Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 572/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 572
Ședința publică de la 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 241/C din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă la dosar concluzii scrise și copia deciziei nr. 46 din 15 decembrie 2008 pronunțată de de către intimații - reclamanți.
Instanța constată faptul că în cauză au fost formulate 2 (două) recursuri și anume: primul de către Ministerul Justiției iar cel de-al doilea de către N pentru Ministerul Finanțelor Publice, ambele recursuri fiind la primul termen de judecată, declarate în termen, motivate în termen și legal scutite de plata taxei de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către recurenții - pârâți, prin cererea de recurs, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 241/C/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI - B, com. SECTOR 5, nr. 17, CURTEA DE APEL BACĂU - B, nr. 1, Județ B, TRIBUNALUL NEAMȚ - P N, nr. 30, Județ N, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, nr. 17, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, sector 1, nr. 1-3, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 05.12.2004, la zi și pentru viitor, corespunzător perioadei lucrate, actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
A fost admisă, în parte, acțiunea principală formulată de reclamanții, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților și intervenientei sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective, după cum urmează:
- - pentru perioada 05.12.2004 - 07.05.2007;
- pentru perioada 05.12.2004 - 20.08.2007;
- pentru perioada 05.12.2004 - 01.07.2007;
- pentru perioada 05.12.2004 - 07.05.2007;
- pentru perioada 05.12.2004 - 01.01.2008;
- pentru perioada 05.12.2004 - 07.05.2007
- pentru perioada 05.12.2004 - 27.03.2006
- pentru perioada 11.04.2005 - 31.01.2008.
A fost disjunsă acțiunea principală formulată de reclamanții și, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta pentru perioada în care au îndeplinit funcții publice și dispune formarea unui nou dosar având numărul -, cu termen de judecată, azi 28 martie 2008.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective, începând cu data de 01.01.2005, la zi și pentru viitor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților și intervenientei prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și al intervenientei.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 5133/103 din 07.12.2007 reclamanții, a, în calitate de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Neamț, cu domiciliul ales la sediul acestei instanțe, respectiv N, str. - - nr.30, județul au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003, modificată, coroborate cu art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din nr.OG 137/2000 republicată și cu dispozițiile nr.OUG 27/2006, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, anularea situației creată prin discriminare prin acordarea unor despăgubiri în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, pentru fiecare, reprezentând echivalentul sporului de confidențialitate, începând cu 05.12.2004, la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective, obligarea pârâtului Tribunalul Neamț de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de a asigura sumele necesare acordării despăgubirilor.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în exercitarea atribuțiilor lor profesionale, sunt obligați, printre altele, să păstreze confidențialitatea lucrărilor și informațiilor dobândite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, la fel ca și unele categorii socio - profesionale, indicate cu titlu enumerativ, cu deosebirea că în favoarea lor nu este stabilit și un drept corelativ reprezentând compensația bănească corespunzătoare; că, ereglementarea prin lege a sporului de confidențialitate contravine prevederilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 și principiului tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României și că, din acest motiv s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între personal auxiliar de specialitate și alți salariați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
În data de 19.12.2007, intervenienta, expert - personal contractual în cadrul Tribunalul Neamț, formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând plata acelorași drepturi salariale ca și reclamanții din dosar ( 9).
Pentru termenul de judecată din 18.01.2008, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare ( 68 - 72) prin intermediul căreia a invocat netemeinicia acesteia cu motivarea că:
- dispozițiile OUG nr.27/2006 menționate în primul capăt de cerere nu au nicio incidență în cauză având în vedere calitatea reclamanților de personal auxiliar;
- reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura doar modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, fără a se putea examina soluțiile legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate;
- reglementarea sistemului de salarizare este atributul exclusiv al legiuitorului, iar în cazul reclamanților au fost adoptate acte normative distincte față de celelalte categorii de personal, astfel că ei nu pot invoca drepturi recunoscute numai acestora din urmă;
- personalul auxiliar de specialitate constituie o categorie profesională distinctă, cu statut propriu și sistem de salarizare diferit, astfel că nu se află în situații similare sau comparabile cu personalul militar și funcționarii publici cu statut special, al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002 sau cu alte categorii socio - profesionale care beneficiază de acest drept salarial, cu atât mai mult cu cât, în anumite situații, sporul de confidențialitate are valoarea de până la 30%, în altele de 15% din salariu.
De asemenea, același pârât, solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată în cauză, ca fiind inadmisibilă în principiu, în speță nefiind întrunite criteriile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu unei astfel de cereri, iar pe fond, pârâtul și- menținut punctul de vedere exprimat prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanți.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentantul său în instanță, Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. N, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că atribuțiile în angajarea și salarizarea reclamanților revine Ministerului Justiției, în temeiul raportului de muncă încheiat între părți, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Același pârât depus la dosarul cauzei cerere de strămutare judecării acestei cauze și un certificat de grefă emis de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procedura de citare părților procesuale fost legal îndeplinită.
Față de relațiile comunicate de către Serviciul contabilitate al Tribunalului Neamț, instanța a constatat că se impune disjungerea acțiunii principale formulată de reclamanții și, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenineta, pentru perioada în care aceștia au îndeplinit funcții publice, motiv pentru care urmează să procedeze în consecință, în sensul formării unui nou dosar, cu termen de judecată 28 martie 2008.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost de respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și atr.118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice,în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, MEF are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine MEF, pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanții -, -, --, - -, -, și este întemeiată, iar acțiunea formulată de reclamanții:, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, este întemeiată în parte, funcție de activitatea desfășurată de către aceștia în cadrul Tribunalului Neamț, în funcția de personal auxiliar de specialitate, rezultată din adresa emisă de Serviciul contabilitate al Tribunalului Neamț sub nr.505 din 18 martie 2008, au fost admise, ca atare, iar excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, a fost respinsă ca nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții și intervenienta au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Neamț, iar în exercitarea atribuțiilor profesionale ei sunt obligați, potrivit art. 4 din Legea nr. 567/2004, ca, prin întreaga lor activitate, " să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele deontologice ale profesiei și să participe la formarea profesională continuă. Potrivit art.9 din Codul Deontologic aprobat prin HG nr.145/2005,"Personalul auxiliar de specialitate are obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei informațiile obținute pe parcursul desfășurării activității profesionale. Tot astfel, obligația păstrării secretului profesional este stabilită în mod expres în sarcina reclamanților și intervenientei la art. 78 din Legea nr. 567/2004.
Instanța a reținut că, principiul confidențialității profesionale a personalului auxiliar de specialitate este reglementat prin textele de lege invocate, cu atât mai mult cu cât dispozițiile menționate sunt în concordantă cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. l, între altele:." informațiile privind deliberările autorităților","informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii",precum și"informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces".
Instanța a reținut că obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din nr.OUG 123/2003), al personalului CNSAS (art. 13 din OG nr. 9/2001) al Oficiului R pentru Adopții (potrivit art. 10 din Legea nr. 274/2004), al celui din Administrația Prezidențială, Oficiul Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003), al personalului din administrația publică ( art. 10 din Legea nr. 274/2004), din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării (art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000), al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (art. 3 din nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006), al muzeografilor (art. 25 alin. 4 din Legea nr. 311/2003). n favoarea acestora s-a prevăzut, prin acte normative speciale sau în baza altor proceduri, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate însă, în ceea ce îi privește pe reclamanți și intervenientă, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară.
Prin urmare, deși reclamanții și intervenienta au aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socio - profesionale enumerate mai sus, nereglementarea prin lege a dreptului corelativ de a beneficia de compensații bănești contravine prevederilor din Legea nr. 567/2004 în ceea ce privește modalitatea de tabilire a drepturilor personalului auxiliar de specialitate, încălcându-se totodată principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României. Ori, în condițiile în care obligația de confidențialitate le limitează libertatea de exprimare, acordarea unei compensații bănești în aceleași condiții ca și categoriile socio - profesionale de mai sus trebuie apreciată ca legitimă, rezonabilă și echitabilă, excluderea lor fiind bazată pe criteriul categoriei sociale, având ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între persoane aflate în situații analoge, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
Instanța a reținut că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași drepturi salariale tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Din acest motiv instanța a apreciat că reclamanții și intervenienta sunt discriminați în sensul art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OUG 137/2000 completată și modificată, întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar care a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale obligate la confidențialitatea lucrărilor. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cele reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției formulate pe excepție, în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, vor fi înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
S- mai apreciat că, în cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu poate fi reținută susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că nu ar exista un text de lege care să recunoască reclamanților și intervenientei dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept - de a nu fi discriminat - este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană. Ori, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane. A considera că numai primei categorii de cauze îi sunt aplicabile prevederile nr.OG 137/2000 republicată ar însemna o restrângere nepermisă a domeniului de aplicare a normelor legale privind discriminarea și, implicit, a dreptului constituțional de liber acces la justiție.
Pronunțându-se asupraîmpotriva Românieia statuat că, pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă"nu are o justificare obiectivă și rezonabilă",ori dacă nu"există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat."Pârâtul Ministerul Justiției nu a prezentat nici o dovadă pentru diferența de tratament, argumentele sale vizând, pe excepție, inadmisibilitatea acțiunii motivată pe considerentul absenței unei reglementări legale, iar pe fond inexistența criteriilor pe baza cărora să poată fi demonstrată discriminarea reclamanților în raport de alte categorii socio - profesionale.
Instanța a considerat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 republicată, cum greșit s-a susținut, deoarece dreptul de legiferare, înțeles într-un sens larg, nu este unul absolut. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere s-ar ajunge la negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, pe care însă pârâtul Ministerul Justiției, tributar al unei viziunipro cauza,determinată de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel creată în ceea ce îi privește pe reclamanți și intervenientă, nu poate fi realizată decât prin obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să le plătească sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 05.12.2004, la zi și pentru viitor, în raport cu activitatea desfășurată de fiecare dintre ei, în cadrul Tribunalului Neamț, în funcția de personal auxiliar de specialitate.
Plata despăgubirilor se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
În consecință, a bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților și intervenientei prin prezenta hotărâre.
De asemenea, a obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și al intervenientei.
Impotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
Astfel, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat nelegalitatea hotărârii, prin prisma reținerii greșită a calității sale procesuale pasive.
In ce privește pârâtul Ministerul Justiției, acesta a criticat nelegalitatea sentinței atacate invocând, în esență:
- lipsa calității procesuale pasive, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv nr.OG 137/2000, republicată;
- nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate solicitat:
- nu se poate reține în cauză, existența unei situații de discriminare aspect relevat și în Hotărârea nr. 232/2007, nr. 318/2007 a;
- dreptul pretins nu face obiectul art.14 din.;
- dreptul nu poate fi acordat și pentru viitor.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1. Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publice se reține că acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, atribuțiile acestui minister sunt acelea de pregătire a proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, precum și de adoptare a măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare.
De asemenea, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea 108/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor revendicate, drepturi de natură salarială, este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâtul având obligația să dispună toate măsurile necesare, conform legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului Justiției, ordonator principal de credite în sistemul autorității judecătorești ( cu excepțiile prevăzute de legile specifice de organizare și funcționare, aplicabile sistemului judiciar), a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( în acest sens, art. 2 din Legea nr. 500/2002).
Pe cale de consecință recursul acestuia urmează a fi respins ca nefondat.
2. In ce privește recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, acesta este în parte întemeiat, însă pentru cele ce urmează:
Prin decizia nr. 46/16.13.2008, pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, salariul de bază brut lunar.
Decizia fiind obligatorie conform art. 329 al.3 cod pr.civilă, în mod corect instanța de fond a acordat recurenților - reclamanți sporul solicitat.
Sentința este criticabilă însă sub aspectul perioadei de la care, respectiv pentru care s-a acordat dreptul în litigiu.
Astfel, pentru toți reclamanții, dreptul s-a acordat începând cu data de 05.12.2004, la zi și pentru viitor, în condițiile în care, potrivit adresei nr. 535/18.03.2008, Tribunalul Neamț ( în cadrul căruia aceștia își desfășoară activitatea ), o parte dintre reclamanți, fie și-au început activitatea în cursul anului 2005, fie au avut suspendat contractul de muncă ( în 2005 sau 2006) ca urmare efectuării concediului pentru creșterea copilului, a concediului fără plată sau urmării cursurilor la. în acest sens (fl. 21 - 23 dosar fond).
Pe cale de consecință, dreptul revendicat cuvenindu-se pe durata derulării raporturilor de muncă, în mod greșit prima instanță a acordat sporul pentru perioade de timp ce exced acestei durate.
Drept urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 cod pr.civilă, coroborat cu art. 3121cod pr.civilă, recursul va fi admis, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că sporul, de 15% de confidențialitate se va acorda pentru perioada efectivă de activitate în cadrul instanței pentru recurentele - reclamante - 01.11.2005 la zi și pentru viitor, - 05.12.2004 - 01.ian.2006 și 01.07.2006 la zi și pentru viitor, - 05.12.2004 - 01.10.2005 și 01.08.2007 la zi și pentru viitor, - 15.09.2005 la zi și pentru viitor, - 15.09.2005 la zi și pentru viitor, - 05.12.2004 - 01.10.2005 și 03.07.2006 la zi și pentru viitor, - 03.01.2006 la zi și pentru viitor, - 05.12.2004 -01.12.2006 și 01.05.2007 la zi și pentru viitor, - 03.07.2006 la zi și pentru viitor, - 06.11.2006 la zi și pentru viitor, - 08.08.2005 la zi și pentru viitor, - - 01.10.2005 la zi și pentru viitor, - 01.10.2005 la zi și pentru viitor, - 08.08.2005 la zi și pentru viitor, - 08.08.2005 la zi și pentru viitor.
Sentința este criticabilă și sub aspectul acordării sporului intimatei - interveniente, întrucât, din adresa anterior menționată ( fl.23 dosar) rezultă că aceasta a îndeplinit funcția de expert personal contractual în perioada 11.04.2005 - 31.01.2008, iar de la 01.02.2008 în prezent funcția de consilier funcționar public.
Având în vedere Decizia nr. 46/2008 a, Deciziile 818 - 821, 1325, ale Curții Constituționale, prin care dispozițiile nr.OG 137/2000, republicată, sunt declarate ca neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și faptul că în cauză, intimatei - reclamant nu i se poate reține plasarea acesteia într-o situație de discriminare, activitatea sa nefiind identică sau similară, celorlalți intimați, instanța, urmând a modifica sentința recurată nu numai în sensul perioadei pentru care se acordă sporul pentru o parte dintre reclamanți, ci și în sensul respingerii acțiunii intimatei anterior arătate.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentințe recurate.
In ce privește motivul de recurs invocat de Ministerul Justiției și Libertăților privind excepția calității sale procesuale pasive, se reține că acesta este nefondat, în condițiile, în care recurentul, conform Legii 303/2004, republicată, acesta are calitate de ordonator de credite ce are obligația recunoașterii și acordării drepturilor salariale personalului autorității judecătorești ( cu excepția prevăzură de legile speciale din cadrul acestui sistem).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 241 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției, formulat împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința civilă 241 din 28.03.2008 a Tribunalului Neamț, în sensul că, 0bligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească următorilor reclamanți sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de inflație la data plății, astfel:
- - 01.11.2005 la zi și pentru viitor;
- - 05.12.2004 - 01.ian.2006 și 01.07.2006 la zi și pentru viitor;
- - 05.12.2004 - 01.10.2005 și 01.08.2007 la zi și pentru viitor;
- - 15.09.2005 la zi și pentru viitor;
- - 15.09.2005 la zi și pentru viitor;
- - 05.12.2004 - 01.10.2005 și 03.07.2006 la zi și pentru viitor;
- - 03.01.2006 la zi și pentru viitor;
- - 05.12.2004 -01.12.2006 și 01.05.2007 la zi și pentru viitor;
- - 03.07.2006 la zi și pentru viitor;
- - 06.11.2006 la zi și pentru viitor;
- - 08.08.2005 la zi și pentru viitor;
- - - 01.10.2005 la zi și pentru viitor;
- - 01.10.2005 la zi și pentru viitor;
- - 08.08.2005 la zi și pentru viitor;
- - 08.08.2005 la zi și pentru viitor.
Respinge cererea de intervenție formulată de.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
- - Pt. - - aflată CO
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/3 ex.
17.06.2009
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
