Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 676/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.676/2009
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - -JUDECĂTOR 3: Vesa
- - judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a solicitat judecarea în lipsă împrejurare față de care
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă formulată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub dosar nr-, reclamantele:, ȘI în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL ALBA ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B au solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții la plata către reclamante a despăgubirilor cauzate de discriminare și reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa nr.1, lit.A, pct 6-13 ale nr.OUG 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamante, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 8respectiv 10.04.2006 ) la zi, iar pentru reclamanta începând cu data intrării în magistratură- 14.05.2007 la zi, și în continuare până la data eliminării discriminării, reactualizate conform indicelui de devalorizare monetară și cu dobânda legală aferentă confrom art.1088 Civil și nr.Og 9/2001;
- să fie obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să înscrie în carnetele de muncă ale reclamantelor mențiunile corespunzătoare acordării acestor drepturi salariale;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt judecători la udecătoria Blaj și că sunt discriminate, contrar prevederilor art.1 - 6 din OG nr.137/2000, art.5 și art.154 alin.3 din Codul muncii, față de procurorii din și care se bucură de o salarizare asimilată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare (fila 26) pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii întrucât exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Prin neacordarea salarizării solicitate nu s-a creat o situație discriminatorie, deoarece diferitele categorii profesionale nu se află în situații comparabile, care să impună un tratament nediferențiat, iar salarizarea procurorilor și se datorează nivelului instanței sau parchetului la care aceștia sunt numiți.
Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia solicită respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesual pasive, întrucât nu este angajatorul reclamantelor și nici nu are nici o atribuției în stabilirea indemnizațiilor judecătorilor.- 9.
Prealabil, analizării fondului pricinii, n temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, pe care respins-o ca nefondată date fiind atribuțiile conferite de dispozițiile Legii nr. 304/2004, acestei instituții de păstrare și completare a carnetelor de muncă ale reclamantelor.
Prin sentința civilă nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, - și, împotriva pârâților Ministerul Justiție, Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba în solidar, la acordarea în favoarea reclamanților, și - a despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006-03.11.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba în solidar, la acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcției exercitate de reclamantă, pentru perioada 14.05.2007-03.11.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei.
Pe fondul cauzei, prima instanță reținut că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhicaeste lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorieîn sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existenta unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire,de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui sporîn perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare.
În acest sens s-a invocat decizia în interesul legii nr.VI/2007 pronunțată de reținându-se faptul că această decizie își păstrează pe deplin aplicabilitatea în speță, deoarece și în acest caz este vorba de o diferențiere salarială lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă pentru magistrați, bazată pe simpla apartenență a unor procurori la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit. ÎCCJ a menționat clar că ceilalți magistrați - și care reprezintă majoritatea - se întâlnesc cu situații ce presupun eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial prin dispozițiile legale menționate de către reclamanți, astfel că diferențierea salarială este discriminatorie.
Totodată ÎCCJ a stabilit în decizia menționată că respectarea dreptului la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică implică și obligația autorității de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost astfel discriminată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul ministerul Justiției a susținut că soluția instanței de fond este greșită deoarece prin Decizia nr.821/2088 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și 11 precum și dispozițiile art.27 din nr.OG27/2006 sunt neconstituționale, raportat la art.1 alin.4 din Constituție, în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
În al doilea rând a susținut că prin admiterea acțiunii instanța a instituit practic un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu este permis. În fine, se arată că nu există discriminare și pentru că oricare dintre judecătorii sau procurori care îndeplinesc condițiile legale au dreptul și pot fi numiți în posturile respectiv, fiind astfel ocrotit fiecăruia dreptul de a fi numit și de a beneficia de drepturile specifice procurorilor din cadrul DIICOT și DNA. Critică și acordarea în continuare a acestor drepturi salariale.
În ce privește recursul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia se invocă soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesual pasive invocate, motivând că nu are calitatea de angajator și nici o atribuție în privința stabilirii drepturilor salariale ale judecătorilor.
În drept, recursurile s-au întemeiat pe art.299 și urm. Cod proc.civ,304 pct.4 și 9 și 312 cod pr.civ.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele art.306 alin.2 Cod proc.civ. constată următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra criticilor referitoare la greșita soluționare a excepțiilor invocate,lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Alba Iulia.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, instanța de recurs apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât pârâta are calitatea de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât, conform art.282 muncii, această instituție justifică calitatea procesuală pasivă, în cauza pendinte.
Pe fondul cauzei, aspectele critice invocate de pârâți nu pot fi primite pentru următoarele motive:
Reclamanții îndeplinesc funcția de magistrați în cadrul Judecătoriei Blaj
Prin G nr.27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Conform art.11 alin.1 din G nr.27/2006 și art. II din Legea nr.45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (nr.6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Dispozițiile enunțate introduc și consacră o discriminare care nu are la bază nici un criteriu obiectiv, rațional și juridic între magistrați.
Prin acțiunea de față reclamantele au solicitat repararea prejudiciului suferit tocmai ca urmare acestei discriminării salariale.
Or, din actele normative sus invocate, rezultă în mod evident faptul că salarizarea procurorilor din și are ca și criteriu de bază domeniul specializat de activitate (urmărirea penală a faptelor de corupție și criminalitate organizată), iar nu nivelul instanțelor sau parchetelor, deoarece acest din urmă criteriu este imposibil de disociat de elementele sale constitutive, și anume: vechimea minimă necesară posibilității de a accede la respectivul nivel al instanței sau parchetului și, implicit, la nivelul corespunzător de salarizare; numirea efectivă și reală în aparatul propriu al instanței sau parchetului respectiv; numirea reală și definitivă în instanța sau parchetul de nivelul respectiv, cu păstrarea definitivă a gradului profesional corespunzător nivelului).
Într-adevăr, în realitate, salarizarea procurorilor din cadrul și CO. se face doar prin procedeul asimilării cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu pe baza acelorași criterii care se aplică direct și nemijlocit procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (persoană juridică distinctă de și ) care au gradul profesional definitiv aferent acestui nivel.
Însă, în aceste condiții, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și CO. cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr.27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurilor din și CO.
În acest sens, în mod corect prima instanță a reținut că argumentele avute în vedere de J în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. VI/2007 sunt pe deplin aplicabile în speță. Astfel, prin decizia enunțată Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, cu forța obligatorie dispusă de art.329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele: "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrațidoar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției,pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Deci, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) ori în doar includerea în anumite structuri pe scara ierarhicăsau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. . acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO. care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu (care revine întregului personal salarizat în baza G nr.27/2006), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională și de locul de muncă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea salarizării solicitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece procurorii și CO. nu primesc salarizarea superioară (prin asimilare) pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că salarizarea acestora este asimilată, în mod arbitrar, cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, asimilare care are la bază criteriul naturii cauzelor instrumentate.
Nu se contestă faptul că, în multe situații, legiuitorul a prevăzut acordarea unor sporuri bazate pe, calificare profesională, dar acestea au într-adevăr justificare reală, sunt nediscriminatorii, ori în speță simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și al criminalității organizate) nu poate fi considerată ca superioară celei restului personalului salarizat în baza G nr.27/2006.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unei salarizări superioare (prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În acest context, susținerile recurentului Ministerul Justiției în sensul inexistenței discriminării, cu trimitere la decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale sunt nefondate; prin soluția pronunțată instanța de fond nu a legiferat acordarea unui drept salarial ci a constatat aplicabilitatea normei legale care prevede un atare drept la categoria profesională din care fac parte reclamanții, prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Față de cele ce preced, curtea, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - CO -
-semnează președintele
Curții de Apel
-
Grefier,
-
Red.VN
Tehred.TM/ 2 ex
Jud.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
COPIA DECIZIEI CIVILE NR. 676/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței civile nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.05. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
