Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 6/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 6/2008
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea litigiului de muncă formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că nici la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțate.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL ALBA, Curtea de APEL ALBA IULIA, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună înlăturarea discriminării ca urmare a neacordării unei indemnizații egale cu cea a personalului auxiliar din și, repararea prejudiciului cauzat prin plata acestor drepturi începând cu data de ]3.01.2008 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, actualizate cu indicele de inflație la data plății precum și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curții de APEL ALBA IULIA, având beneficiul statutului independent, cu obligații și atribuții deliberative.
Urmare a Hotărârii 185/22.07.2005 a CNCD precum și a Deciziei nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, în expunerea de motive din OUG 27/2006 s-a justificat necesitatea unei salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor pentru eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare al magistraților.
Cu toate acestea prin OUG 27/2006 și apoi prin Legea 45/2007 discriminarea este adâncită mai mult prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile DNA și DIICOT Anexa 1 lit. A pct.6-13 și ceilalți magistrați.
Acordarea unei importanțe vădit superioare a activității desfășurate de procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul DIICOT și DNA, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de atingere a scopului legitim urmărit și anume, " reducerea fenomenului de corupție".
Potrivit art.11 alin.1 din OUG 27/2006, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care potrivit art.43 alin.1 din Legea 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național în limita posturilor vacante existente.
În această situație, eludând criteriile reținute prin art.2 din OUG 27/2006, și anume: "locul", "rolul", "răspunderea", "complexitatea", "riscurile funcției, "incompatibilitățile", și "interdicțiile", prevederile legale instituite prin art.11 alin.1 și 2 raportat la art.2 și 3 din acest act normativ care a fost aprobat, completat și modificat prin Legea 45/2007 nu respectă nici garanțiile oferite de dreptul european prin art.5-6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitoare la noțiunea de "instanță independentă", "judecător sau alt magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor juridice", "tribunal" continuând tratamentul discriminator între magistrați - respectiv între cei incluși în structurile DIICOT și DNA și cei aflați la judecătorii, tribunale, curți de apel precum și la parchetele de pe lângă acestea - instituit de art.28 alin.4 din OUG 24/2004, modificată prin Legea 601/2004 și de art.24 din Legea 508/2004.
A mai susținut că în acest fel sunt astfel încălcate și dispozițiile legii fundamentale, care la art.126 al.1 statuează că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege" și invocat în acest sens practica Curții Constituționale, care în considerentele Deciziei nr.20/02.02.2000 a reținut jurisprudența îndelungată a CEDO (cazul Marks contra Belgiei - 1979) ce statuează că "în aplicarea prevederilor art.14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă", iar prin Decizia nr.1/8.02.1994 a stabilit că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".
Tot astfel, prin Decizia nr.135/05.11.1996, Curtea Constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
În drept, reclamanta a invocat art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din CEDO, art.4din Carta Socială revizuită, art.5-6, art.8, art.39 alin.1 lit. a, art.40 alin.2 lit. c și art.154 alin.3, art.155 și art.165 din Codul muncii.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA a solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată deoarece prin promovarea ei se tinde la modificarea actelor normative și la acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, în condițiile în care drepturile la care face trimitere reclamanta se acordă personalului auxiliar în temeiul legilor speciale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei invocând, sub un prim aspect, excepția lipsei calității procesual pasive acestei instituții.
Cu privire la acest aspect a susținut că între pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic obligațional de garanție sau e despăgubire. În plus, pârâtul a arătat că nu se află în culpă pentru a fi obligat la alocarea vreunei sume de bani și nu se poate substitui legislativului în ceea ce privește sumele solicitate de reclamantă.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei susținând că reclamanta nu poate susține că este discriminată în raport cu personalul la care se referă art.3 alin.7 din nr.OG8/2007, deoarece așa cum statuat și Curtea Constituțională, în deciziile pronunțate, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
În al doilea rând a susținut că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite prin lege, ori drepturile solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de legislația în vigoare și nu pot fi acordate decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat și cu depășirea limitelor puterii judecătorești care în acest mod și-ar aroga atribuții de legiferare.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întemeiat pe prevederile art.16-20 din nr.OG137/2000, republicată, potrivit cărora nu poate sta în proces ca pârât deoarece este abilitat și investit prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României și să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000.
Prin Încheierea pronunțată de TRIBUNALUL ALBA în dosar nr-, s- dispus, în temeiul art. II din OUG nr.75/2008 scoaterea cauzei de rol și trimiterea dosarului de îndată spre competentă soluționare Curții de APEL ALBA IULIA - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pe rolul Curții, dosarul a fost înregistrat cu păstrarea nr. unic de înregistrare -.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța o va admite având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, se constată că acțiunea reclamantei este nefondată.
Reclamanta, grefier la Curtea de APEL ALBA IULIA, a promovat o acțiune în justiție solicitând drepturi salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut pentru altă categorie de personal din cadrul justiției, conform Anexa I lit. A pct.6-13.
Potrivit art.27 din OG 137/2000, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță prin care să solicite despăgubiri ca urmare a discriminării, fiind obligat să probeze existența discriminării.
Acțiunea promovată privind plata drepturilor salariale se soluționează potrivit actelor normative în vigoare care reglementează această salarizare.
Reclamanta a beneficiat de plata drepturilor salariale conform prevederilor OUG8/2007 și nu precizează în care categorie de personal prevăzut la pct.6-13 din Anexa I se încadrează.
Faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească o altă grilă de salarizare pentru o categorie de personal ce-și desfășoară activitatea în justiție, îi poate conferi reclamantei calitatea procesuală activă de a promova o acțiune conform dispozițiilor art.27 din OG 137/2000, dar nu- conferă calitatea procesuală activă de a solicita plata de drepturi salariale retroactiv și în continuare dacă aceste drepturi salariale nu sunt prevăzute de legislația privind salarizarea, aplicabilă reclamantei.
În concluzie, reclamanta nu poate pretinde un drept salarial care nu este prevăzut în legislație ca fiindu-i, iar instanța de judecată nu poate dispune plata unor drepturi salariale neprevăzute de lege nici pentru trecut și nici pentru viitor.
În ce privește discriminarea categoriilor de magistrați și a personalului auxiliar, prin stabilirea unei alte grile de salarizare pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate din structurile DIICOT și DNA decât cea pentru judecătorii și procurorii și personalul auxiliar care funcționează la judecătorii, tribunale, curți de apel sau parchetele de pe lângă acestea, apreciem că acțiunea reclamantei este nedovedită.
CEDO a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție atunci când se aduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Potrivit nr.OG 137/2000, criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, boală cronică, infectare. Tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoașterea, folosința sau exercitarea unui drept în condițiile de egalitate prevăzute de lege. În acest context, se poate invoca principiul consacrat în legislația muncii, prin art.6 din Codul muncii, respectiv pentru muncă egală și pregătire profesională egală salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
În acest context, reclamanta trebuia să facă dovada că se află într-o situație egală, comparabilă cu persoanele tratate în mod diferit și că acest tratament nu este justificat obiectiv sau rezonabil, ci este rezultatul discriminării așa cum este ea prevăzută de art.14 din Convenție și OG137/2000.
Conform art.3 alin.1 din nr.OG8/2007, salarizarea și celelalte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Reclamanta nu a făcut dovada situației comparabile în ce privește riscurile funcției, incompatibilitățile și interdicțiile între situația sa și situația procurorilor DNA și DIICOT, astfel că afirmația acordării unei importanțe vădit superioare activității desfășurată de acești procurori, este nedovedită. Nu se poate dovedi de asemenea nici faptul că cele două categorii prestează același tip de muncă sau o muncă egală, având în vedere atribuțiile specifice pe care le îndeplinesc procurorii DNA și DIICOT și personalul auxiliar care lucrează în aceste instituții.
Sub acest aspect acțiunea reclamantei este nedovedită și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta cu domiciliu procesual ales la TRIBUNALUL ALBA,-, jud. A împotriva pârâților CURTEA DE APEL ALBA IULIA cu sediul în A str. -, nr. 1, TRIBUNALUL ALBA cu sediul în A I, P-ța - -, nr. 24 și MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sect. 5.
Continuarea minutei sentinței civile nr. 6/2008 dos. nr-
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sect. 5, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B,-- 3, sect. 1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - |
Asistent judiciar, - - | Asistent judiciar, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 9.10.2008
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Sebastian Nașcu Mihai Pașca Elena Truță
