Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 783
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 320 din 3.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, cerere formulată de revizuenții, (), -, -, I, și, intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față.
Prin decizia civilă nr. 320 din 3.04.2009 a Curții de APEL IAȘIa fost admis recursul Ministerului Justiției împotriva sentinței civile 847 din 6.06.2008 a Tribunalului Iași sentință pe care a modificat-o în parte în sensul că a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune și pe cale de consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.2000 -1.06.2004.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
A fost respins recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, s-a constatat că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004.
În contextul dispozițiilor legale menționate, instanța a reținut că prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu este întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 29.03.2008 reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă combinat cu art. 312 Cod procedură civilă a fost admis recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, a fost modificată în parte sentința în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune și respingerii acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea l-a respins ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii reclamanții au promovat prezenta cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă și invocând contrarietatea de hotărâri.
Au susținut în acest sens revizuenții că deși prin decizia civilă nr. 179 din 6.03.2009 Curtea de APEL IAȘIa respins recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 172 din 11.12.2008 a aceleiași instanțe, prin decizia civilă 320 din 3.04.2009 aceiași C de Apel a admis de această dată recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 847 din 6.06.2008 a Tribunalului Iași.
Au susținut revizuenții că deși cele două decizii au fost date în două dosare diferite, ele au avut același obiect și anume sporul de risc și supra solicitare neuropsihică și s-au purtat între aceeași categorie de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Au susținut revizuenții că pronunțând soluții diferite, Curtea de APEL IAȘIa prilejuit o nouă discriminare, în sensul că unui grup din aceeași categorie de personal auxiliar i-a fost recunoscut și acordat acest spor, în timp ce lor le-a fost respinsă ca prescrisă acțiunea promovată.
Prin întâmpinările formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor dar și de Ministerul Justiției s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
La termenul din 26.06.2009 instanța a pus în discuție competența materială în raport de normele legale invocate, respectiv art. 322 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, Curtea reține că atâta timp cât se invocă soluții potrivnice pronunțate de Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, în cauze având același obiect și aceiași categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, potrivit art. 323 al. 2 - competența de soluționare a cererii de revizuire revine instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile.
În consecință în temeiul disp. art. 158 Cod procedură civilă, instanța va declina în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Pt. judecător aflat în
O
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
15.07.2009
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Nelida Cristina Moruzi, Smaranda
