Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SO CIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.661
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 iunie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Părău- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantul și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.479/D din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi salariale ale personaluluidin justiție,se află la al doilea termen de judecată, procedura este completă și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.479/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2000 - 07.09.2004 și în consecință s-a respins acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 07.09.2004 pentru reclamanții:, -, și.
S-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect drepturi bănești formulată de către reclamanții -, -, -, -, -, -, -, toți reclamanții cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Moinești în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, CURTEA DE APEL BACĂU, cu sediul în municipiul B,-, județul B, TRIBUNALUL BACĂU, cu sediul în municipiul B,-, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în municipiul B,- - 3, sector 1.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, în valoare actualizată la data plății, mai puțin perioadele în care raporturile de muncă au fost suspendate, astfel:
-, -, și pentru perioada 07.09.2004 - 18.06.2008 (data pronunțării) cât și pentru viitor;
-, și pentru perioada 01.05.2006 - 18.06.2008, cât și pentru viitor;
-, și pentru perioada 01.10.2006-18.06.2008 (data pronunțării) cât și pentru viitor.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare plății acestor categorii de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din data de 10.09.2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca, prin hotărâre judecătorească primii trei pârâți să fie obligați în solidar la plata actualizată la zi, în raport de indicele de inflație a sporului de risc și supralicitare neuropsihică în raport de 50%, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 7 septembrie 2004 - 1 februarie 2007 pentru primii 5 reclamanți, pentru perioada 10 mai 2006 - 1 februarie 2007 pentru reclamantele, și și pentru perioada 1 septembrie 2006 - 1 februarie 2007 pentru reclamanții, și, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților prin includerea în buget a acestora.
La data de 25.03.2008, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat acordarea sporului de 50% actualizat la zi în raport de indicele de inflație de la data de 1 octombrie 2000 - 7 septembrie 2004 pentru reclamanții, și, de la 1 iulie 2003 pentru, pentru toți reclamanții pentru perioada 1 februarie 2003 până la pronunțarea hotărârii și obligarea pârâților la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică și pentru viitor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Moinești, și fiind angajați anterior anului 2000,iar ceilalți ulterior acestui an, respectiv, - 1 mai 2006, - 22.04.2004, - 1 octombrie 2006, - 1 octombrie 2006, - 1 octombrie 2006, și - 1 mai 2006.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea și unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
A reținut Înalta Curt ea de Casație și Justiție în esență că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 R, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor care a fost efectiv plătit, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă; că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, s-a dispus că articolul 47 se abrogă, ordonanța fiind aprobată prin Legea nr. 334/2001; că autoritatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art. 73 alin. 1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare; că, este adevărat că în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și condițiile prevăzute în acea lege, dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice; că nr.OG 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. q pct. 1 din legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996; că din cuprinsul Legii nr. 24/2000 rezultă că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial; că, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele Legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel, dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României, abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 neputând fi asimilată modificării unui act normativ; că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 R să se producă și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, că rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, și că acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991 în vigoare la data adoptării ordonanței.
Față de considerentele deciziei anterior enunțate, care, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe, și având în vedere situația de fapt reținută, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamanți astfel cum a fost completată, este întemeiată, și a fost admisă.
Raportat la dispozițiile art. 3 coroborat cu art. 17 din Decretul nr. 167/1958 și față de data la care a fost promovată prezenta acțiune, instanța a reținut că dreptul material la acțiune al reclamanților pentru prestațiile corespunzătoare perioadei 1 octombrie 2000 - 7 septembrie 2004, este prescris astfel încât va fi admisă excepția prescripției invocată de Ministerul Justiției cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanții, și pentru perioada sus-enunțată; acțiunea formulată de aceștia a fost admisă în parte, iar pentru ceilalți reclamanți în totalitate, în funcție de data angajării, mai puțin pentru perioadele în care raporturile de muncă au fost suspendate.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, aspect care trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite; scăderea puterii de cumpărare a sumelor datorate nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă deoarece, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost respinsă întrucât dispozițiilor art. 27 alin.1 și 3 din nr.OG 137/2000 permit persoanelor ce se consideră discriminate sa se adreseze direct instanței de judecată cu o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, necondiționat de sesizarea prealabilă a Consiliului, cu citarea obligatorie a acestuia; nefiind titular de pretenții în cauza de față, nu poate avea decât calitatea de pârât.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor și reclamantul, recursuri promovate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
Ulterior, avându-se în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104/20.01.2009 cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU unde a fost înregistrată sub nr-.
Recursul reclamantului- critică soluția primei instanțe susținând că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică trebuia acordat începând cu data angajării - 01.09.2006 și nu de la 01.10.2006 cum greșit s-a acordat.
Curtea de Apel a invocat la termenul din 27.04.2009interesulreclamantuluiîn promovarea recursului, excepție cu privire la care se rețin următoarele:
La termenul din 14.10.2008 prima instanță- Tribunalul Bacăua admis sesizarea din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul și considerentele sentinței civile nr.479/2008 în sensul că s-a trecut pentru reclamantul ca dată de început pentru acordarea sporului de 50% - 01.09.2006 în loc de 01.10.2006 cum greșit s-a trecut.
Din prisma admiterii cererii de îndreptare erorii materiale recursul promovat de reclamantul apare ca fiind lipsit de interes, urmând a fi respins pentru acest considerent.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N critică soluția primei instanțe, invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atât timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
Recursul este nefondat.
Art. 1 din OUG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, are în principal, următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
În mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ce priveștefondul cauzeise constată că la data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1998 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG83/2000, aplicată prin Legea 334/2001.
Motivele de recurs care vizează fondul cauzei nu vor putea fi analizate contra celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art.329 Cod procedură civilă dezlegare dată problemelor de drept ridicate este obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins ca lipsit de interes recursul reclamantului și ca nefondat recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.479/D din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău in dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.479/D din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- /2 ex./26.06.2009.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Jănică Gioacăș, Liliana Ciobanu
