Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 566
Ședința public de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
Judector - -
Judector - -
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de munc privind recursul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 399 din 10.04.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția General a Finanțelor Publice V, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui și Consiliul Național pentru Combaterea Disriminrii.
La apelul nominal fcut în ședința public au lipsit prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, care învedereaz c dosarul este la prim termen și c s-a solicitat judecata în lips.
Instanța constat recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere c s-a solicitat judecata în lips, mai constat recursul în stare de judecat și rmâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de faț, constat:
Prin cererea înregistrat la Tribunalul Vaslui sub nr. 299/89/07.02.2008, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pentru opozabilitate și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, au solicitat obligarea Tribunalului Vaslui, în calitate de ordonator terțiar de credite, la plata sporului de 15 % pentru calculator, pentru perioada iunie 2006 și în continuare, actualizate, efectuarea mențiunilor corespunztoare în carnetele de munc și acordarea unui plus de 3 zile la concediul de odihn, începând cu data introducerii acțiunii și 3 ani anteriori datei de 7 februarie 2008, când a fost înregistrat cererea.
În motivarea acțiunii, reclamanții au artat c din anul 2006 lucreaz zilnic 8 ore numai la calculator și nu au primit acest spor faț de ceilalți salariați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și alți salariați din domeniul justiției, sntții, industriei chimice și petrochimice, spor reglementat în aceste ultime sectoare prin Ordinul nr. 414/2006 al Ministrului Sntții, art. 50 (4) din Contractul Colectiv de Munc din industria chimic și petrochimic. Pentru neacordarea celor 3 zile la concediul de odihn, se invoc dispozițiile art. 142 și art. 40 pct. 2 lit. c din Codul muncii.
În drept, s-au mai invocat și dispozițiile art. 6 alin. 2, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 50/1995, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 56/1996 și art. 269 din Codul muncii.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, invocând, în drept, dispozițiile art. 30 din nr.OUG 177/2002 și art. 7 din nr.OUG 27/206, text prin care se prevede c pentru condiții deosebite de munc, grele, vtmtoare sau periculoase, judectorii, procurorii, magistrații asistenți și personalului asimilat acestora li se acord un spor de 15 % din îndemnizația de încadrare brut lunar, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Acest spor fiind prevzut și pentru personalul auxiliar (calitate pe care au reclamanții din prezenta cauz) prin art. 48 din Legea nr. 50/1996, art. 30 din nr.OUG 177/2002, precum și de art. 22 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea acestei categorii. Pentru a se acorda distinct un astfel de spor, aceasta nu s-ar putea face decât prin Ordine interne ale ordonatorilor principali de credite, în baza unor expertize de specialitate. În aceste condiții, sporul în discuție nu poate fi acordat decât o singur dat.
Cu privire la cel de-al doilea capt de cerere, s-a solicitat respingerea ca nefondat, invocându-se dispozițiile art. 65 din Legea nr. 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate, art. 1 alin. 2 și art. 295 din Codul muncii și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicat, privind contractele colective de munc.
Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât între reclamanți și acest minister nu exist nici o obligație de garanție, nu este ordonator principal de credite pentru reclamanți, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de constituire și gestionare a resurselor financiare publice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calitții procesuale pasive, motivat de faptul c, potrivit art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000 republicat, este abilitat și investit de lege ca expert în domeniul discriminrii și nu poate fi obligat în,a face" ceva în favoarea reclamanților.
Reclamanții au rspuns la întâmpinarea depus de Ministerul Economiei și Finanțelor, considerând nelegale susținerile acestuia, întrucât cererea de chemare în garanție constituie o diligenț în sensul aprobrii sumelor în buget în cazul admiterii acțiunii.
Prin sentința civil nr. 399/10.04.2008, Tribunalul Vasluia dispus urmtoarele:
A admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdus împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
A respins acțiunea formulat de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vaslui.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor - prin Direcția General a Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Faț de dispozițiile art. 137 Cod procedur civil, asupra excepției lipsei calitții procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, s-a constatat c între aceast instituție și reclamanți nu exist nici un fel de raporturi juridice de munc, -ul fiind expert în domeniul constatrii discriminrii urmare a sesizrii persoanelor interesate, conform dispozițiilor art. 27 din nr.OG 137/2000 republicat, motiv pentru care a fost admis excepția, iar acțiunea a fost respins ca fiind formulat împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulat de reclamanți, aceasta a fost respins, întrucât rolul acestui minister este acela de constituire și gestionare general a resurselor financiare publice, nu este ordonatorul principal de credite al reclamanților, iar între aceștia nu sunt raporturi juridice de munc, reclamanții nefiind salariați a acestui minister sau al instituțiilor subordonate acestuia.
Conform art. 198 din Legea nr. 500/2000 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar și anume pregtirea proiectelor de buget, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, nefiind necesar ca hotrârile judectorești s fie direct opozabile acestuia, cât timp Ministerul Justiției este cel obligat a executa aceste hotrâri și a depune diligențele în vederea solicitrii fondurilor necesare efecturii plții.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat ca neîntemeiat acțiunea formulat de reclamanți.
S-a reținut c aceștia au calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judec toriei Huși, județul V și, așa cum susține Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulat în cauz, beneficiaz de sporul de 15 %, conform dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 50/1996, art. 30 din nr.OUG 177/2002, art. 7 din nr.OUG 27/2006 și art. 22 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judectorești și a parchetelor de pe lâng acestea.
De asemenea, instanța a reținut ca întemeiate aprrile Ministerului Justiției și cu privire la acordarea în plus a celor 3 zile de concediu de odihn, dreptul la concediul de odihn fiind reglementat prin art. 65 din Legea nr. 567/2004, dispoziție cu caracter special și care are prioritate faț de dispozițiile Codului muncii, respectiv art. 1 alin. 2 și art. 295.
Astfel, Tribunalul a respins acțiunea reclamanților, precum și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin reclamantele c sentința este pronunțat cu aplicarea greșit a legii, având în vedere c, potrivit art.99 ind.1 din Regulamentul de ordine interioar al instanțelor judectorești, începând cu 01.07.2006 tehnoredacteaz toate hotrârile judectorești numai pe calculator, fr a primi un spor în acest sens, așa cum se întâmpl în cazul altor categorii de salariați.
Astfel, susțin reclamanții, sporul de calculator este încasat de ctre:
- personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatic (conform unui ordin intern);
- salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern);
- salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sntții nr.414/2006 pentru aprobarea reglementrilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006);
- salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de munc la nivelul grupului de unitți din industria chimic și petrochimic).
Nici împrejurarea c li se pltește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept distinct.
Consider recurenții c prin neacordarea sporului de calculator sunt discriminați faț de alte categorii bugetare care primesc acest spor, fiind astfel înclcate prevederile OG 137/2000 (art.1 alin.2 lit.e și art.2 alin.1) și ale Codului muncii (art.5) referitoare la nediscriminare, precum și jurisprudența.
Ca atare, se solicit admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8,9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Prin întâmpinrile formulate, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Analizând actele și lucrrile dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constat c recursul este nefondat.
Reclamantele sunt grefieri (personal auxiliar de specialitate) în cadrul Judec toriei Huși.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate în perioada 2004 - 2008 fost reglementat prin Legea 50/1996 și OG 8/2007. Nici unul dintre aceste acte normative nu a prevzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Discriminarea invocat de reclamante nu poate fi reținut.
Atât Curtea European a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțional au stabilit c egalitatea în drepturi între cetțeni nu înseamn uniformitate, fiind posibil stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justific în mod rațional și obiectiv. Principiul egalitții în drepturi și al nediscriminrii se aplic doar situațiilor egale ori asemntoare, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezint nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotriv, legiuitorul poate s țin seama de anumite particularitți care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibil diferențierea salarizrii, fr a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantitți egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de munc etc.
Or, statutul judectorilor și personalului auxiliar de specialitate difer de al altor categorii profesionale sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilitților și, pe cale de consecinț, al salarizrii. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivat de locul și rolul justiției în statul de drept, de rspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitțile și interdicțiile prevzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natur salarial recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificat de situațiile diferite în care se afl și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizrii, fr ca prin aceasta s se încalce principiul egalitții prevzut de Constituție și art.6 alin.2 Codul muncii.
Mai mult, nu a fost dovedit existența ordinelor interne la care s-a fcut referire, iar textele invocate (art.14 alin.1 din Legea 56/1996 și art.48 alin.1 din Legea 50/1996 și nu Legea 50/1995, cum greșit s-a artat în acțiune) fac referire la sporul de 15% acordat pentru condiții deosebite de munc, grele, vtmtoare sau periculoase.
Or, atât judectorilor, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brut lunar, respectiv salariul de baz, pentru condiții deosebite de munc, grele, vtmtoare sau periculoase, prin dispozițiile art.7 alin.1 din OUG 27/2006, respectiv art.22 alin.1 din OG 8/2007.
Cât privește dispozițiile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii, acestea oblig angajatorul s acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munc aplicabil și din contractele individuale de munc; ori, în speț, reclamanților le-au fost acordate toate drepturile prevzute de legislația specific.
Contractul colectiv de munc la nivelul grupului de unitți din industria chimic și petrochimic, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art.12 din Legea 130/1996 și art.3 alin.2 din 2895/2006, prin contractele colective de munc încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a cror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, așa cum s-a artat anterior, reclamanții sunt salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG 27/2006 și OG 8/2007).
Nu se poate susține nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiaz reclamanții și angajații unitților din industria chimic și petrochimic.
Așa cum, de asemenea s-a reținut anterior, egalitatea de drepturi nu vizeaz și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit faț de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Or, judectorii și personalul auxiliar de specialitate sunt categorii profesionale distincte de cele ale salariaților din industria chimic și petrochimic, prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitțile de recrutare specifice prevzute de lege, precum și prin reglementri diferite de salarizare.
De asemenea, nici HG1028/2008 ce realizeaz o transpunere a /270/CEE nu reglementeaz în vreun fel dreptul la acordarea unui spor pentru utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, ci oblig, doar angajatorii de a lua msurile necesare pentru asigurarea condițiilor de securitate și sntate impuse de legislația național și comunitar.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel reține c este neîntemeiat cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata sporului pentru lucru la calculator.
De asemenea, instanța reține c este neîntemeiat și captul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihn.
Este adevrat c prin art.142 din Codul munciis -a prevzut c salariații care lucreaz în condiții grele, periculoase sau vtmtoare beneficiaz de un concediu de odihn suplimentar de cel puțin 3 zile lucrtoare. Îns, acest text trebuie coroborat cu cel al art.140 alin.1 din Codul muncii, conform cruia durata minim a concediului de odihn anual este de 20 zile lucrtoare.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Legea 303/2004, judectorii beneficiaz anual de un concediu de odihn pltit de 35 zile lucrtoare, iar potrivit art.65 alin.1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiaz anual de un concediu de odihn pltit de 30 zile lucrtoare.
Pe de alt parte, conform art.1 alin 2 din Codul muncii,Prezentul cod se aplic și raporturilor de munc reglementate prin legi speciale, numai în msura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Aceste legi, fiind legi speciale, se aplic cu prioritate faț de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților, și au în vedere ansamblul criteriilor enunțate de legiuitor la stabilirea drepturilor de care beneficiaz aceste categorii profesionale.
Ca atare, reținând c sentința a fost pronunțat cu aplicarea și interpretarea corect a legii, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante și va menține sentința atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței nr.399/10.04.2008 pronunțat de Tribunalul Vaslui, sentinț pe care o menține.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 19.05.2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - - Grefier,
Red./Tehnored.
10.06.2009 -02 ex.
Tribunalul Vaslui -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
