Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 600
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de Ministerul Justiției Și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin Directia Generala a Finantelor Publice I, împotriva sentinței civile nr. 49/30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, intimați fiind, și Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după trimiterea acestuia de la ICCJ, urmare a Deciziei nr. 104/20.01.2009 Curții Constituționale; s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs, nu s-a depus întâmpinare. S-a atașat la dosar un exemplar de pe încheierea pronunțată de Curtea de APEL IAȘI la data de 21.05.2009, prin care s-au admis cererile de abținere formulate de doamnele judecător și -.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra celor două recursuri potrivit căruia acestea au fost declarate în termen și motivate.
Nemaifiind alte cereri și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr.636/45/28.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea primilor pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17.03.2008, cu obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că funcționează ca grefier-arhivar la Tribunalul Iași.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care, în art. 47, stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002.
Prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Această decizie are caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată oral, instanța de fond a respins-o, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. S-a mai reținut că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel a constatat că acțiunea reclamantei este fondată.
Astfel, prin Decizia nr.21/10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut, în esență, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată să se producă și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune cănici în prezentdispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 se cuvinși în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Reclamanta a fost încadrată pe funcția de grefier la Judecătoria Răducăneni la data de 17.03.2008, iar la data de 15.05.2008 a fost delegată pe o perioadă de 90 zile la Tribunalul Iași.
Ca urmare, în considerarea Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, obligând Ministerul Justiției și Tribunalul Iași să plătească acesteia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 17.03.2008 și în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, pentru o justă și integrală despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art.1084 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 19 și 49 din Legea 500/2002, art.1 din OUG22/2002, precum și în temeiul HG nr.83/2005 și Legii nr.304/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Motivează recurentul că răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat nu corespunde cu răspunderea plății sumelor reclamate în prezenta cauză.
De asemenea, pentru conturarea calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, reclamată de petenți în prezenta cauză, arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite în prezenta acțiune este Ministerul Justiției, sens în care Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plăților pretinse.
În speță, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective urmează să fie incluse în buget de către Ministerul Economiei
și Finanțelor, care are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept, Ministerul Economiei și Finanțelor își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 5, 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, Ministerul Justiției criticat sentința primei instanțe pentru nelegalitate, considerând că în cauză sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct.4 și 9 Cod proc.civ.
Arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a aplicat greșit legea, acordând un drept care a fost abrogat.
Astfel, textul art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și trebuia aplicat - conform Deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008 - până la data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare OG8/2007, normă care a abrogat integral Legea 50/1996 (prin art.30 din acest act normativ).
Ca atare, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, nu se poate reține excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Nu s-a solicitat de către reclamanta finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În ceea ce privește recursul Ministerului Justiției, Curtea constată că nu pot fi reținute motivele de nelegalitate invocate.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul
auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Acest lucru presupune cănici în prezentdispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acesteaau produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, se reține că reclamanta este îndreptățita la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, așa cum a constatat și instanța de fond, neputând fi reținute motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod proc.civ.
În consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției) și Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor), menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei si Finanțelor împotriva sentinței civile nr.49/30.09.2008 pronuntata de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
2ex.-22.06.2009-
Curtea de Apel I:;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Carmen Bancu
