Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 543/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantele - și împotriva sentinței civile nr. 31/19.01.2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, nefiind cereri formulate în dosar, în raport de actele dosarului și împrejurarea că recurenții solicită judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la această instanță sub dosar nr-, reclamantele: - și i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba solicitând:
-obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea către pârâtul Tribunalul Alba, acesta din urmă cu obligația plății diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de normele legale incidente, pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de actele normative, pentru funcțiile de demnitate publică,astfel:
-pentru perioada 22 aprilie 2005- 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei.
-pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei.
-pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei.
-pentru perioada 1 septembrie 2006 -31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei.
-pentru perioada 1 ianuarie 2007 -31 martie 2007,la valoarea de referință sectorială de 358 lei.
-pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei.
-pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 aprilie 2008, la valoarea de referință sectorială de 405 lei,conform OG 10/2007, și în continuare, în raport cu valoarea de referință pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
-obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia numai la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant,în sensul evidențierii plății diferențelor salariale solicitate, conform prevederilor Decretului nr.92/1976 modificat, Legea nr.130/1999,Ordinul 747/1999.
-cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii lor reclamantele arată că în intervalul pentru care au formulat acțiune au avut și au calitatea de personal judiciar, cu atribuții profesionale, obligații, competențe și interdicții expres și limitativ prevăzute de normele legale aplicabile, prestând activitatea în favoarea și sub autoritatea entității pârâte - Tribunalul Alba.
În această calitate susțin că sunt îndreptățite la drepturile salariale pretinse, deoarece acordarea unor valori de referință sectorială diferită în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și nr.OG137/2007 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept sunt invocate: art.1 din Legea nr.50/1996, art.2 și 9 din Legea nr. 154/1998, art.1 din nr.OG83/2000, nr.OUG2/2000, nr.OUG 177/2002, nr.OUG123/2003, art.2 alin.3 din nr.OG9/2005; nr.OG23/2005; Legea nr.100/2005; nr.OUG27/2006; nr.OG10/2007, și Legea nr.567/2004.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii, cu motivarea că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Se arată de asemenea că situația descrisă nu se înscrie în cadrul nr.OG137/2000, având în vedere faptul că reclamantele solicită plata unor drepturi salariale stabilite de legiuitor în beneficiul unor categorii profesionale diferite.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, prin întâmpinarea depusă, arată că în măsura în care pretențiile reclamanților se dovedesc a fi întemeiate nu se opune efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărei reclamante.
Prin sentința civilă nr. 31/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în cauză s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, cu opinia separată a asistentului judiciar în sensul admiterii acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, deoarece începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indexarea personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG27/2006. Se reține de asemenea că aceste acte normative nu contravin principiului constituțional (art.3 alin.4) deoarece echilibrul celor trei puteri de stat nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999 reclamantele - și, invocând motive de nelegalitate, în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând hotărârea primei instanțe ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
Se solicită casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond în mod greșit le-a înlăturat susținerile în conformitate cu care prin emiterea ordonanțelor de urgență care au stabilit în mod distinct valoarea de referință pentru magistrați, fără raportare la funcțiile de demnitate publică a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice, Legea nr. 347/2003 fiind emisă tocmai pentru aprobarea tardivă a unei ordonanțe de urgență.
Totodată recurentele arată că stabilirea unor valori de referință sectorială diferită în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului nr.OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art. 1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. (fila 6)
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat, prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică. (filele 12-15).
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamantele sunt judecători la ribunalul Alba, așa cum reiese din adeverința nr.908/14.11.2008 (fila 22 dosar fond).
Potrivit art.1 indice 1 din Legea nr.50/1996 (forma actualizată la 20.05.2000) " pentru magistrați și indemnizația de încadrare lunară pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplica de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
În temeiul art.2 din G nr.177/2002 " pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Aceasta valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplica de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgenta".
Însă prin Legea nr.347/10.07.2003, prin care a fost aprobată G nr.177/2002 acest articol a fost modificat în sensul că" indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută la Anexa nr.1 la prezența ordonanță de urgență".
Totodată, art.3 din nr.OUG27/2006 prevede că "judecătorii, procurori, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulteriore, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Prin art. 50 din nr.OUG177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.1 indice 1 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, așa cum corect a reținut prima instanță, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indexarea aplicată personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin nr.OUG177/2002, nr.OG 23/2005 și nr.OUG27/2006.
Susținerile recurentelor în sensul că prin adoptarea acestor ordonanțe de urgență a fost încălcat principiul ierarhiei actelor juridice sunt neîntemeiate, deoarece atât nr.OUG 177/2002 cât și nr.OUG 27/2006 au fost emise în limita abilitării date de art.115 din Constituția României, guvernului de a emite ordonanțe de urgență; prin aceste acte nu au fost diminuate drepturile salariale, iar ulterior au fost aprobate prin lege, respectiv legile nr. 347/2003 și 45/2007, având astfel forța juridică a legii.
Și susținerile recurentelor, potrivit cărora s-a creat o stare de discriminare între judecători și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în sensul nr.OG137/2000 prin modul de stabilire a indemnizațiilor acestora prin nr.OUG177/2002 și nr.OUG 27/2006 au fost corect înlăturate de prima instanță, întrucât situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, ce nu semnifică uniformitate - deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001.
Deci, actele normative în discuție nu contravin principiului constituțional (art.3 alin.4) deoarece echilibrul celor trei puteri de stat nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal.
După cum a statuat constant instanța europeană, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea art.14 din Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Ori, așa cum justificat a reținut instanța de fond, sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.
Relevante sunt în cauză și Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 prin care Curtea Constituțională a statuat că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele - și împotriva sentinței civile nr. 31/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. NV, 2 ex.IM 09.06.2009
Jud.fond-,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Victor Crețoiu, Nicoleta
