Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 707
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 528 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamant-recurenții -, și reprezentanții pârât-intimaților Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 29 octombrie 2007, înregistrată sub nr-, reclamanții -, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea acestora la plata, actualizată la zi în raport de indicele de inflație, a sumelor reținute lunar, începând cu luna august 2007 și până la remedierea situației, prin aplicarea procentului de 9,5% reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale la suma reprezentând venitul brut lunar realizat, și nu la suma reprezentând de 5 ori salariul brut, la plata actualizată la zi în raport de indicele de inflație a sumelor reținute în perioada 1 ianuarie 2007 - 12 martie 2007 cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale peste limita de 512 lei, contribuția individuală fiind majorată ca urmare a creșterii salariului mediu brut la suma de 603 lei și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce la buget sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin art. 2 din Legea nr. 250/2007 a fost modificat aliniatul 3 al art. 23 din Legea nr. 19/2000, în sensul că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale este venitul brut realizat lunar. Prin această modificare au fost diminuate implicit veniturile nete încasate de reclamanți, încălcându-se dispozițiile alin. 1,2 și 4 din art. 183 din Legea 19/2000.
De asemenea, au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 250/2007, în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, excepție care a fost însă respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 91 din 5 februarie 2008 a Curții Constituționale.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât reținerea, calcularea și plata drepturilor salariale sunt operațiuni care se supun legislației fiscale. Normele de drept fiscal care au ca obiect de reglementare modalitățile de realizare a veniturilor publice la bugetul de stat prin perceperea de taxe și impozite sunt de natură imperativă, spre deosebire de normele de drept civil, care au caracter dispozitiv sau supletiv.
Prin plata contribuțiilor la bugetul de stat reclamanții devin, practic, parte raporturilor de drept fiscal, conținând drepturi și obligații, inclusiv obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară, a drepturilor salariale.
sunt calculate, reținute și virate o dată cu plata drepturilor salariale și, ca urmare, li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
După administrarea probelor, Tribunalul Suceava prin sentința nr. 528 din 20 martie 2008, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 se referă strict la momentul intrării în vigoare a acestei legi și la înlăturarea efectelor de diminuare veniturilor nete ale asiguraților, ca urmare a introducerii noii cote de contribuție la bugetul asigurărilor sociale.
Legea nr. 250/2007 modifică art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, în sensul că aceasta se raportează la venitul brut realizat lunar. Legea nr. 250/2007 nu prevede alte măsuri pentru înlăturarea efectelor lărgirii bazei de calcul a cotei de contribuție la bugetul asigurărilor sociale, astfel încât nu există temei legal pentru pretențiile reclamanților.
Chiar dacă s-ar admite incidența dispozițiilor art. 183 alin. 1, 2, 4 și în cazul lărgirii bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale conform Legii nr. 250/2007, tot nu ar exista temei legal pentru acordarea diferențelor salariale solicitate de reclamanți, întrucât art. 183 alin. 4 prevede că aplicarea prevederilor referitoare la majorarea drepturilor salariale astfel încât noile reglementări să nu diminueze venitul minim al asiguraților se face pe baza unor norme metodologice aprobate de Guvern. Ori, în speță, asemenea norme metodologice nu au fost aprobate.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și a dispozițiilor Legii nr. 250/2007.
Au arătat că beneficiază de o indemnizație brută care depășește de 5 ori salariul mediu brut, astfel că prin reținerea unei contribuții individuale de asigurări sociale calculată la întregul venit brut lunar, indemnizația lor netă lunară s-a diminuat cu sume cuprinse între 86 și 227 lei. Or, diminuarea acesteia în lipsa unei sancțiuni disciplinare încalcă principiul stabilității raporturilor juridice și contravine dispozițiilor art. 53 din Constituția României.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticii formulate, care, în drept, se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, din examinarea dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 rezultă că rațiunea instituirii acestora a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților la momentul intrării în vigoare a legii, ca urmare majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Aceste prevederi sunt înscrise în capitolul " Dispoziții tranzitorii ", ceea ce înseamnă că acționează numai în termenele prevăzute de acest text de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 52 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.
În conformitate cu prevederile alin. 4 al art. 183 din Legea nr. 19/2000, " aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora se face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern."
acestor prevederi a fost asigurată prin HG nr. 403/2001, care, prin dispozițiile art. 1 alin.1 a prevăzut că " drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările ulterioare, stabilite în luna Martie 2001, se majorează începând cu data de 1 aprilie 2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportată de aceștia, astfel încât veniturile nete să nu fie diminuate ". În art. 2 al actului normativ s-a prevăzut în mod expres că aceste norme se aplică și personalului din sectorul bugetar, precum și asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. VI din Legea nr. 19/2000.
Prin urmare, acest drept avut caracter de compensație pentru majorarea cotelor de contribuție indicate, nemaigăsindu-și aplicabilitatea la momentul la care majorările salariale intervenite ulterior au acoperit creșterile cotelor de contribuție. În acest sens sunt și dispozițiile art. 1 alin. 6 din Normele metodologice.
Or, în cazul magistraților, o astfel de majorare survenit prin nr.OUG 177/2002.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că prima instanță a interpretat și aplicat în mod just dispozițiile legale incidente în speță,
Văzând că nu sunt date motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul de reclamanții -, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 528 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond:;
Asistenți judiciari:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/12.06.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina, Dumitraș Daniela
