis cererea de interventie formulata de intervenientul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui si Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui să achite intervenientului diferentele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01.02.2007-31.03.2007.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul I să achite intervenientului diferentele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01.04.2007-31.10.2008 precum si pentru viitor.
A respins actiunea formulata de reclamantii, -, B G, și, ambii in calitate de mostenitori ai lui G, dupa cum urmeaza: fata de reclamantul pentru perioada 01.09.2008-31.10.2008, fata de reclamanta - pentru perioadele 01.02.2007-02.09.2008 si 17.10.2008-31.10.2008, fata de reclamanta pentru perioada 10.03.2008-31.10.2008, fata de reclamantul BGp entru perioada 01.09.2008-31.10.2008, pentru reclamantii și, ambii in calitate de mostenitori ai lui G, pentru perioada 08.02.2008-31.10.2008.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor banesti acordate prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei Și Finanțelor este neîntemeiată si va fi respinsa.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamanți și intervenienți, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că în perioada pentru care s-a solicitat plata sporului de 50%, reclamanții și intervenienții au avut calitatea de magistrat. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, reținând că pretențiile reclamanților și ale intervenienților sunt întemeiate, unele in totalitate, altele in parte (pentru cei pensionati respectiv aflati in concedii crestere copil), s-au admis atât cererea introductivă, cât și cererile de intervenție în interes propriu, iar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui au fost obligați la plata drepturilor salariale solicitate, pana la data de 31.10.2008, si in continuare, pe viitor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților dispuse prin hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice susține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Arată recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce urmează:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată, așa cum corect a reținut prima instanță, prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți și intervenienți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți și intervenienți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de aceștia nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 102 din 31.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
02 ex.
11.06.2009
Curtea de Apel Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu
