Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 539
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și de Ministerul Finanțelor B prin B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, împotriva sentinței nr. 420 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții-intimați, -, -, C, G, -, -, G, -, R, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
C UR TEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 10.10.2007, reclamanții, -, C, G, -, G, -, R, R, G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor doi pârâți la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu 01.11.2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și în continuare, obligarea acestora la plata drepturilor restante actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, cât și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor indexate
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc ori au îndeplinit funcția de procuror în cadrul parchetelor de pe raza județului B și dețin autorizații ORNISS conf. art. 28 din Legea 182/2002, astfel că gestionează informații clasificate.
Cu toate acestea, nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru categorii de persoane ce gestionează, la rândul lor, informații clasificate, spor prevăzut de diferite acte normative.
Astfel conf. art. 3 din Legea 144/2006 pentru aprobarea OG19/2006 pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul avizului de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Potrivit art. 15 alin. 1 din OG6/2007, sporul de confidențialitate se acordă și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul administrației prezidențiale, din Consiliul național pentru studierea arhivelor securității, din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului și Consiliul Legislativ.
Prin art. 20 alin. 3 din Legea 656/2002, acest spor de confidențialitate s-a acordat membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Conform acestui act normativ, informațiile clasificate sunt obținute sub supravegherea procurorilor dar, cu toate acestea, ei nu beneficiază de sporul de confidențialitate.
Potrivit G 137/2002, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost necesară în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Reclamanții au indicat și perioada pentru care solicită aceste drepturi salariale, respectiv:
, pentru perioada 1.10.2004-1.02.2006;
, pentru perioada 1.10.2004-la zi;
-, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 01.10.2004 -01.11.2005;
, pentru perioada 1.10.2004-1.02.2006;
C, pentru perioada 01.10.2004-la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
G, pentru perioada 1.09.2007- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 16.04.2007- la zi;
, pentru perioada 01.09.2007- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 01.10.2004- la zi;
, pentru perioada 1.09.2007- la zi;
G, pentru perioada 1.10.2004-1.02.2006.
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
-, pentru perioada 01.09.2007- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 01.08.2005- la zi;
, pentru perioada 01.08.2005 - la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 01.12.2005- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
, pentru perioada 1.10.2004-30.11.2004.
, pentru perioada 1.10.2004- la zi;
R, pentru perioada 1.10.2004 - 15.04.2005.
, pentru perioada 1.10.2004 - la zi;
G, pentru perioada 1.10.2004 - la zi;
, pentru perioada 1.10.2004 -1.05.2005 si
de la 01.11.2005 la zi;
, pentru perioada 1.10.2004 - la zi
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care a solicitat ca, în măsura în care va fi admisă acțiunea, să fie obligat acesta să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public și astfel să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În motivare a arătat că, potrivit art. 31 din Legea 304/2004, activitatea parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
În temeiul art. 19 din Legea 500/2002, este în responsabilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor să pregătească legile bugetare anuale, cât și cele de rectificare a bugetului, în lipsa adoptării unui asemenea act normativ, Ministerul Public, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate.
La data de 1.11.2007, același pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă. A invocat, ca și chestiune prealabilă, lipsa competenței materiale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei, deoarece, potrivit art. 27 alin. 1 din OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri, potrivit dreptului comun. Pe de altă parte, reclamanții trebuiau să se judece și în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, care este ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei a precizat că procurorii nu se află în aceeași situație cu categoriile de salariați ce beneficiază de sporul de confidențialitate, astfel inițial prin OG19/2006, sporul de confidențialitate de până la 15% a fost acordat cadrelor militare, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil, fără a se face referire la personalul angajat în alte instituții publice. Ca urmare a modificării OG19/2006, s-a extins posibilitatea acordării acestui spor și cu privire la personalul din cadrul instituțiilor publice de Apărare Națională Ordine Publică și Siguranță Națională.
Aceste prevederi stabilesc în mod clar categoriile de funcționari publici care sunt beneficiari ai sporului de confidențialitate și autoritățile ce sunt obligate să acorde acest spor, ori reclamanții au calitate de procurori în cadrul Ministerului Public și nu de funcționari publici, astfel că nu pot fi beneficiari ai sporului de confidențialitate.
Raportat la disp. art. 16 din Constituția României, Curtea Constituțională a statuat constant, în jurisprudența sa, că prin lege pot fi stabilite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
discriminarea presupune un tratament neegal pentru persoane aflate în aceeași situație pe motiv de rasă, naționalitate, limbă, religie, categorie socială, apartenență la o categorie defavorizată etc. având ca scop restrângerea sau înlăturarea folosinței sau exercitării a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că a distinge nu înseamnă a discrimina, ci că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare. Prin urmare, ar exista discriminare dacă doar o parte din procurorii de la parchetele din țară ar beneficia de aceste sporuri, iar alții nu. Nu este cazul în speța de față, deoarece nici unul dintre procurorii aflați în activitate la parchetele din țară nu beneficiază de sporul de confidențialitate.
La data de 26.11.2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, motivat de faptul că prin legile bugetului de stat pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a stabilit că ordonatorii principali de credite sunt cei ce stabilesc elementele sistemului de salarizare, ca urmare obligația de stabilire a salariilor de bază, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal revine ordonatorului principal de credite.
Pe fondul cauzei, a considerat că nu sunt întrunite condițiile pentru chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Public, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea acestora.
Competența elaborării unor proiecte de acte normative de rectificare bugetară pentru drepturi salariale aparține ordonatorului principal de credite, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Economiei și Finanțelor.
Instanța de fond a solicitat ORNISS cu privire la autorizațiile de acces referitoare la informațiile clasificate eliberate pe numele reclamanților.
Prin adresele nr. 25168 din 17.12.2007 și nr. 3097 din 18.02.2008, această instituție a furnizat instanței informațiile solicitate, astfel că tribunalul a constatat că au fost eliberate decizii ORNISS de avizare pentru acces la informații secrete de stat, după cum urmează:
- Decizia 11048 /30.04.2004
- Decizia 10788/28.04.2004
- - Decizia 11048/30.04.2004
- Decizia 16362/25.07.2006
- Decizia 11048/30.04.2004
C - Decizia 965/23.04.2007
- Decizia 10788/28.04.2004
- Decizia 11048/30.04.2004
- Decizia 10788/28.04.2004
G - Decizia 12538/31.08.2007
- Decizia 11048/30.04.2004
- Decizia 957/16.04.2007
- Decizia 12540/11.09.2007
- Decizia 10788/28.04.2004
- Decizia 968/10.04.2007
- - Decizia 12538/31.08.2007
G - Decizia 11048/30.04.2004
- Decizia 11048/30.04.2004
- - Decizia 12541/05.09.2007
- Decizia 10788/28.04.2004
- Decizia 957/16.04.2007
- Decizia 965/23.04.2007
- Decizia 11048/30.04.2004
- - Decizia 965/23.04.2007
- Decizia 11048/30.04.2004
- Decizia 11048/30.04.2004
( fostă ) - deține autorizație de acces la informații clasificate la nivel stric secret, valabilă în perioada 19.02.2007 -30.04.2008.
R - Decizia 11048/30.04.2004
- Decizia 11048/30.04.2004
G - Decizia 10788/28.04.2004
- Decizia 10788/28.04.2004
- Decizia 10788/28.04.2004
Prin sentința nr. 420 din 11.03.2008 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, s- respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei, excepție invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, -, C, G, G, -, R, G, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei si Finanțelor
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază după cum urmează:
, pentru perioada 1.10.2004-1.02.2006.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
-, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-1.02.2006.
C, pentru perioada 23.04.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.-03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
G, pentru perioada 1.09.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 16.04.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 11.09.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 10.04.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.09.2007-11.03.2008.
G, pentru perioada 1.10.2004-1.02.2006.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
-, pentru perioada 5.09.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 16.04.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 23.04.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 23.04.2007-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-30.11.2004.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
R, pentru perioada 1.10.2004-15.04.2005.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
G, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-1.05.2005 si de la 1.11.2005 la 11.03.2008.
, pentru perioada 1.10.2004-11.03.2008, sume ce vor fi actualizate in funcție de indicii de inflație de la data scadenței fiecăreia în parte până la data plătii efective.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce fondurile necesare plății sporului de confidențialitate.
S-au respins, ca prematur formulate, pretențiile privind plata sporului de confidențialitate și pentru viitor.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, au declarat recurs atât pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cât și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală Finanțelor Publice Județeană
Prin recursul declarat, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bac riticat sentința recurată pentru următoarele motive:
1. Sentința este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, reiterând excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
2. Prin sentință s-a dispus nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești.
3. În mod nelegal instanța de fond invocat prevederile art. 269 din Codul muncii, reținând că, în speță, reclamanții au fost discriminați în muncă, având în vedere că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a soluționat o cauză care are ca obiect constatarea discriminării prin neacordarea personalului din autoritatea judecătorească a sporului de 15% pentru confidențialitate, pronunțând în acest sens Hotărârea nr. 437/05.11.2007, prin care nu au fost reținute aspecte care intră sub incidența art. 2 alin. 1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
4. În mod nelegal, prin sentință, s- dispus plata drepturilor solicitate, actualizate cu indicele de inflație.
5. În mod nelegal, prin sentință, s- respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în situația în care a admis acțiunea reclamanților.
Prin recursul declarat, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că sentința recurată are la bază interpretarea eronată a Legii nr. 500/2002 pe care se sprijină.
Acest recurent a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile actelor normative, respectiv art. 11 alin. 1 din Legea nr. 21/2001 - legea bugetului de stat pe anul 2001 - care prevăd că ordonatorii principali de credite vor stabili numărul de posturi, salariile de bază, indemnizațiile de conducere și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de lege, cu încadrarea în cheltuielile de personal și în numărul maxim de posturi aprobate pentru anul 2001, potrivit anexei nr. 3.
De asemenea, potrivit al. 3 al acestui articol, în limita cheltuielilor de personal și a numărului maxim de posturi, ordonatorii principali de credite vor aproba, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, statele de funcții, numai cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
Aceeași obligație de stabilire a salariilor, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorului principal de credite și potrivit legilor bugetare; ex.: art. 12 al. 1 și 3 din Legea nr. 743/2001; art. 10 al. 1 și art. 12 lit. a din Legea nr. 631/2002; art. 9 al. 1 și art. 11 lit. a din Legea nr. 507/2003; art. 8 al. 1 și 3 și art. 10 lit. a din Legea nr. 511/2004,
În temeiul acestor prevederi legale, obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului principal de credite bugetare.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare a statelor astfel întocmite.
În speță, consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori de credite, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Nelegalitatea hotărârii judecătorești derivă și din faptul că rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Public, așa cum este prevăzut și reglementat de dispozițiile legale în vigoare.
Competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale aparține numai ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de legea finanțelor publice nr. 500/2002, acest atribut neputând a fi extins asupra Ministerului Economiei și Finanțelor.
Examinând recursurile de față, curtea le constată neîntemeiate.
Astfel, referitor la recursul pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B se rețin următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei, reținând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, ci prevederile art. 1 alin. 2 și art. 295 alin. 1 din Codul muncii.
În mod corect instanța de fond, prin sentința recurată, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, reținând că nu există o prevedere legală care să arate că este obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să garanteze plata drepturilor salariale, dacă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bac ăzut în pretenții.
Corect, de asemenea, prin sentință, sumele pretinse au fost actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței fiecăreia în parte, până la data plății efective, în cauză fiind incidente prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Referitor la fondul cauzei, în afara considerentelor din sentința recurată, trebuie avută în vedere și Decizia nr. 46/15.12.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B, care a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că în mod corect, prin sentința recurată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a fost admisă solicitarea reclamanților privind obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata sporului de confidențialitate, dat fiind că, potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și nr.HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței nr. 420 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
4.06.2009
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Maierean Ana, Grapini Carmen
