Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 71/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 71

Ședința publică de la 14 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Bancu

JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Adela Baboi

Asistent Judiciar - -

Asistent Judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cauzei - litigiu de muncă - privind pe reclamanții:-, și, pârâți fiind:- MINISTERUL JUSTIȚIEI, INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE B - LABORATORUL INTERJUDEȚEAN I și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție - spor 50%.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după trimiterea acestuia de către Tribunalul Iași prin încheierea de ședință din 23 VII 2008, conform dispozițiilor art.II pct.2 din OUG nr.75/2008.

Ministerul Justiției a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise, duplicatul fiind comunicat reclamanților.

Reclamanții au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise și răspuns la întâmpinările formulate de Ministerul Justiției și de către INEC

Instanța invocă din oficiu excepția privind necompetența materială a instanței în ceea ce privește capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.

Consilier jr. depune precizări invocând excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest minister.

Instanța rămâne în pronunțare.

INSTANȚA,

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată inițial sub nr.4469/99/27.06.2008 pe rolul Tribunalului Iași și în urma apariției nr.OUG75/11.06.2008, sub nr.653/45/31.07.2008 pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamanții:, și au chemat în judecată pe pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, INSTITUTUL NAȚIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE B - LABORATORUL INTERJUDEȚEAN I, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.01.2001 până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și acordarea și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.

În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:

Reclamanții sunt salariați ai B - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, aflat în subordinea Ministerului Justiției, fiind salarizați potrivit Legii nr.50/1996, astfel cum rezultă din art.14 a nr.HG368/1998.

Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Art. 48 alin.4 din aceeași lege prevede că: "Experții criminaliști beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile art.47".

Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.

Pârâții Ministerul Justiției și Institutul Național de Expertize Criminalistice au formulat întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.

Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Precizează că art. 47 din Legea nr. 50/1996 fost abrogat prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. Astfel, Art. I pct.42 din actul normativ menționat prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18.11.1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42. Articolul 47 se abrogă".

OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea dată, și ale art. 1 lit. q pct.1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Potrivit art. 114 alin.(1) din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare Guvernului pentru emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

OG nr. 83/2000 nu vizat nici unul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).

În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.

Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța o va respinge, având în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare. Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:

Prin prezenta acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.

Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.

Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.

În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.

Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.

Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală și noneducativă.

Analizând fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.

În speță, reclamanții, experți criminaliști în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice I și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 48 alin.4 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevede că: "Experții criminaliști beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile art.47".

Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.

Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.

Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.

De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

Se mai reține că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.

Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".

De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".

Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."

Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamanții-experți criminaliști- sunt îndreptățiți la acordarea de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în condițiile dsip.art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu data de 01.01.2001 și până la data pronunțării, precum și în continuare, pe viitor.

Urmează a fi astfel admisă acțiunea formulată de reclamanții:, și, cu obligarea primilor doi pârâți să plătească acestora diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.01.2001 și până la data pronunțării, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare, pe viitor.

În temeiul HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare, urmează să se admită și cererea de obligare pârâtului să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești dispuse prin prezenta hotărâre.

Având în vedere disp.art.296 alin.2 din Codul muncii, art.8 din Decretul nr.92/1976, 158 alin.3 și 165 din Cod.proc.civ. urmează să se disjungă și decline în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Admite acțiunea formulată de reclamanții -, cu domiciliul în I,- bis, domiciliat în I, str.-. -, nr. 11, - 1,.A,.6, domiciliat în I,-,.904,.C,.3,. 15, -, domiciliată în I, nr. 17, - 17,.8,.36, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sectorul 5, codul poștal -, Institutul Național de Expertize Criminalistice, cu sediul în B,-, nr.1-3, etaj.2, apart.202, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector5, codul poștal -.

Obligă primii doi pârâți să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.01.2001 și până la data pronunțării, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare, pe viitor.

Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.

Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților

Definitivă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2008.

Președinte, Judecător, Asistenți judiciari,

cu opinie în sensul prezentei hotărâri

Grefier,

Red./Tehnored.:;

6 ex.- 27.10.2008.

Președinte:Carmen Bancu
Judecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu Adela Baboi

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 71/2008. Curtea de Apel Iasi