Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 707
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de Curtea de Conturi României, și Ministerul Finanțelor Publice - prin... Publice I, împotriva sentinței civile nr. 38/30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată după trimiterea acestuia de la.- urmare deciziei nr. 104/ 20.01.2009 a Curții Constituționale -, nu s-a depus întâmpinare. Nu s-a răspuns la excepția lipsei de interes a Ministerului Finanțelor Publice în declararea recursului invocată de instanță, din oficiu, la termenul anterior. S-a solicitat judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.38 din 30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință,s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României,care a fost obligată să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01.03.2005-01.08.2005, actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României și, în consecință, a fost obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta
a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi B și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.03.2005 - 01.08.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a funcționat ca procuror financiar în cadrul Curții de Conturi I, funcție asimilată magistraților,calitate în care se consideră îndreptățită să beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, și care în art. 47 stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2002.
Reclamanta a invocat și Decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în data de 10.03.2008 în recursul în interesul legii,prin care s-a constatat îndreptățirea la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001,această decizie având caracter de obligativitate pentru instanțele de judecată.
În susținerea acțiunii au fost depuse carnetul de muncă și sentința civilă nr. 918/18.06.2008 a Tribunalului Iași.
Pârâta Curtea de Conturi a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta solicitat respingerea acțiunii, având în vedere că sporul de 50% solicitat de reclamantă a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OUG 83/2000, emisă în baza Legii 125/2000.
În cazul admiterii acțiunii reclamantei,s-a solicitat obligarea chematului în garanție să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea formulată, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, considerând că obligația de plată a unor sporuri salariale este doar în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite, care în speță este Curtea de Conturi. Ori, câtă vreme Ministerul Economiei și Finanțelor nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu încheiate de reclamantă, se solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca neîntemeiată în contradictoriu cu acesta.
La data de 25.06.2008, având în vedere dispozițiile art. II pct. 2 din OUG75/11.06.2008, cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL IAȘI, unde a fost înregistrată sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut, în primul rând, că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată.
Că în lipsa existenței raporturilor de muncă dintre aceștia, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat direct la plata sporului de 50% către reclamantă, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor fiind respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
În perioada 01.03.2005-01.08.2005, reclamanta a avut funcția de procuror financiar în cadrul Curții de Conturi I, iar din 02.08.2005 a fost numită procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, procurorii financiari beneficiau de sporurile salariale prevăzute pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, deci și de sporul de suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin raportare la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2008,instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.03.2005-01.08.2005, drept pentru care a fost admisă acțiunea, obligând Curtea de Conturi la plata acestui spor, actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 500/2002 și art. 1 din OUG22/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plății sumelor datorate reclamantei, având în vedere că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă; astfel, va fi admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâta Curtea de Conturi a României, conform prevederilor art.60 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Curtea de Conturi a României, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor vizează greșita admitere a cererii de chemare a sa în garanție și pe cale de consecință,obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plăților ce
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor,prin reprezentanți legali,ambii considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Curtea de Conturi a României invocă următoarele motive de recurs:
Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, modificare permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Se mai arată că nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor vizează greșita admitere a cererii de chemare a sa în garanție și pe cale de consecință,obligarea sa la alocarea fondurilor necesare plăților ce urmează a fi făcute de pârâta Curtea de Conturi către reclamantă.
Recurentul critică sentința pronunțată de prima instanță, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea alocării sumelor necesare plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.29 alin.3 din Legea 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Motivează, de asemenea, recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv ce aparține angajatorului.
În plus, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român, ca subiect de drepturi și obligații, în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr.386/2007).
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de Curtea de Conturi a României, prin reprezentant legal, este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se reține că și acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art.49 din Legea 500/2002 (ce abrogă prin art.80 Legea 72/1996), creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantul nu a solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă și art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din nr.OUG22/2002.
Pentru aceste considerente, se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României în cauză, menținând ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 38/30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt.președinte aflat în pt. judecător aflat în
Semnează președintele semnează președintele
Instanței instanței
Grefier
- -
Red.
Tehnored./
2 ex.
13.07.2009
Curtea de APEL IAȘI:
-
- -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Cristina Mănăstireanu
