Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 708
Ședința public din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților, cu sediul în sectorul 5 al municipiului B,-, împotriva sentinței nr. 23 din 13 noiembrie 2008, pronunțat de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de munc și asigurri sociale, în dosarul nr -.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentului Ministerul Justiției și Libertților B, reprezentanții pârât-intimaților: Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii și reclamant-intimații, și.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, instanța constatând cauza în stare de judecat faț de împrejurarea c recurentul a solicitat judecarea în lips, a rmas în pronunțare.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de faț, constat:
Prin acțiunea adresat Tribunalului Suceava, înregistrat sub nr. 98/86 din 28.12.2008, reclamanții, au chemat în judecat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, pentru ca prin hotrârea ce se va pronunța s fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorrilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007, în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007, în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport de rata inflației începând cu data de 1 februarie 2007 și pân la data plții, cu cheltuieli de judecat.
Motivând acțiunea, reclamanții au artat c prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007, Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judectorilor de la curțile de apel, tribunale și judectorii și a procurorilor de pe lâng instanțele aferente.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și 20 din Constituția României, decizia 447 din 15.09.2005 a Curții Constituționale, art. 1 și urmtoarele din OG137/2000, art. 5 din Codul muncii, art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului, OG10, 16, 27/2007 și Legea 232/2002.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulat, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat, cu motivarea c salarizarea diferențiat a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu, susținând c reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000. S-a mai artat c magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 20097 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorri salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Prin întâmpinarea formulat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii a invocat excepția lipsei calitții procesuale pasive, artând c, potrivit art. 16-20 din OG137/2000, are ca atribuții s aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, s constate și sancționeze contravențiile prevzute de OG137/2000, având competența material de a se pronunța cu privire la svârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metod și în orice domeniu de activitate.
Tribunalul Suceava, prin sentința civil nr. 259 din 4 februarie 2008, dispus respingerea excepției lipsei calitții procesuale pasive invocat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, admiterea acțiunii având ca obiect "drepturi bnești" privind pe reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, în parte, obligând pârâții s plteasc reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorrilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007, în cuantumul total de 18% pentru lunile noiembrie și decembrie 2007, reactualizate cu rata de inflație, începând cu data scadenței și pân la data plții lor efective, respingând cererea privind cheltuielile de judecat, ca nefondat.
Recursul, formulat împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 879 din 17.06.2008 a Curții de Apel Suceava, cu consecința casrii hotrârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea c, deși reclamanții, prin acțiunea introductiv de instanț, au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate din majorrile salariale de 5% începând cu 1.01.2007, în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007, în raport de luna martie 2007, și de 11% începând cu 1.10.2007, în raport cu luna septembrie 2007, actualizat în raport cu rata inflației începând cu data de 1.02.2007 și pân la data plții, prin dispozitivul sentinței recurate pârâții au fost obligați s plteasc reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorrilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007, în cuantum total de 18%, pentru lunile noiembrie și decembrie 2007, reactualizate cu rata inflației, începând cu data scadenței și pân la data plții lor efective. Or, o asemenea modalitate de soluționare a cauzei, pe de o parte, are semnificația unei îndeprtri de la obiectul acțiunii dedus judecții, iar, pe de alt parte, este de natur s produc reale dificultți în executarea eventual a sentinței, știut fiind c obligațiile pe care debitorii le au faț de creditori trebuiesc clar și precis determinate.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 1357 din 25.08.2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava - Secția conflicte de munc, invocând dispozițiile art. II alin. 2 din nr.OUG 75/2008.
Prin sentința nr. 23 din 13 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceavaa admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a Consiliului național pentru combaterea discriminrii, respingând acțiunea faț de acesta, a admis, în parte, acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorrilor salariale cumulate din perioada ianuarie - octombrie 2007 (5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, 2% începând cu 1.04.2007, în raport cu luna martie 2007 și 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007), în cuantum total de 18% pentru lunile noiembrie și decembrie 2007, precum și la reactualizarea sumelor începând cu data scadenței pân la plata efectiv, respingând, ca nefondat, captul de cerere pentru plata cheltuielilor de judecat.
Pentru a pronunța aceast soluție, prima instanț a reținut c reclamanții au înțeles s cheme în judecat, ca pârâți, Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, cu citarea în cauz și a Consiliului național pentru combaterea discriminrii, în conformitate cu dispozițiile nr.OG 137/2000. Consiliul național pentru combaterea discriminrii este instituția abilitat de lege s aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare s constate și s sancționeze contravenția conform dispozițiilor prevzute în nr.OG 137/2000, iar în situația formulrii unei acțiuni în justiție pentru plata unor despgubiri sau a restabilirii situației anterioare, judecarea litigiului se va face cu citarea obligatorie a Consiliului național pentru combaterea discriminrii, în calitate de expert în domeniul discriminrii, fr ca acesta s poat avea vreo obligație faț de reclamanți.
Pe fondul cauzei, se constat c, potrivit definiției discriminrii, astfel cum este enunțat prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobat prin Legea nr. 48/2002 republicat, cu modificrile și completrile ulterioare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferinț, pe baz de ras, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlturarea recunoașterii, folosinței sau exercitrii, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice". În conformitate cu dispozițiile art. 1 din același act normativ, "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile".
OG nr. 10/2007, prin art. 1, prevzut majorarea în 3 etape a salariilor de baz, printre alte categorii și personalului care ocup funcții de demnitate public, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judector la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim-adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judectorii Curții Constituționale), cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 faț de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faț de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faț de nivelul din luna septembrie 2007. De la aplicarea acestor prevederi au fost excluși magistrați din cadrul judectoriilor, tribunalelor și curților de apel, respectiv de la parchetele de pe lâng aceste instanțe.
C între magistrații care au beneficiat anterior de majorrile salariale și judectorii de la judectorii, tribunale și curțile de apel exist o situație comparabil rezult fr putinț de tgad, din dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul judectorilor și procurorilor și ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciar, ale Legii nr. 50/1996, republicat, cu modificrile și completrile ulterioare. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 304/2004, "Puterea judectoreasc se exercit de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judectorești stabilite de lege". În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea 304/2004, justiția se realizeaz prin urmtoarele instanțe judectorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale specializate, instanțe militare, judectorii. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 303/2004, "Magistratura este activitatea judiciar desfșurat de judectori în scopul înfptuirii justiției și de procurori în scopul aprrii intereselor generale ale societții, ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertților cetțenilor".
Acordarea diferențiat a acestor majorri salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scderea nivelului de trai datorit inflației și nicidecum atribuțiile specifice fiecrei funcții în parte.
Nu pot fi primite aprrile pârâtului Ministerul Justiției, în sensul c eventualele "discriminri" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000, cât vreme, în speț, prin acordarea diferențiat a majorrilor salariale prevzute de OG10/2007 se încalc prevederile art. 5 alin. 1, 3 și 6 din Codul muncii, aceste reglementri fiind în concordanț și cu prevederile art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, care garanteaz dreptul la un salariu egal pentru munc egal. În cauz au fost invocate ca temei legal și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și libertților fundamentale, care prevede c exercitarea drepturilor și libertților recunoscute de convenție trebuie s fie asigurat fr nici o deosebire bazat în special pe ras, sex, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine național sau social, apartenenț la o minoritate național, avere, naștere sau orice alt situație. Acest text se raporteaz la toate drepturile stabilite prin Convenție, iar în cauz dreptul înclcat este cel rezultând din art. 1 din Protocolul nr. 1, jurisprudența CEDO stabilind în ceea ce privește noțiunea de bun, c dreptul la o sum de bani decurgând dintr-un raport juridic de munc reprezint un drept patrimonial, în sensul art. 1 din protocolul enunțat. Totodat, prin art. 1 privind interzicerea general a discriminrii astfel cum a fost reglementat prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale - protocol ratificat de România prin Legea nr. 103/2006, publicat în 375/2006, "exercitarea oricrui drept prevzut de lege trebuie s fie asigurat fr nici o discriminare, bazat în special pe sex, pe ras, culoare, limb, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine național sau social, apartenenț la o minoritate național, avere, naștere sau oricare alt situație", textul alin. 2 al art. 1 stabilind în mod expres c "nimeni nu va fi discriminat de o autoritate public pe baza oricruia dintre motivele menționate la paragraful 1".
Deși se invoc declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 1, 2 și 27 din nr.OG 137/2000, republicat, în cauz se constat c sunt aplicabile dispozițiilor art. 5 și 6 din Codul muncii, dar și dispozițiile cuprinse în reglementrile internaționale la care România este parte, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform cruia "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertțile cetțenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanț cu Declarația Universal a drepturilor omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dac exist neconcordanț între pactele și tratatele la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale".
Vor fi respinse, ca nefondate și susținerile pârâtului Ministerul Justiției c prin nr.OUG 27/2006 s-au acordat magistraților drepturi salariale substanțiale prin acordarea sporului de vechime sau a primei de vacanț, fiind depșit astfel rata inflației, întrucât, așa cum rezult din expunerea de motive la aceast reglementare prin adoptarea acestui act normativ a urmrit eliminarea discriminrilor în domeniul salarizrii magistraților, situație recunoscut și prin nr.HG 232/2005 pentru aprobarea strategiei de reform în domeniul justiției, însși pârâtul Ministerul Justiției recunoscând existența discriminrii înregistrat în ce privește salarizarea în perioada 2002 - 2006.
Ca urmare a demersului legislativ, inițiat pe baza constatrii acestei discriminri, a fost adoptat Ordonanța de Urgenț a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției, pentru eliminarea inegalitții ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judectorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului asimilat acestora. Pân la adoptarea și intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgenț, îns, aplicarea textelor de lege constatate discriminatorii prin hotrârea la care s-a fcut referire a creat o inegalitate vdit între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților, în contradicție cu principiul egalitții cetțenilor în fața legii, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicat, cu cel al egalitții de tratament salarial pentru munc egal, instituit prin art. 23 alin. 2 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricrei discriminri prevzut în art. 2 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale".
Prin Legea nr. 50/1996, republicat, cu modificrile și completrile ulterioare s-a stabilit c indemnizațiile pentru magistrați și salariile de baz pentru celelalte categorii de personal din organele autoritții judectorești se stabilesc pe baza valorii de referinț sectorial pentru funcțiile de demnitate public, alese și numite din cadrul autoritților legislative și executive, valoare care corectat periodic în raport de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege se aplic de drept personalului menționat. Ulterior, prin art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor s-a stabilit în mod expres c drepturile acestei categorii de personal nu pot fi diminuate. Ori, potrivit dispozițiilor art. 18 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, drepturile persoanelor încadrate în munc nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțri sau limitri, dispoziții regsite și în cuprinsul dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, acestea stabilind c drepturile persoanelor încadrate în munc fiind aprate de stat împotriva oricror înclcri, a manifestrilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Totodat, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de munc, dreptul la acordarea indexrilor legale, ca urmare a ratei inflației nu putea fi înlturat.
Conform dispozițiilor art. 53 din Constituția României "exercițiul unor drepturi sau al unor libertți poate fi restrâns numai prin lege și numai dac se impune, dup caz, pentru aprarea siguranței naționale, a ordinii, sntții ori a moralei publice, a drepturilor și libertților cetțenilor, desfșurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitți naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, iar potrivit alineat 3, restrângerea poate fi dispus numai dac este necesar și trebuie s fie proporțional cu situația care a determinat-o și nu poate aduce atingere existenței dreptului sau a libertții.
Pe de alt parte, acordarea indexrilor salariale constituie o msur de protecție social a muncii, garantat prin Constituție, justificat de necesitatea realizrii unei corelații între salariul real și salariul nominal, pentru a se atenua efectele inflaționiste, înregistrate în economie, acestea fiind stabilite pentru toate categoriile de salariați. Conform art. 155 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, care constituie dreptul comun în materie, noțiunea de salariu cuprinde nu numai salariul de baz, ci și indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ori, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Codul muncii, acest cod se aplic și raporturilor de munc reglementate prin legi speciale, în msura în care nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Totodat, potrivit art. 295 alin. 1 și 2 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii, în msura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munc, cu dispozițiile legislației civile, prevederile sale aplicându-se cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de munc neîntemeiate pe un contract individual de munc, în msura în care reglementrile speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibil cu specificul raporturilor de munc respective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul justiției care a criticat soluția ca fiind nelegal, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedur civil, și a solicitat casarea acesteia și respingerea cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a artat c reglementarea prin lege sau un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane sau nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și nu intr în sfera competenței Consiliului național pentru Combaterea Discriminrii, care, ca și instanțele judectorești, se pronunț asupra unor acte sau fapte prin care se restrânge exercițiul în condiții de legalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementri cuprinse în legi ori ordonanțe. Precizeaz pârâtul c msura neacordrii indexrii personalului din cadrul autoritții judectorești a avut la baz rațiuni de politic financiar și bugetar a statului, neputându-se reține vreo culp în sarcina Ministerului Justiției, magistrații nefiind, de altfel, singurii care nu au beneficiat de indexare. Faț de modul de soluționare a cauzei, s-a invocat depșirea atribuțiilor puterii judectorești, prin acordarea unor drepturi neprevzute de lege pentru reclamanți. Prin admiterea acțiunii reclamanților, s-a criticat c instanța de fond a adugat practic la lege, arogându-și atribuții de legiferare, prin deciziile pronunțate de Curtea Constituțional în data de 3 iulie 2008, aceast instanț constatând ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2000 în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze sau s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii, și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar ori cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constat c nu este întemeiat.
Cu privire la fondul acțiunii, instanța reține c reclamanții, judectori din cadrul Judec toriei Gura Humorului, nu au beneficiat de majorrile salariale solicitate în prezenta cauz, fiind astfel discriminați în raport de celelalte categorii de salariați ai statului.
Majorrile salariale acordate prin OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 nu au avut în vedere atribuțiile specifice fiecrei funcții în parte, dintre cele exercitate de beneficiarii acestor acte normative, ci deprecierea monedei naționale și scderea nivelului de trai ca urmare a inflației, efectele negative ale acestora fiind resimțite de ctre orice salariat din România și nu numai de categoriile care au beneficiat de aceste majorri. Astfel, reține Curtea c aceste majorri salariale nu au fost stabilite în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție sau, mai ales, a atribuțiilor profund diferite pe care le au categoriile de persoane care au beneficiat de majorarea veniturilor salariale. Chiar dac legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, rspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecrei funcții în parte, nu-și poate îndeplini atribuțiile ce îi revin cu înclcarea principiului egalitții reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementrile internaționale. Or, în condițiile în care nu au fost avute în vedere astfel de criterii, ci deprecierea monedei naționale și scderea nivelului de trai, resimțite de fiecare categorie profesional, indiferent de nivelul salariului sau de creșterile salariale de care ar fi beneficiat, reține Curtea c, în mod corect prin hotrârea primei instanțe a fost stabilit îndreptțirea reclamanților la creșterile salariale prevzute de OG10/2007.
Referitor la critica formulat în recurs privind înclcarea limitelor puterii judectorești, instanța reține c prin acțiune s-a solicitat verificarea legalitții modului de calcul și al plții drepturilor salariale la care erau îndreptțiți reclamanții în calitate de magistrați. S-a solicitat astfel s se constate c angajatorii direcți, Tribunalul Suceava și Curtea de Apel Suceava, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșit aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Nu se poate aprecia c instanța și-a arogat atribuții de legiferare cât vreme a pronunțat soluția doar în limitele în care a fost investit, obligând pârâții la respectarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauz. Constatarea existenței strii de discriminare, ca urmare a nerespectrii convențiilor internaționale la care România a aderat, convenții care impun edictarea unor dispoziții legale similare pentru diferitele categorii de persoane aflate în situații identice ori similare, în raport de cauzele care determin autoritțile statului la adoptarea acestor noi acte normative, ar fi lipsit de orice eficienț juridic dac instanțele judectorești nu ar avea la îndemân mijloace eficiente de coerciție împotriva debitorului obligației, pentru a dispune respectarea ordinii juridice și încetarea actelor de înclcare a normei obligatorii. Instanța nu a fcut decât s sancționeze pretinsa înclcare a legii de ctre angajatori prin obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestat de reclamanți.
Faț de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedur civil, urmeaz s resping recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertților, cu sediul în sectorul 5 al municipiului B,-, împotriva sentinței nr. 23 din 13 noiembrie 2008, pronunțat de Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de munc și asigurri sociale, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 26 mai 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red:
2 ex. /15.07.2009
Jud. fond.
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina, Dumitraș Daniela
