Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 599
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de Ministerul Justiției Și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin I împotriva sentinței civile nr. 63 din 03 X 2008 Curții de Apel Iași, intimați fiind:-, ( ), -, I, -, -, -, -, -, R, Tribunalul Iași, - prin Moștenitor, - prin Moștenitor -, Curtea De Conturi României, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen după trimiterea acestuia de la ICCJ, urmare deciziei nr. 104/20 01 2009 Curții Constituționale;- s-a comunicat recurenților duplicatul întâmpinării, Ministerul Finanțelor Publice nu a răspuns la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru intimata. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA DE JUDECATĂ
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.1402/99/26.03.2008 pe rolul Tribunalului Iași și, în urma apariției nr.OUG75/11.06.2008, sub nr.640/45/28.07.2008 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții, (), -, I, -, -, -, -, -, R, și - în calitate de moștenitori ai lui, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Conturi României, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin I, solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000-01.06.2004, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, s- arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii - arată reclamanții -, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005, prin HG232/2005 - recunoaștere care are repercusiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune, conform art. 16 lit. "c" din Decretul nr. 167/1958.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât că art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".
OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art. 1 lit. q pct.1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin.(1) din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare Guvernului pentru emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
OG nr. 83/2000 nu vizat nici unul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.
A mai invocat pârâtul excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art.1 alin.1, art.3 și art.7 din Decretul 167/1958, art.166 din Codul muncii. Cât despre HG232/2005, susține pârâtul că nu poate întrerupe prescripția, deoarece nu cuprinde referiri la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât nu poate produce efectele unei recunoașteri explicite a discriminării.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reprezintă Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să-i confere calitatea procesuală pasivă în cauză.
Prin sentința nr. 63 din 3.10.2008, Curtea de Apel Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, (), -, I, -, -, -, -, -, R, și - în calitate de moștenitori ai lui, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Conturi României, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Iași la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, astfel:
- pentru reclamanții:, (), -, I, -, -, -, -, R, și -, ultimii doi în calitate de moștenitori ai lui, pentru perioada 01.11.2000-01.06.2004;
- pentru reclamanta pentru perioada 15.11.2002-01.06.2004;
- pentru reclamanta - pentru perioada 05.03.2004-01.06.2004;
- pentru reclamanta pentru perioada 24.11.2003-01.06.2004;
- pentru reclamanta pentru perioada 19.12.2003-01.06.2004;
- pentru reclamanta pentru perioada 18.11.2000-01.06.2004;
-pentru reclamanta pentru perioada 24.11.2003-01.06.2004.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel și Tribunalul Suceava la plata actualizată în favoarea reclamantului a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.11.2000- 01.06.2004.
A obligat Curtea de Conturi a României la plata actualizată în favoarea reclamantei a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.11.2000- 23.11.2003.
A respins cererea reclamanților de plată a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000- 01.11.2000.
A respins cererea reclamantei de plată a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000- 01.06.2004.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta va fi respinsă, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune în condițiile dreptului comun, atât timp cât dreptul subiectiv a fost abrogat prin OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001; ori, exercitarea dreptului la acțiune în sens procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv. În cazul de față, titularii dreptului subiectiv au fost într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu poate fi incidentă în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv este privat de acesta ca urmare a abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv. Abia de la declararea neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 și Codul muncii.
În speță, prin Decizia 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a art.47 din Legea 50/1996( reținându-se că, prin depășirea limitelor legii speciale de abilitare, au fost încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin 1 din Constituția României), conform art.329 Cod proc. civ. fiind obligatorie pentru toate instanțele de judecată. În raport de aceasta, termenul de prescripție a fost respectat.
Ca atare, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției va fi respinsă.
Analizând fondul cauzei, conform tabelului depus la dosar, reclamanții:, (), -, I, -, -, -, -, -, R, și au avut în perioada de referință calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Iași, reclamanta începând cu data de 24.11.2003 (anterior la Curtea de Conturi I), iar reclamantul a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Suceava.
și - au calitatea de moștenitori ai lui, decedată la data de 01.12.2005.
Reclamanta are, conform aceluiași înscris, calitatea de îngrijitor, nefăcând parte niciodată din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3(art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. s-a reținut că reclamanții - ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate - sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.11.2000 ( data abrogării art.47 din Legea 50/1996 prin OG83/2000) pentru reclamanții, (), -, I, -, -, -, -, R, Și -, respectiv începând de la data angajării reclamantelor, -, până la data de 01.06.2004.
Având în vedere că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate la data de 01.11.2000, acțiunea formulată pentru perioada 01.01.2000-31.10.2000 este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Având în vedere că îngrijitorii nu au făcut niciodată parte din categoria personalului auxiliar al instanțelor, precum și decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să se respingă acțiunea formulată de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Finanțelor Publice consideră că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Susține recurentul că nu există raporturi juridice între el și reclamanți, iar în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, recurentul mai susține că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să îl oblige ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
S-a invocat din oficiu, în condițiile art. 306 alin. 2 Cod proc. civilă, raportat la art. 18 din Decretul nr. 167/1958 și art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, motivul de ordine publică al prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, recurentul Ministerul Justiției susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în cauză operând prescripția extinctivă, sens în care au fost invocate prevederile art. 3, 7, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c și art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Față de motivarea primei instanțe, recurentul apreciază că reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa încă de la intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, când nu le-au mai fost acordate aceste drepturi salariale.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că, prin abrogarea expresă, s-a creat o puternică "aparență de (ne)drept", dreptul la acțiune născându-se la data pronunțării nr. 36/2007 și 21/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată următoarele:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Nu se poate reține, așa cum susține recurentul, că este deja obligat de lege să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamanți, deoarece, la data intrării în vigoare a nr.OUG 75/2008, sumele solicitate de aceștia nu erau prevăzute într-un titlu executoriu.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și motivul de ordine publică invocat din oficiu în recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că acestea sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimații reclamanți au solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.01.2000-1.06.2004, însă acțiunea a fost formulată la data de 26.03.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru fiecare din drepturile salariale succesive solicitate.
Prima instanță a reținut că posibilitatea reclamanților de a valorifica dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a existat abia după pronunțarea deciziei nr. XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Or, așa cum s-a arătat, data la care s-a născut dreptul la acțiune este prevăzută în mod expres de lege, în art. 166 alin. 1 Codul muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, decizia în interesul legii a fost pronunțată de instanța supremă, în vederea interpretării și aplicării unitare a legii, tocmai pentru că o chestiune de drept, respectiv abrogarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost soluționată diferit de instanțele judecătorești.
Decizia în interesul legii presupune, implicit, că persoane interesate s-au adresat, anterior pronunțării acesteia, instanțelor judecătorești, în vederea recunoașterii dreptului patrimonial pretins a fi supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de OG nr. 83/2000, și că instanțele judecătorești au soluționat aceste cereri, deci că dreptul la acțiune, care nu se confundă cu dreptul material, se născuse. Prin urmare, nimic nu i-a împiedicat pe intimați, ca și pe orice altă persoană, să ceară, deci să exercite dreptul la acțiune supus prescripției, și, eventual, să obțină în justiție, anterior pronunțării deciziei în interesul legii, protecția dreptului lor material.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se vor admite recursurile și se va modifica în tot sentința, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și se va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 63 din 03.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, -, (), -, -, -, I, -, -, -, -, -, R, -, - și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași, Curtea de Conturi a României, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /
Curtea de Apel Iași: a,
--
22.06.2009
2 ex.-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Carmen Bancu
