Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 70/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 70
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Adela Baboi
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind pe reclamanta, pârâți fiind:- MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin I și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TELEORMAN, având ca obiect
drepturi salariale ale personalului din justiție - spor 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor. Lipsă reclamanta și reprezentanții celorlalți pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către Tribunalul Iași prin încheierea de ședință din 9 VII 2007, conform dispozițiilor art. II al. 1 și 2 din OUG 75/2008.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită o copie de pe cererea de chemare în judecată.
Instanța respinge cererea formulată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii de comunicare a unui exemplar de pe cererea de chemare în judecată deoarece cauza a fost înregistrată mai întîi pe rolul Tribunalului Iași iar o copie de pe acțiune a fost comunicată pârâtului pentru termenul din 17 X 2007 acesta formulînd întîmpinare înregistrată la dosarul Tribunalului Iași nr- la data de 30 X 2007 (filele 201 - 2003 dosar).
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părții prezente.
Consilier jr., avînd cuvîntul pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită admiterea excepției privind lisa calității procesuale pasive a acestui minister și pe fond respingerea acțiunii în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, reclamanta, alături de alți reclamanți, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TELEORMAN, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând obligarea pârâților la plata, actualizată în raport de indicele de inflație, a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu luna septembrie 2004, la zi, plata dobânzii legale la aceste sume, precum și obligarea pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE la alocarea sumelor necesare efectuării plăților și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art. 50 din G nr. 177/2002, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare care a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate G nr. 177/2002, dar nu și Legea nr. 50/1996.
Au apreciat reclamanții că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare și trebuie acordat în continuare. Mai mult, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică în care își desfășoară activitatea nu s-au schimbat, ci s-au acutizat o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană. La acestea se adaugă și presiunile indirecte venind din partea justițiabililor, care, abuzând de dreptul de petiționare, au formulat împotriva judecătorilor numeroase reclamații, sesizări și plângeri total nejustificate, care au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului.
Au mai susținut reclamanții că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
Reclamanți au depus copii de pe înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a invocat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 36 alin. 2 din nr.OUG 27/2006, excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Curții de Apel București.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât textul de lege pe care se întemeiază reclamanții a fost abrogat, iar admiterea pretențiilor lor ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești.
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, apreciind că sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 60-63 Cod proc. civilă, în scopul asigurării opozabilității sentinței pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE pe anul 2007.
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII a formulat întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii, deoarece art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG nr. 83/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 344/2001.
Prin "precizările"depuse la dosar, pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că acordarea diferitelor drepturi salariale și sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv al angajatorului, reclamanții nefiind salariații săi.
Prin sentința civilă nr. 452 din 19 martie 2008, Tribunalul Iașia declinat în favoarea altor instanțe competența de soluționare a cererilor formulate de ceilalți reclamanți, și a disjuns judecata acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TELEORMAN, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, fixând termen de judecată.
Reclamanta a depus precizări la acțiune, solicitând ca pârâții să fie obligați și la plata sporului pentru viitor, în sensul dispozițiilor deciziei nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, al cărei dispozitiv a fost depus în copie.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a formulat o nouă întâmpinare, prin care a invocat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada septembrie 2004-21.03.2008.
Prin încheierea din 9 iulie 2008, având în vedere dispozițiile art. II alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de Apel Iași, unde a fost înregistrată cu nr-.
Examinând excepțiile invocate de pârâți, Curtea constată următoarele:
Excepția necompetenței instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE este neîntemeiată, deoarece sporul solicitat de reclamantă este un element al dreptului de salarizare decurgând dintr-un raport de muncă, iar acțiunea formulată se încadrează în categoria conflictelor de muncă, care, potrivit art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, sunt de competența curților de apel.
Potrivit art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat, așa cum s-a arătat, plata unui spor salarial neacordat, în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, așa încât și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE este neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtului este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu se solicită obligarea la plata unor sume către reclamantă, cu care, într-adevăr, pârâtul nu are raporturi juridice, și nici finanțarea, de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite. Ceea ce se solicită este alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile pârâtului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în condițiile în care acțiunea, prin care s-a solicitat plata unui spor salarial începând cu luna septembrie 2004, nu a fost înregistrată la data de 21.03.2008, cum susține pârâtul, ci la data de 18.09.2007.
În consecință, cele patru excepții vor fi respinse.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamanta are calitatea de magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Salarizarea personalului din organele autorității judecătorești nu face parte din domeniile care se reglementează prin legi organice, prevăzute în art. 72 alin. 3 din Constituția României în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, așa încât, potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, deci și în domeniul salarizării personalului din organele autorității judecătorești.
În aceste condiții, Parlamentul a adoptat Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să adopte ordonanțe în mai multe domenii, printre care și salarizarea. Astfel, potrivit art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La data de 29 august 2000, în temeiul legii de abilitare, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 83 de modificare și completare a Legii nr. 50/1996.
Deși Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, prin nr.OG 83/2000, art. 1, pct. 42, s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. Conform art. 54 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, în vigoare la data adoptării nr.OG 83/2000, modificarea, completarea și abrogarea sunt evenimente legislative distincte, care pot interveni pe durata existenței unui act normativ. 2 prevede că evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv. Or, actul normativ ulterior de același nivel cu Legea nr. 50/1996 a fost Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul i-a fost delegată competența numai pentru două evenimente legislative, respectiv modificare și completare, nu și pentru abrogare.
În același sens, este și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, care, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În consecință, față de considerentele expuse, reținând că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, se va admite, în parte, acțiunea formulată, așa cum a fost precizată, iar pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI vor fi obligați la plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți prin întârzierea plății drepturilor salariale.
Acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TELEORMAN și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu care aceasta nu a avut raporturi juridice de muncă, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Neîntemeiată, urmând să fie respinsă, este și cererea reclamantei privind plata dobânzii legale, în condițiile în care, pentru acoperirea aceluiași prejudiciu, cauzat prin întârzierea plății, nu se poate acorda atât actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație la data plății efective, cât și dobânda legală la aceste sume.
În temeiul prevederilor Legii nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare a acestui pârât la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.
Constatând că pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, obligat la plată prin prezenta hotărâre, nu se poate îndrepta împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor cu o cerere în garanție sau în despăgubire, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, în condițiile art. 60-63 Cod proc. civilă, va fi respinsă.
Cu privire la cererea reclamantei privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, se constată că o atare cerere este de competența judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 76/1972. Față de dispozițiile art. I alin. 1 din OUG nr. 75/2008, curtea de apel este necompetentă material să soluționeze o atare cerere, necompetența sa fiind de ordine publică în conformitate cu prevederile art. 159 pct. 2 Cod proc. civilă.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 158 Cod proc. civilă, se va declina, în favoarea Judecătoriei Iași, competența de soluționare a acestei cereri.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității acțiunii și prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ambele cu sediul în B,--3, sector 3 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu luna septembrie 2004 până la zi, precum și în continuare, pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cusediul în A,-, jud. T și Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea, nr. 2. sector 6, precum și cererea reclamantei privind plata dobânzii legale.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare și în termen de 5 zile de la pronunțare în ceea ce privește declinarea de competență.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI:
Cu opinie în sensul prezentei hotărâri,
Grefier,
Red.
Tehnored. /
31.10.2008
2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu Adela Baboi
