Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 712
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de recurenții intimați, -, -, -, -, ( ) I, ( ) -, R, Și În Calitate De Mandatar Al Recurenților, -, ( ), -, -, ( ), și de intimatul recurent Ministerul Finanțelor Publice - prin I, intimați fiind: Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași,
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen după trimiterea acestuia de la.- urmare după trimiterea acestuia de la.- urmare deciziei nr. 104/ 20.01.2009 a Curții Constituționale -, s-a comunicat intimaților duplicatul motivelor de recurs, nu s-a depus întâmpinare. S-a atașat la dosar un exemplar de pe încheierea de ședință pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în data de 11.06.2009 prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător - -. Recurenții, și au semnat cererea de recurs. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra celor două recursuri, potrivit căruia acestea au fost declarate în termen și motivate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și lasă cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor de față.
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 2706/99/14.05.2008 pe rolul Tribunalului Iași și după adoptarea nr.OUG 75/2008, pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 641/45/22.07.2008, reclamanții:, -, -, -, -, ( ) I, ( ) -, R, -, ( ), -, și - au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea De Apel Iași, Tribunalul I, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea primilor trei la stabilirea si plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării venitului lunar al fiecăruia, prin calcularea contribuției de asigurări sociale, începând cu luna august 2007, cât și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetele de munca, precum și obligarea ultimului parat la alocarea sumelor necesare plații.
În motivarea acțiunii, reclamanții au făcut referire la dispozițiile art. 23 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 183 din aceeași lege și arată că art. 23 alin. 3 fost modificat prin art. 2 din Legea nr. 250/2007, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 este venitul brut realizat lunar.
Această modificare are următoarele consecințe: a fost înlocuită limitarea bazei de calcul, astfel încât aceasta poate depăși plafonul de maximum 5 ori salariul mediu lunar pe economie; implicit, au rămas fără obiect de aplicare prevederile art. 183 alin. 3 din lege, fapt ce a determinat abrogarea sa expresă ulterioară prin art. 11 din OUG nr. 91/2007.
Potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole sau aliniate și în redactarea lor într-o nouă formulare.
Potrivit art. 60 din aceeași lege, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.
Prin Legea nr. 250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000, care au rămas în vigoare.
Ca urmare, în respectarea interdicției de a "nu diminua venitul net al acestuia", reclamanții susțin că se impunea ca, inițial, să se calculeze și majorarea drepturilor salariale cu suma reprezentând diferența între contribuția datorată anterior și cea datorată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, după care această majorare să fie reținută pentru acoperirea noului cuantum al contribuției de asigurări sociale, conform art. 183 alin. 2 și metodologiei stabilite atât prin alin. 4 al aceluiași articol, cât și Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale. Numai în acest mod ar fi fost respectate dispozițiile legale care interzic diminuarea venitului net, prin raportarea tot la actul de bază.
Prevederile art. 183 din Legea nr. 19/2000 sunt cuprinse în Capitolul 9 "Dispoziții tranzitorii", iar conform art. 52 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuite cu noul act administrativ. Acesta trebuie să asigure corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să evite conflictul între normele succesive.
S-a mai arătat că dispozițiile cuprinse în aliniatele 1, 2 și 4 ale art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 250/2007, astfel că ele vor continua să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului lunar.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care, menționând actele normative care reglementează organizarea și funcționarea sa, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
Art. 183 din Legea nr. 19/2000 face parte din Capitolul "Dispoziții tranzitorii", iar o dispoziție legală de această natură, față de prevederile art. 52 din Legea nr. 24/2000, nu poate institui reglementări aplicabile nelimitat în timp, ci numai în cadrul termenelor prevăzute în textul de lege.
dispozițiilor art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost asigurată prin HG nr. 403/2001, scopul acestei prevederi legale fiind acela de a proteja veniturile nete ale asiguraților ca urmare a majorării corespunzătoare a cotelor de contribuții la asigurări sociale, ceea ce conferă acestui drept caracterul de compensație pentru majorarea cotelor de contribuții indicate.
În cazul magistraților, ca și în cazul celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar, stabilirea prin OUG nr. 177/2002 a valorii de referință sectorială a acoperit majorarea cotelor de contribuții la asigurările sociale.
Mai mult, rațiunea art. 183 din Legea nr. 19/2000 a fost aceea de a proteja veniturile nete ale asiguraților la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ca urmare a majorării cotelor de contribuții la asigurările sociale, iar modificarea operată prin Legea nr. 250/2007 a privit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale.
Prin sentința civilă nr.101/31.10.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea reclamanților, a disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Iași capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. De asemenea, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor întocmește proiectul bugetului de stat și cele de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Mai mult, conform prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt judecători in cadrul Judecătoriei Iași conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
La data de 1 aprilie 2001 intrat în vigoare Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. I, art. 18 alin. 1 și art. 21 alin. 2 din acest act normativ, reclamanții datorează contribuții individuale de asigurări sociale, în cota stabilită prin legea bugetului de asigurări sociale, cotă care este de 9,5%, indiferent de condițiile de muncă.
În ceea ce privește baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, aceasta este reglementată de art. 23 din Legea nr. 19/2000.
În forma inițială, art. 23 alin. 1 lit. a prevedea că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. II.
1 al art. 23 fost modificat de pct. 10 al art. I din OG nr. 91/2007, în sensul că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, în situația asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I și II.
Tot în forma inițială, art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevedea că baza de calcul prevăzută la alin. 1 nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut.
Art. 23 alin. 3 fost modificat prin art. 1 pct. 7 din OUG nr. 9/2003, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
Prin Legea nr. 250/2007, art. I pct. 3, art. 23 alin. 3 fost modificat din nou, în sensul că baza de calcul prevăzută la alin. 1 este venitul brut realizat lunar.
Analizând aceste prevederi legale, s-a constatat că baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale a suferit modificări, fiind plafonată inițial, la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, la de 3 ori salariul mediu brut, iar ulterior, în anul 2003, acest plafon a crescut la de 5 ori salariul mediu brut, pentru ca, în anul 2007, acest plafon să fie înlăturat, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale fiind egală cu venitul brut realizat lunar de asigurat.
Reclamanții au susținut că, această ultimă modificare, a avut drept consecință, pe lângă cea de înlocuire a bazei de calcul și rămânerea fără obiect de aplicare a prevederilor art. 183 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit art. 183 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, la data intrării in vigoare a prezentei legi, contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI, nu va diminua venitul net al acestora.
2 prevede că aplicarea prevederilor alin. 1 pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi.
3 prevede că, pentru asigurații care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie, majorarea prevăzuta la alin. 2 se aplică la acest plafon.
4 prevede că aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportata de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern.
Față de susținerile reclamanților, s-a constatat că art. 183 din Legea nr. 19/2000 conține dispoziții tranzitorii, aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a introdus plata, de către asigurați, a contribuției individuale de asigurări sociale.
În acest sens, alin. 1 al art. 183 prevede în mod expres că, la data intrării în vigoare a legii, contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați nu va diminua venitul net al acestora, iar aliniatele următoare prevăd modul în care se va realiza acest obiectiv.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 24/2000, invocate chiar de reclamanți, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări, care urmează să fie înlocuite de noul act normativ. Ele trebuie să asigure, pe o perioada determinată, corelarea celor doua reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
Așadar, dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 au fost în vigoare pe o perioadă determinată, în care a fost pusă în aplicare noua legislație a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, care a înlocuit vechea legislație.
În vederea aplicării acestor dispoziții tranzitorii, avându-se în vedere doar baza de calcul plafonată la de 3 ori salariul mediu brut, prevăzut în forma inițială a legii, Guvernul a și adoptat HG nr. 403/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 183 din Legea nr. 19/2000, abrogată în anul 2005, care prevedea, la art. 2 alin. 4, că procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, corespunzător tranșelor menționate la alin. 2, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000.
De altfel, așa cum s-a arătat, baza de calcul a mai suferit o modificare în anul 2003, în sensul plafonării la de 5 ori salariul mediu brut, însă dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 nu mai erau aplicabile, așa cum nu erau aplicabile nici la data modificării bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale operate prin Legea nr. 250/2007.
Aceste dispoziții tranzitorii, chiar dacă nu au fost modificate, completate sau abrogate, s-au aplicat pe o perioadă determinată, în care prevederile vechii legislații a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale au fost înlocuite cu prevederile Legii nr. 19/2000, care au instituit plata contribuției individuale de asigurări sociale.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că nu a existat o majorare a drepturilor salariale ale reclamanților începând cu luna august 2007, s-a reținut ca fiind neîntemeiată acțiunea acestora.
In temeiul disp.art.166 si 296 al.2 din Codul muncii precum si ale art.8 din Decretul 92/1976, s-a disjuns și declinat competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor in carnetul de munca în favoarea Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamanții:, -, -, -, -, ( ) I, ( ) -, R, -, ( ), -, și -, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamanților, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, în primul rând întrucât în mod greșit s-a apreciat că reclamanții ar fi solicitat să se constate că ar fi operat o mărire a drepturilor lor salariale, iar în al doilea rând, că art.183 din Legea nr.19/2000 nu mai erau aplicabile.
Astfel, se arată că, prin Legea nr.250/2007 nu au fost modificate, completate sau abrogate decât dispozițiile alin.3 al art.183 din Legea nr.19/2000, celelalte dispoziții rămânând în vigoare.
Dispozițiile acestui text fiind în vigoare, recurenții arată că nerespectarea acestuia duce la diminuarea drepturilor lor salariale.
Recurenții mai arată că nu au solicitat o majorare a veniturilor lor salariale, ci au invocat faptul că în mod nelegal, începând cu luna august 2007, le-au fost diminuate veniturile, ca urmare a modificării alin.3 al art.23 din Legea nr.19/2000, prin care baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost majorată, de la plafonul de trei salarii brute pe economie, la venitul brut realizat lunar, fără să se facă și aplicarea dispozițiilor alin.1,2,4 ale art.183 din Legea nr.19/2000.
Conform disp.art.52 din Legea nr.24/2000, dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuite cu noul act normativ.
Recurenții susțin că dispozițiile alin.1,2 și 4 ale art.183 din Legea nr.19/2000 nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr.250/2007, astfel încât ele vor continua să fie active și să aibă caracter general în ocrotirea unui drept câștigat în materia venitului net lunar.
Se mai invocă jurisprudența CEDO referitoare la interpretarea neunitară a aceluiași act normativ, avându-se în vedere soluțiile pronunțate în cauze similare și depuse la dosar.
Recurenții mai solicită și aplicarea principiului preeminenței dreptului, CEDO statuând că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată independentă și imparțială, garantat de art.6 paragraful 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina Convenției, care enunță preeminența principiului supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al Contractante.
Recurenții mai arată în acest sens că hotărârile judecătorești depuse în sprijinul acțiunii lor nu pot fi ignorate, astfel cum a statuat și prin decizia nr.2351/14.03.2007.
Se mai invocă și disp.art.20 alin.2 din Constituție, care prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, se arată că existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile:art.7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, art.4 din Carta Socială Europeană Revizuită.
Se mai solicită de către recurenți și aplicarea legislației comunitare speciale invocate mai sus, privitoare la drepturile lor fundamentale.
În ceea ce privește dispoziția primei instanțe de disjungere și declinare a competenței de soluționare a capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, recurenții arată că acesta este un capăt de cerere accesoriu, de competența instanței investite cu soluționarea cererii principale.
În drept, se invocă disp.art.304 alin.1 pct.8 și 9 și art.3041Cod.procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare drepturilor salariale, recurentul arată că, pe de o parte, instanțele nu au competență de a legifera și pe de altă parte, obligația de a depune diligențe în vederea realizării proiectului de buget îi revenea Ministerului Justiției în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2002.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctele 6,9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Analizând recursul formulat de reclamanții:, -, -, -, -, ( Fosta ) I, ( ) -, R, -, (Fosta ), -, și -, toți reprezentați de, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că, deși art. 183 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, nu a fost abrogat prin Legea nr.250/2007, acesta a fost aplicabil, astfel cum prevede chiar acest text de lege, doar situațiilor tranzitorii apărute prin calculul contribuției de asigurări sociale suportate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, II si VI, la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Se mai reține că, în sensul disp. art. 52 din Legea nr. 24/2000, referitor la dispozițiile tranzitorii prevăzute de art.183 alin.1 din Legea nr.19/2000, "noul act normativ" care a înlocuit dispozițiile ce reglementau raporturile juridice născute anterior adoptării acestuia era tocmai noua Lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
În consecință, se reține că, deși dispozițiile acestui text sunt în vigoare, acestea nu mai erau aplicabile și la momentul modificării bazei de calcul a contribuției de asigurări sociale, potrivit alin.3 al art. 23 din Legea nr.19/2000, prin Legea nr.250/2007, astfel încât nu se pot reține susținerile recurenților în sensul că nerespectarea acestora ar duce la diminuarea drepturilor lor salariale.
Se mai reține că în cauză recurenții-reclamanți nu au invocat în termenele procedurale motive de discriminare directă, pentru a fi aplicabile în cauză dispozițiile: art.20 din constituția României, art.7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, art.14 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, art.4 din Carta Socială Europeană Revizuită.
Pe lângă faptul că aceste motive nu ar putea fi analizate pentru prima dată în recurs, se mai reține și faptul că recurenții invocă discriminarea fără a preciza persoanele aflate în situație comparabilă sau analogă față de care se consideră discriminați.
Referitor la interpretarea neunitară de către instanțele judecătorești a dispozițiilor legale invocate în cauză, se reține că reclamanții- recurenți au depus la dosar o singură hotărâre judecătorească, cu titlu de practică judiciară, respectiv sentința civilă nr.86/CA/28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, care nu este irevocabilă, neputându-se în consecință susține existența unei practici judecătorești neunitare, a unei "incertitudini jurisprudențiale" în ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor legale invocate în cauză.
Având în vedere caracterul exclusiv al competenței materiale stabilite prin art.8 din Decretul 92/1976, în favoarea judecătoriilor, se reține că în mod corect prima instanță a disjuns și declinat competența de soluționare a acestei cereri privind efectuarea mențiunilor in carnetul de munca în favoarea Judecătoriei Iași.
În ceea ce privește recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice se reține că acesta este nefondat, avându-se în vedere prevederile HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Se mai reține că, prin adoptarea nr.OUG75/2008 și emiterea Ordinului comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C, s-au clarificat doar obligațiile Ministerul Economiei și Finanțelor în faza executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale cuvenite personalului din sistemul de justiției, fără a afecta calitatea de parte a acestui minister în prezenta cauză.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de către reclamanți și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanții:, -, -, -, -, ( Fosta ) I, ( ) -, R, -, (Fosta ), -, și -, toți reprezentați de și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.101/31.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2ex.-03.07.2009;
Jud.fond:- Curtea de APEL IAȘI:- -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
