Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 591
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
*********************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 302 din 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei,în sensul că la dosar la fila 18 se află depusă adresa MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR nr. 1337/20008/54770/15.05.2009, reprezentând răspunsul la adresa instanței din data de 05 mai 2009.
Instanța având în vedere că prin motivele de recurs aflate în dosarul ÎCCJ nr-, filele 2-8 se solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.302 din 9.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință au fost obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamantei despăgubiri în cuantum de 15% din salariul de bază brut lunar reprezentând echivalentul sporului de calculator pe perioada 01.05.2006-07.05.2007 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație existent la data executării efective și 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Reclamanta, în calitate de personal auxiliar de specialitate a solicitat instanței acordarea sporului de lucru la calculator, pentru o perioadă limitată - 1.05.2006-7.05.2007, concretizat în drepturi bănești actualizate în funcție de indicele de inflație de la data plății efective. În justificarea dreptului indicat reclamanta a susținut acordarea lui și altor categorii profesionale, care-și desfășoară activitatea în condiții similare.
Pretențiile formulate de aceasta, referitoare la acordarea sporului de calculator sunt pe deplin întemeiate. Prin activitatea pe care a desfășurat-o, și anume folosirea zilnică pe o perioadă îndelungată a calculatorului, datorită specificului acesteia, reclamantei îi sunt aplicabile prevederile și garanțiile generale dar și speciale de dreptul muncii.
Astfel, problema îndeplinirii unor cerințe minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, a fost reglementată în mod general prin Hotărârea Guvernului nr. 1028/9.08.2006. Prin aceasta s-a urmărit transpunerea Directivei 1990/270/CEE publicată în Oficial al Comunităților Europene nr. /1990.
Din stabilirea unui cadru legal general, pentru care diferiți angajatori au și prevederi speciale, rezultă grija deosebită acordată pentru activitatea ce implică utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare. munca desfășurată în aceste condiții implică un risc major pentru sănătate, și mai ales pentru protecția ochilor și a vederii angajaților.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că, reclamanta primise deja acest spor, în procent de 15% și că acesta este identificat ca fiind acordat pentru existența condițiilor deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, a fost înlăturată. Sporul pentru lucru la calculator nu este același cu sporul de 15% reținut mai sus, cunoscut în practică a fi acordat în realitate pentru ori alte împrejurări vătămătoare, identificate printr-o expertiză de specialitate, așa cum a recunoscut chiar pârâtul Ministerul Justiției.
Protecția ochilor, a vederii angajaților, a implicat măsuri speciale și obligatorii distincte, nominalizate în anexa 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 intitulată " preliminară". De fiecare dată, separat de sporurile acordate de angajatori, acolo unde specificul muncii impune utilizarea calculatorului, pentru această activitate este acordat un spor de 15% din salariul de bază brut lunar.
Munca desfășurată de reclamantă implică un efort oftalmologic major și în situația în care pentru aceeași activitate, în condiții similare, sporul de 15% este dat altor angajați, reținerea lui și în favoarea reclamantei este pe deplin justificată.
Motivarea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că reclamantei îi sunt aplicabile numai prevederile speciale din Legea 567/2004 ( fiind excluse cele generale din Codul muncii ) nu a fost reținută, întrucât ambele reglementări se completează și se întrepătrund reciproc, se întrepătrund, pentru a oferi celor cărora le sunt destinate cea mai sigură protecție. Nici susținerea referitoare la faptul că prin acordarea sporului instanțele și-ar depăși puterea judecătorească, întrucât acesta este un atribut exclusiv al legiuitorului nu a fost reținută.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsă întrucât dispozițiile art. 27 alin. 1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate să se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia.
Nefiind titular de pretenții în cauza de față, în absența altor cereri (de chemare în garanție, de intervenție principală sau accesorie), Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea decât calitatea de pârât.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamantei se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanta este îndreptățită să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Tribunalul a mai reținut și că sistemul de salarizare, ca instituție de dreptul muncii, este guvernat, printre altele, de principiul egalității de tratament și de cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Principiul egalității de tratament implică recunoașterea acelorași drepturi salariale tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Din acest motiv tribunalul a apreciat că reclamanta este discriminată în sensul art.1 alin.2 lit.e pct.i din nr.OUG137/2000 completată și modificată, întrucât nu i s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de lucru la calculator deși întrunea condițiile pentru acordarea lui, dar că acesta a fost recunoscut tuturor celorlalte categoriilor profesionale care desfășoară activitatea în condiții similare. În considerentele Deciziei nr.20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cele reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției formulate, în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr.1/08.02.1994 și nr.135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu a fost reținută susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că nu ar exista un text de lege care să recunoască reclamantei dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept - de a nu fi discriminat - este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană. Or, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane. A considera că numai primei categorii de cauze îi sunt aplicabile prevederile nr.OG137/2000 republicată, ar însemna o restrângere nepermisă a domeniului de aplicare a normelor legale privind discriminarea și, implicit, a dreptului constituțional de liber acces la justiție.
Pronunțându-se asupraîmpotriva Românieia statuat că, pe baza art.14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă"nu are o justificare obiectivă și rezonabilă",ori dacă nu "există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat."
Tribunalul a considerat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 republicată, cum greșit s-a susținut, deoarece dreptul de legiferare, înțeles într-un sens larg, nu este unul absolut. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere s-ar ajunge la negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, pe care însă pârâtul Ministerul Justiției, tributar al unei viziunipro cauza,determinată de interesul său exclusiv, înțelege să o ignore.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a declarat în termen legal recurs Ministerul Justiției pentru următoarele motive:
- instanța a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata unor drepturi salariale ce nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate;
- sporul de calculator reprezintă o reglementare subnomen jurispropriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct.
- hotărârea este nelegală în ceea ce privește cel deal doilea capăt de cerere, având în vedere că potrivit art.65 din Legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, beneficiază de concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare, perioadă stabilită și în contractul colectiv de muncă, a căror clauze nu pot di negociate în alte condiții decât cele stabilite prin dispoziții legale.
Analizând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul art.3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de fond nu a apreciat judicios situația de fapt și de drept în baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale în vigoare, care reglementează drepturile și sporurile salariale cuvenite personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Sporul de calculator pe care îl solicită reclamanta, nu reprezintă altceva decât sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase și de care a beneficiat conform dispozițiilor art.48 din Legea nr.50/1996 și art.22 din nr.OG8/2007 și nicidecum un spor distinct așa cum se pretinde, care, de altfel, nu este reglementat ca atare în favoarea acestei categorii de personal prin niciun act normativ.
Pe de altă parte, stabilirea condițiilor și prevederilor de acordare a sporului de 15%, strict pentru lucrul pe calculator, este o chestiune de legiferare, iar instanțele judecătorești nu au o astfel de atribuție, rolul acestora fiind de a soluționa conflictele de muncă, apreciind legile existente.
Nu se poate reține în cauză nici pretinsa discriminare în raport de alte categorii salariale (alte domenii de activitate) enumerate în acțiunea introductivă, întrucât atât nr.OG137/2000 cât și art.14 din impune, pentru a se constata discriminarea, condiția aplicării tratamentelor diferențiate unor situații analoage și comparabile, ce nu e realizată în speță.
Relevante sunt în sensul acestei argumentații și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.813/3 iulie 2008.
Trebuie menționat că, instanța nu este obligată să țină seama de alte hotărâri judecătorești pronunțate în aceeași problemă litigioasă și invocate ca temei în sprijinul cererii, întrucât în dreptul românesc, jurisprudența nu este legiferată și considerată ca izvor de drept.
Cu privire la excepția prescripției invocată de Ministerul Justiției, se va reține ca fondată, în raport de data introducerii acțiunii (23 iulie 2008) pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 23 iulie 2005, raportat la dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, coroborate cu art.166 alin.1 și 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Nici capătul privind cele 3 zile de concediu de odihnă suplimentare nu este fondat.
Conform legii speciale nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare". Așadar, reclamanta nu poate invoca reguli generale prevăzute de legislația muncii atât timp cât norma specială nu reglementează zile de concediu de odihnă suplimentar pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Privitor la calitatea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acesta a fost citat în temeiul art.27 din nr.OG137/2000 și nu în sensul prevăzut de art.112 alin.1 pct.1 și art.113 alin.1 și 117 Cod procedură civilă, ca și pârât.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel apreciază sentința civilă recurată netemeinică și nelegală, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 302 din 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 mai 2009.
Președinte, Judecători,
PT. ieșită la pensie, semnează Președinte instanță,
Grefier,
Red./
Red.
Tehn.3 ex.AA.17.06.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
