Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ȘI CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIIVLĂ Nr. 6/F/2009
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif Izabela
Asistenți judiciari -
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea litigiului de muncă intervenit între reclamanții, IA, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL T, TRIBUNALUL ARAD, CURTEA DE APEL I, TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL B, TRIBUNALUL B, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin DGFP, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reclamanților, și, precum și a pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, TRIBUNALUL ARAD, Curtea De Apel Iași, TRIBUNALUL VASLUI, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor și a participantului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acest pârât prin întâmpinarea aflată la fila 96 dosar tribunal pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă întrucât acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art. 28 Legea 500/2002. Acest pârât are obligația de a vira fonduri de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest pârât și-o invocă în cadrul întâmpinării formulate, respectiv " rolul de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Respinge de asemenea excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârât Tribunalul Brașov prin întâmpinare.. Excepția este neîntemeiată. Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății și trebuie raportată la obiectul cererii de chemare în judecată în întregime.
În speță calitatea procesual pasivă a Tribunalului Brașov este justificată prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată neputând fi partajată existența acestei calități procesuale în funcție de anumite perioade pentru care pârâții au avut sau nu calitatea de ordonatori principali de credite în funcție de perioadele în care reclamanții și-au desfășurat activitatea la alte instanțe din raza de competență a acestei instanțe.
Se constată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în cererea de chemare în judecată, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 05.11.2008 reclamanții, și, judecători la Tribunalul Brașov, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Timișoara, TRIBUNALUL ARAD, Curtea de Apel Iași, TRIBUNALUL VASLUI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri constând în diferențe salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT ținând seama și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți, începând cu luna aprilie 2006 la zi precum și pentru viitor cu actualizarea sumelor la data plății. De asemenea s-a solicitat să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii reclamanții arată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 11 din OUG nr. 27/2006, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Nu este justificată folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, deoarece situațiile de interferență cu legea ivite în practică și tipurile de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât în cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile la care s-a făcut referire.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a coeficienților de salarizare mai sus indicați pentru procurorii din cadrul DIICOT și DNA de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acestor drepturi salariale începând cu luna aprilie 2006.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, se solicită respingerea pretențiilor susținând că în raport cu categoria profesională a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT nu poate fi reținută discriminarea, întrucât reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a acestora. Chiar dacă aceste categorii aparțin de sectorul bugetar, fiecare se bucură de un statut aparte, reglementat de legi de organizare diferite și având legi de salarizare proprii, iar aplicarea unui tratament nediscriminatoriu nu înseamnă uniformizare în materie salarială.
Prin întâmpinarea formulată de Tribunalul Brașov se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instanțe pentru perioadele în care reclamanții nu au avut calitatea de judecător la instanțele din raza sa de competență iar pe fond se invocă aceleași apărări formulate de Curtea de APEL BRAȘOV.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii pentru aceleași considerente relevate de Curtea de APEL BRAȘOV, în plus menționându-se că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Se mai învederează că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, iar dispoziția în cauză nu a fost abrogată, modificată ori declarată neconstituțională, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază că astfel de cereri nu pot fi soluționate de către instanțele de judecată, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
Prin întâmpinarea formulată de Ministerul Economiei si Finanțelor se invocă lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte având în vedere că nu există nici un fel de raporturi juridice între această instituție și reclamanții iar, pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în cauză conform art.27 al.3 din OG nr.137/2000 iar poziția acestei instituții a fost exprimată în cuprinsul înscrisului intitulat "punct de vedere" - prin care se face o analiză a principiului discriminării astfel cum acesta rezultă din hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și din prevederile OG nr.137/2000.
Analizând cererea de chemare în judecată curtea reține că pretențiile reclamanților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie menționat faptul că prin acțiune s-a solicitat doar obligarea acestuia la virarea fondurilor necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta pârâtă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții această instituție are obligația de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că excepția nu este întemeiată și în consecință o va respinge.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov este nefondată întrucât această instanță a fost chemată în judecată doar pentru pretențiile aferente perioadelor în care anumiți reclamanți au funcționat la instanțele din raza de competență a tribunalului
Pe fond curtea retine ca reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Brașov iar prin acțiunea dedusă judecății solicită aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art.3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de judecători, solicită aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea reține că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile OG nr. 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr. 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei, pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
Conform principiului separării puterilor de stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, astfel încât instanțele de judecată au menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează reclamanții din acțiunea de față.
În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin deciziile 818, 819, 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al OG nr.137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Prin urmare, acțiunea reclamanților are la bază o greșită înțelegere a noțiunii de discriminare în ceea ce privește aplicarea acestui principiu pe tărâmul dreptului la un salariu egal pentru o muncă egală, precum și o greșită interpretare a dispozițiilor legale interne și internaționale ce consacră acest drept și a practicii CEDO cu privire la aceste aspecte.
Art.28 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că "toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală"
Același drept este reglementat și de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentate - art.14 sau, după data de 1 noiembrie 2006, art.1 Protocolul nr.12.
Interpretând aceste texte de lege CEDO a subliniat în repetate rânduri că există discriminare atunci când pentru persoane aflate în situații identice se aplică în mod diferit un drept recunoscut prin lege, dar și invers, persoanele aflate în situații diferite trebuie să beneficieze de un tratament diferit.
Ori, în situația noastră, cele doua categorii profesionale nu se află în aceeași situație, întrucât prestează o activitate diferită, au specializare diferita și beneficiază de legi de salarizare diferite. A se vedea în acest sens cauze Thlimmenos contra Greciei, și alții contra Marii Britanii, sau cauza Burder împotriva Marii Britanii. În acest din urmă caz CEDO a subliniat: "Curtea a stabilit în spețele sale că, pentru a putea exista o încălcare a art.14 trebuie să există o diferență în tratamentul persoanelor în situații similare relevante. O asemenea diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu alte cuvinte, dacă nu se urmărește un țel legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele angajatorului și țelul ce trebuie urmărit Statul contractant se bucură de o marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențele în cazuri similare pot justifica un tratament diferit și această marjă este de obicei largă atunci când este vorba de măsuri de strategie economică sau socială".
Pe de altă parte, examinând dispozițiile Legii nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, modificată și completată rezultă căaceastă direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT, trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o structură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 1-2 din Legea nr. 508/2004, modificată și completată.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 instituie o discriminare, sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul DIICOT este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
de multiplicare 19-23, conform Anexei la OUG nr. 27/2006, lit. A, nr. crt. 6-13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că stabilirea acelorași reguli de salarizare pentru procurorii din cadrul DIICOT, structură a aceluiași parchet ce funcționează pe lângă instanța supremă este legitimă și justificată în mod obiectiv.
Având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii DIICOT și judecători deoarece nu poate fi o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii.
Față de aceste considerente curtea reține că dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății și se referă doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept cărora nu li se adresează astfel încât acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, petrina și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, TRIBUNALUL ARAD, Curtea de Apel Iași, TRIBUNALUL VASLUI, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- - -
Grefier
-
Red RT 16.01.2009
Dact AG 20.01.2009/ 30 ex
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Roxana Maria Trif Izabela
