Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 556/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 556
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de reclamanții A și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 45 din 01.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 45 din 1 octombrie 2008 Curții de Apel Bacăus -a respins ca prescrisă acțiunea în pretenții formulată de reclamanți pentru perioada 1 iunie 2000 - 10 aprilie 2005, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții a, a, și, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut începând de la data de 10 aprilie 2005 la zi, drepturi reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău pentru a fi obligați la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută de încadrare lunară începând cu data de 1 iunie 2000 la zi și în viitor.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani calculat de la data introducerii acțiunii.
S-a apreciat, de prima instanță că pentru perioada 1 iunie 2000 - 9 aprilie 2005 se impune a fi respinsă acțiunea, dreptul material la acțiune fiind prescris.
S-a reținut că, reclamanții, în calitate de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Bacău au fost discriminați față de alte persoane aflate în condiții similare, reclamanții având dreptul la sporul de 50% și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
De asemenea, s-a apreciat de instanța de fond că pretenția reclamanților de a li se acorda despăgubiri și pentru viitor este în contradicție cu practica Curții de la Strasburg, în care se arată că, în principiu protecția oferită dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 se întinde doar asupra bunurilor actuale și pentru a avea un veritabil drept de proprietate, creanța trebuie să îndeplinească toate cerințele cerute de dreptul intern să fie certă, lichidă și exigibilă.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției, recursurile fiind declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din legea 146/1997.
In motivarea recursului reclamanții arată, în esență, că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât sunt îndreptățiți să primească sporul solicitat pentru perioada 1 iunie 2000 - 10 aprilie 2005 și pentru viitor întrucât termenul de prescripție a început să curgă în momentul promovării recursului în interesul legii prin decizia nr. 21/2008 a, dată când s-a născut dreptul la acțiune.
Susțin recurenții că drepturile solicitate pentru viitor, se vor acorda până la încetarea stării de discriminare, sau a raporturilor de muncă, întrucât fiind vorba de o discriminare continuă nu prezintă importanță, abrogarea expresă survenită prin nr.OG 8/2007.
Ministerul Justiției în motivarea recursului arată în esență că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât după apariția OG8/2007 care a abrogat expres Legea 50/1996, deci și art. 47, sporul de 50% nu mai subzistă, respectiv începând cu data de 1 februarie 2007. Astfel s-a susținut că instanța de fond, în mod greșit a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate și după apariția OG8/2007.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la neacordarea drepturilor solicitate anterior datei de 10 aprilie 2005, considerându-se a fi prescris dreptul material la acțiune, se va considera că sentința pronunțată de instanța de fond este corectă sub acest aspect, întrucât cererea de acordare a drepturilor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% putea fi efectuată de recurenți, cu mult înaintea datei de 10 aprilie 2008, cererea nefiind condiționată de pronunțarea prin decizia nr. 21/2008.
Recurenții consideră că dreptul la acțiune s-ar fi născut doar odată cu pronunțarea acestei decizii de punct ce nu poate fi reținut întrucât nici un act normativ nu prevede vreo condiție de aplicare a drepturilor prevăzute de art. 47 din Legea 50/1996, fiind pe deplin aplicabile în cauză dispozițiile art. 283 lit. c din Codul Muncii care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat -.
Recursul recurenților - reclamanți este însă admisibil sub aspectul neacordării drepturilor solicitate și pentru viitor.
Astfel, sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 pentru magistrați și personalul auxiliar. Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 s-a stabilit cu putere de lege, printre altele că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești are dreptul la sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a abrogat expres Legea nr.50/1996, deci inclusiv art.47 din această lege însă, se va aprecia că această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză deoarece este contrară în primul rând art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a fost definit de jurisprudența
Astfel, sporul de 50% solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este, conform acestei jurisprudențe, un bun în sensul art.1 din Protocol, iar prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 recurenții care au calitatea de personal auxiliar de specialitate au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, lipsire de proprietate ce se putea face conform art.1 din Protocol doar pentru o cauză de utilitate publică.
Conform art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
De aceea, se va aprecia că există conflict între art.30 din nr.OG8/2007 și art.1 din Protocol în ceea ce privește sporul de 50%, rămânând a se da prioritate normelor actului normativ european.
unei norme legislative,a unui tratat internațional în material drepturilor omului se constată de jurisdicțiile și autoritățile publice în procesul de interpretare și aplicare a legii și are efect exclusiv partes.
De altfel, la data la care s-a pronunțat în recursul în interesul legii prin decizia XXI, respectiv la 10 martie 2008, nr.OG8/2007 era deja în vigoare, instanța supremă nefăcând în niciun mod aprecieri asupra inaplicabilității dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 în condițiile existenței nr.OG8/2007.
De aceea se va aprecia că cererea recurenților era admisibilă și sub aspectul acordării drepturilor solicitate și pentru viitor.
In raport de cele menționate se va aprecia că recursul formulat de Ministerul Justiției se impune a fi respins pentru aceleași considerente, întrucât vizează un motiv ce este comun, recursului reclamanților respectiv acordarea sporului de 50% și după apariția OG8/2007, motiv asupra căruia instanța a argumentat.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 3041cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat de Ministerul Justiției și va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut și pentru viitor, corespunzător perioadei lucrate și în continuare reactualizat cu rata inflației la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul MINISTERULUI JUSTIȚIEI, sector 5,-, B împotriva sentinței civile nr. 45 din 01.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite recursul declarat de reclamanții A, A, și împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința civilă 45/01.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în sensul că obligă pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bată brut lunar pentru perioada 10.04.2005 la zi și pentru viitor corespunzător perioadei lucrate, drepturi reactualizate la data plății efective în funcție de rata inflației.
Menține dispoziția cu privire la respingerea ca prescrisă a acțiunii pentru perioada 01.06.2000 - 10.04.2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/2 ex.
20.05.2009.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
