Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 653/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 653/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, împotriva sentinței civile nr.623/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Completul nou constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform aspectelor menționate în procesul-verbal de incidență procedurală din 25 mai 2009, păstrat cauza pentru judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar o cerere din partea intimatului pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR prin care solicită comunicarea motivelor de recurs.
Instanța deliberând, respinge cererea intimatului pârât întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că cererea de recurs a fost comunicată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului Tribunalul Alba la plata drepturilor salariale, reprezentând spor de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada 2006 la zi, precum și în continuare, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație de la data plății și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților;
- obligarea pârâtului Tribunalul Alba să acorde reclamanților câte 3 zile în plus, la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii, precum și pentru anii anteriori, 2006-2008.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții susțin că deși programul de lucru zilnic de 8 ore îl desfășoară în fața calculatorului nu au primit drepturile aferente acestei muncii, așa cum sunt ele încasate de salariații din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție sau de către alți salariați din alte domenii. Susțin în continuare reclamanții că au fost și continuă să fie discriminați în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari, care ca și ei desfășoară o activitate ce presupune utilizarea calculatorului, și care pentru această activitate primesc sporuri salariale substanțiale, în timp ce personalul auxiliar și funcționarii publici din cadrul instanțelor, nu primesc acest drept.
Prin acest fapt, reclamantele susțin că s-au încălcat prevederile art.1 alin.2 lit.e pct. 1. din nr.OG137/2000, fiind astfel îndreptățiți la despăgubiri, constând în plata sporului de lucru la calculator de 15%.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca neavând temei legal cu privire la sporul de 15%, iar cu privire la acordarea a 3 zile lucrătoare, că reclamanții nu se încadrează în categoriile enumerate de art.142 Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că pretențiile reclamanților nu își au reglementare în nici un act normativ. Totodată, pârâtul arată că nu se poate vorbi de discriminare, deoarece exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a dispozițiilor legale, care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Tribunalul Alba prin sentința civilă nr. 623/2008 respins acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâților, față de pârâtul CNCD fiind reținută excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut mai întâi că CNCD nu are calitate procesuală pasivă deoarece această instituție este abilitată și investită să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țării, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de acest act normativ și ca atare nu este subiect de drept al raportului obligațional în cauză.
Pe fondul cauzei Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată deoarece sporul de 15% de care beneficiază (toxicitatea) este acordat datorită condițiilor vătămătoare și periculoase pentru sănătatea acestora, indiferent dacă aceste condiții vătămătoare și periculoase pentru sănătate sunt datorate prafului sau desfășurării muncii la calculator.
De menționat că potrivit legii sporul se acordă proporțional cu timpul, efectiv lucrat în condiții vătămătoare, iar reclamanții beneficiază de un spor calculat la timpul normal de lucru de 8 ore zilnic.
Sporul de condiții vătămătoare și periculoase cuprinde tot ce ține de aceste condiții, indiferent de sursa de proveniență a condițiilor deosebite; legea nu prevede sporuri distincte pentru fiecare din aceste condiții și nici cumularea acestor tipuri de sporuri.
Nefondat a fost apreciat și capătul referitor la acordarea a trei zile în plus la concediul legal de odihnă.
Durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică acestor categorii profesionale. Potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare.
Art. 140 Codul muncii prevede că durata minimă a concediului de odihnă este de 120 zile lucrătoare. În condițiile în care s-ar adăuga cele 3 zile ar rezulta un concediu de 23 zile lucrătoare, mai mic decât cel stabilit prin legea specială.
Capătul referitor la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă fiind accesoriu cererilor principale a urmat soarta acestora.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs se arată că din luna iulie 2006 toate lucrările sunt redactate la calculator astfel că nu există nici o justificare pentru neacordarea sporului de care beneficiază alte categorii profesionale. Prin neacordarea acestui spor reclamanții se consideră discriminați, deoarece se impune un salariu egal pentru muncă egală.
Recurenții susțin că orice încălcare a interdicției de discriminare este suficientă în sine pentru a recunoaște dreptul,victimelor discriminării la acțiunea în instanță pentru realizarea unei protecții reale și efective.
Intimata Curtea de Apel a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Aiud și își fundamentează pretențiile pe discriminarea în raport de alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari care beneficiază de aceste drepturi.
Potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege " orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate- precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.".
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000", exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în " situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat și injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000, cu modificările și completările ulteriore.
Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.
Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirea dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, care nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001). Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.23/2007 și 318/2007, Colegiul Director a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității.
Totodată Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
În același sens, jurisprudența Curții Constituțională este constantă în sensul că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative"(Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16.07.2008).
Deci, pentru a beneficia de protecția legii interne precum și a normelor europene invocate de reclamanți, un drept trebuie să-și aibă izvorul într-un act normativ, ori în lipsa normei legale care să reglementeze un atare drept pe perioada în discuție, pretențiile reclamațiilor se impun a fi respinse ca atare.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și de Protocoalele sale".
Față de cele ce preced, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse, curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul cu soluționarea căruia a fost sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții:, -, -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 623/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
28 Mai 2009
Red./22.06.2009
Judecători fond:
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
