Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 68/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 68
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Adela Baboi
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei-litigiu de muncă - privind pe reclamanții:-, ( FOSTĂ, R, A, A, (, ( ) I, ( ), și, pârâți fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - REPREZENTAT DE.. A. PU-ȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor calculator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru toți reclamanții, mandatarul și consilier jr. pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către Tribunalul Iași prin încheierea de ședință din 9 VII 2008, conform dispozițiilor art. II alin. 1 și 2 din OUG 75/2008.
Reclamanții au depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință, desemnând drept reprezentant pe în calitate de mandatar.
Mandatarul reclamanților depune concluzii scrise însoțite de un tabel cu numele reclamanților, instanța, funcția și perioada lucrată de aceștia.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul atît pe excepții cît și pe fond.
Mandatarul reclamanților, domnul solicită respingerea excepțiilor și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și conform concluziilor scrise pe care le-a depus.
Consilier jr. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest minister.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanții, ( FOSTĂ, R, A, A, (, ( ) I, ( ), au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând constatarea discriminării cauzate de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din OUG nr. 27/2006, anularea situației create prin discriminare prin obligarea la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada aprilie 2005 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date și obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la asigurarea sumelor necesare acordării despăgubirilor.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Iași.
Deși lucrează folosind computerele majoritatea timpului de lucru, încă din anul 2004, nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt recunoscute altor salariați din alte domenii sau din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, susțin reclamanții, sporul de calculator este încasat de către: personalul auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică (conform unui ordin intern); salariații Ministerului d e Justiție (conform unui ordin intern); salariații din domeniul sanitar (ordinul ministrului sănătății nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar - anexa din 17.04.2006); salariații din domeniul industriei chimice și petrochimice (conform art.50 (4) din contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică).
Nici împrejurarea că li se plătește un alt spor (condiții grele - ) nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a câte unui drept, distinct.
Folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare (conform Hotărârii Guvernului nr.1028/2006).
Deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu beneficiază de cele cel puțin 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut în art.142 din Codul muncii.
Conform dispozițiilor prevăzute în art. 40 pct. 2 lit. c din Codul muncii pârâta "are obligația de a acorda toate drepturile ce decurg din lege".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin.2, art.40 pct.2 lit. c, art.142 și 269 din Codul muncii, art.48 alin. 1 din Legea 50/1995 și art. 14 alin.1 din Legea 56/1996.
Prin întâmpinarea formulată, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul discriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât discriminarea la care fac referire reclamanții rezultă din lege. MINISTERUL JUSTIȚIEI nu are atribuții de legiferare, singura autoritate legislativă fiind Parlamentul.
Pe fondul cauzei, se susține că sporul de lucru la calculator nu este un spor distinct și nici nu este reglementat ca atare printr-un act normativ. Reclamanții beneficiază în prezent de sporul de 15% reglementat de art. 22 din OG nr. 8/2007 pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru judecători acest spor este reglementat de art. 7 din OUG nr. 27/2006.
De asemenea, acest spor nu face obiectul art. 14 din CEDO, nefiind prevăzut de lege, și nici al reglementării constituționale din art. 20.
Mai susține pârâtul că și al doilea capăt de cerere este nefondat, întrucât durata concediului de odihnă de care beneficiază personalul din cadrul autorității judecătorești este reglementată de legislația specifică, respectiv art. 79 alin. 1 din Legea nr. - și art. 65 din Legea nr. 567/2004.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, în cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că actele normative care reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea unui spor de lucru pe calculator.
Prin încheierea din 9 iulie 2008, avându-se în vedere dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu nr-.
Examinând excepțiile invocate de pârâți, Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI este neîntemeiată. Prin acțiunea introductivă, reclamanții, magistrați și personal auxiliar de specialitate, invocând aplicarea discriminatorie a unor prevederi legale, au solicitat plata unui drept salarial, iar potrivit art. 131 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor, în care se includ cheltuielile de personal, este gestionat de MINISTERUL JUSTIȚIEI, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII este neîntemeiată, în condițiile în care reclamanții invocă existența discriminării și solicită anularea situației create prin discriminare, iar art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 prevede că judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, așa cum arată pârâtul, obligarea la plata unor sume către reclamanți, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
În consecință, cele trei excepții vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Iași.
Salarizarea judecătorilor în perioada 2005-2008 fost reglementată prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006, iar a personalului auxiliar de specialitate prin Legea nr. 50/1996 și OG nr. 8/2007. Aceste acte normative nu au prevăzut acordarea unui spor de 15% pentru lucrul la calculator.
Cu privire la discriminarea invocată de reclamanți, se reține că atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 14 din CEDO referitor la discriminare, cât și Curtea Constituțională au stabilit că egalitatea în drepturi între cetățeni nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când acestea se justifică în mod rațional și obiectiv. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori asemănătoare, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite nu reprezintă nici privilegii, nici discriminare.
Dimpotrivă, legiuitorul poate să țină seama de anumite particularități, care impun, în mod necesar și rațional, un tratament diferențiat. Ca urmare, este posibilă diferențierea salarizării, fără a fi vorba de discriminare, în funcție de folosirea unor cunoștințe și drepturi profesionale similare sau egale, depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic, importanța și complexitatea muncii prestate, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, condițiile de muncă etc.
Statutul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate diferă de al altor categorii profesionale, sub aspectul atribuțiilor, competențelor, condițiilor de acces, al incompatibilităților și, pe cale de consecință, al salarizării. Modalitatea de salarizare a reclamanților este motivată de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru aceste categorii profesionale.
Astfel, lipsa beneficiului unui drept de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați nu presupune automat discriminare, ci este justificată de situațiile diferite în care se află și care impun în mod rațional și obiectiv soluții diferite ale legiuitorului în privința salarizării, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității prevăzut de Constituție și art. 6 alin. 2 Codul muncii.
De altfel, nici nu a fost dovedit că personalul din cadrul serviciului contabilitate și informatică al Înaltei Curți de Casație și Justiție și salariații Ministerului Justiției beneficiază de sporul de lucru la calculator, de 15% din salariul de bază brut.
Atât magistraților, cât și personalului auxiliar de specialitate le este recunoscut și acordat sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin dispozițiile art. 7 alin.1 din OUG nr. 27/2006, respectiv art. 22 alin. 1 din OG nr. 8/2007.
Cât privește dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, acestea obligă angajatorul să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Reclamanților le-au fost acordate toate drepturile prevăzute de legislația specifică, drepturi printre care nu se regăsește și sporul de lucru la calculator.
Este evident că nici Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din industria chimică și petrochimică, invocat prin acțiune, nu poate fi aplicabil reclamanților.
Potrivit art. 12 din Legea 130/1996 și art. 3 alin. 2 din 2895/2006, prin contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, reclamanții fiind salarizați potrivit unor dispoziții legale speciale (OUG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007).
De asemenea, nu se poate constata nici o reglementare discriminatorie a drepturilor salariale de care beneficiază reclamanții, în raport de salariații din domeniul sanitar.
Așa cum s-a arătat, egalitatea de drepturi nu vizează și identitatea de tratament juridic, fiind nu numai admisibil un regim juridic diferit față de anumite categorii de personal, dar și necesar.
Or, procurorii și personalul auxiliar de specialitate sunt categorii profesionale distincte de cele ale salariaților din industria chimică și petrochimică sau din domeniul sanitar, atât prin conținutul concret al atribuțiilor, prin modalitățile de recrutare specifice prevăzute de lege, precum și prin reglementări diferite de salarizare.
Cu privire la cererea de acordare a 3 zile în plus la concediul de odihnă, se reține că, prin art. 142 Codul muncii, s-a prevăzut că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare. Acest text se coroborează cu cel al art. 140 alin. 1 din Codul muncii, conform căruia durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 79 alin. 1 din Legea 303/2004, magistrații beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 zile lucrătoare, iar potrivit art. 65 alin. 1 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare. Aceste legi, fiind legi speciale, se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului muncii, în virtutea principiului "specialia generalibus derogant", cu atât mai mult cu cât conțin prevederi mai favorabile reclamanților. În același sens, art. 1 alin. 2 Codul muncii prevede că dispozițiile sale se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Cele două acte normative menționate conțin dispoziții specifice în ceea ce privește durata concediului de odihnă al magistraților și personalului auxiliar de specialitate, așa încât prevederile art. 142 Codul muncii nu sunt aplicabile reclamanților.
Prin urmare, față de considerentele expuse, acțiunea reclamanților vizând plata sporului de lucru la calculator și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea reclamanților privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, se constată că o atare cerere este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 76/1972. Față de dispozițiile art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, curtea de apel este necompetentă material să soluționeze o atare cerere, necompetența sa fiind de ordine publică în conformitate cu prevederile art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 158 Cod proc. civilă, se va declina, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a acestei cereri.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, precum și a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, (FOSTĂ, R, () I, (), A, A, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Iași, (, domiciliată în I,-, bloc:.. C,.3,.10, domiciliat în I,-, domiciliată în I,-, domiciliată în sat și comuna Schitu, județul I, domiciliată în I,-, - 4,. B, etaj 2,.12, domiciliată în I,-, domiciliată în I,-, - 6, etaj 3,.1, domiciliată în I,- A, toți reprezentați de reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor procedurale la Judecătoria Iași, cu sediul în I,-, -heorghe, parter, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL IAȘI, cu sediul în I,-, TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1, privind plata sporului de lucru la calculator și acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare și în termen de 5 zile de la pronunțare în ceea ce privește declinarea de competență.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.
Cu opinie separată,
în capătul de cerere privind
concediul de odihnă suplimentar
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASIST.JUD. ASIST.JUD.
Grefier
Red.
Tehnored./
05.XI.2008.-
2 ex.-
Opinie separată a asistentului judiciar - - cu privire la cererea reclamanților de acordare a concediului de odihnă suplimentar
Concediul de odihnă de 35 de zile lucrătoare pe an acordat judecătorilor prin articolul 79 din Legea nr. 303/2004; respectiv de 30 de zile lucrătoare pe an acordat personalului auxiliar și conex din instanțele judecătorești și parchete prin Legea nr. 547/2005, are în vedere desfășurarea activității în condiții de muncă obișnuite, normale. În situația de excepție, atunci când condițiile de muncă justifică și impun aplicarea prevederilor art. 7 din OUG nr. 27/2006, respectiv art. 22 din OUG nr. 8/2007, durata concediului de odihnă prevăzută pentru desfășurarea activității în condiții normale apare ca fiind insuficientă.
Situația de fapt - recunoscută de pârâți - că activitatea din sistemul judiciar se desfășoară la toate instanțele din țară în condiții de mediu toxic în proporție de 100% din timpul de muncă, nu a devenit, prin generalizarea ei, una normală. O demonstrează atât conținutul art. 22 din OUG nr. 8/2007, cât și prevederile Legii nr. 319/2006, Legea securității și sănătății în muncă, respectiv ale HG 1425/11.10.2006 - normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 319/2006. Articolul 174 din HG 1425/2006 dispune obligativitatea măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condițiilor de muncă.
Prezenta cauză, în care reclamanții sunt persoane cu funcții atât de diferite și salarizare diferită în mod corespunzător reliefează problemele ridicate de acordarea acestui spor. În fapt, persoana cu funcție și salarizare superioară va primi o compensare în bani superioară a faptului că sănătatea îi este afectată de munca în condiții toxice. Este indiscutabil că indemnizația, respectiv salariul de bază sunt stabilite în raport cu nivelul de pregătire, felul activității etc. iar sporurile care au în vedere tipul, calitatea și cantitatea muncii trebuie să fie, de asemenea, indisolubil legate de indemnizația/salariul de bază.
Însă, desfășurarea activității în condiții de muncă toxice pune în evidență o obligație generală a angajatorului - faptul că trebuie să asigure pentru toți lucrătorii desfășurarea activității în condiții de sănătate și securitate a muncii. Iar acordarea sporului de toxicitate - pentru toți cei care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar -reprezintă doar o parte a modului în care angajatorii trebuie să sprijine lucrătorii pentru a face față afectării fizice presupuse de lucrul în mediu toxic, și ar trebui însoțită și de măsuri care să tindă la normalizarea mediului astfel cum dispun prevederile art. 174 din HG 1425/2006, precum și de celelalte beneficii prevăzute de normele referitoare la desfășurarea activității în condiții toxice.
Norma invocată de reclamanți - art. 142 din Codul muncii - în justificarea îndreptățirii lor la concediul de odihnă suplimentar face parte din Codul muncii - dreptul comun în materia raporturilor de muncă. Potrivit articolului 1 alin. 2 din muncii acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Ori, prevederile referitoare la durata normală a concediului de odihnă pentru judecători (Legea nr. 303/2004) sau personal auxiliar (Legea nr. 574/2005) sunt incidente în cazul activității desfășurate în condiții normale de mediu. Pentru situația de excepție - activitate în condiții de toxicitate, există prevederi specială referitoare la acordarea sporului specific - în legile speciale de salarizare, dar dispoziția respectivă nu are caracterul unei dispoziții specifice derogatorii, care să împiedice aplicarea art. 142 din muncii și pentru salariații din sistemul judiciar. Dimpotrivă, există o lacună legislativă, deoarece statutele profesionale prevăd durata concediului pentru condiții normale de muncă, iar legea de salarizare prevede salarizarea specială(spor toxicitate) pentru desfășurarea activității în condiții toxice, și nu există nici o prevedere specială care să limiteze măsurile de susținere a activității în mediu a lucrătorilor din domeniul judiciar la acordarea sporului de 15%
În concluzie, acordarea unui spor salarial nu reprezintă o compensare totală a efortului și a riscului de îmbolnăvire presupus de desfășurarea activității în condiții de muncă toxice; deoarece acest efort majorat necesită și o perioadă mai mare de odihnă pentru refacerea forței de muncă. Perioada de timp de odihnă suplimentar, raportat la condițiile de muncă în care-și desfășoară reclamanții activitatea, trebuie să fie de cel puțin 3 zile calendaristice pe an, astfel cum dispune art. 142.muncii.
Prin urmare, pretențiile reclamanților referitoare la recunoașterea și acordarea dreptului la concediul de odihnă suplimentar sunt întemeiate.
asistent judiciar -
Red.
Tehnored.
10.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu Adela Baboi
