Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 784/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 784
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, și împotriva sentinței civile 39 din 30.09.2008 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3816/99/10.06.2008, și după adoptarea nr.OUG75/2008, sub nr- pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamantele:, și au chemat în judecată pe pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României, solicitând obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, art. 1 alin. 1, în trei etape: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, creșteri salariale aplicate valorii de referință sectorială, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate, până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că prin nr.OG 6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, astfel că, prin excluderea lor de la creșterile salariale acordate celorlalte categorii de bugetari, s-a creat un caz de discriminare.
Prin nr.OG 8/2007, Guvernul nu a făcut altceva decât să reglementeze salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, prin inițierea unei modalități de salarizare, fapt ce a făcut să abroge în totalitate Legea nr. 50/1996.
Au mai susținut reclamantele că nr.OG 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate pe baza valorii de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, nemodificată până în prezent, și a coeficientului de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului, astfel modificându-se doar coeficienții de multiplicare. Acțiunile formulate de magistrați, prin care au solicitat creșteri salariale, "discriminați fiind față de alte categorii din sistemul public", au fost admise.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării, reprezentat prin Direcția Instanțelor Militare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în calitatea sa de angajator, nu are competență de legiferare în domeniul salarizării, ci doar fac plățile salariilor în funcție de normele date în acest sens. Reclamantele îi cheamă în fața instanței pentru a îndrepta ceea ce se impută altor subiecți de drept, lucru imposibil prin prisma calității lor.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece normele criticate nu sunt discriminatorii. Este dreptul legiuitorului de a reglementa nivelul de salarizare al personalului bugetar, în funcție de un sistem de factori, printre care și alocația sumelor de la bugetul de stat. Reclamantele se identifică eronat ca fiind în situații identice/similare cu personalul beneficiar al indexărilor pentru anul 2007, iar Ministerul Apărării, care, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a elaborat bugetele pe anii 2007 și 2008, în deplină concordanță cu actele normative în vigoare, nu este în culpă procesuală și nu poate fi obligat la plata unor drepturi salariale, care nu sunt prevăzute în dispozițiile legale.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat, în condițiile art. 61-63 Cod proc. civilă și art. 17 din Legea nr. 146/1997, cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților, să se dispună, prin aceeași hotărâre, ca chematul în garanție să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Apărării pe anul 2008, care să includă alocarea sumelo9r ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Susține pârâtul că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator de credite, pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
În apărare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței apreciind că, întrucât reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe OG nr. 137/2000, competența de soluționare a cauzei revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Iași, cu plata taxei judiciare de timbru aferentă.
A motivat pârâtul că nu există temei de discriminare, reclamantele fiind salarizate în baza unor legi speciale.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile art. 20 pct.1 și art.21 din Legea 500/2002 și art.70 din Legea 304/2004.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat "precizări", prin care, citând dispoziții din nr.OUG 75/2008 și Ordinul comun nr. 1859/C/2484/26650/131/3774/C, se concluzionează că, dată fiind existența unor obligații clar stabilite prin actele normative arătate, nu se impune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să oblige Ministerul Economiei și Finanțelor la ceea ce este deja obligat prin lege, solicitându-se admiterea excepției invocate prin întâmpinare.
Prin sentința civilă 39 din 30.09.2008, Curtea de APEL IAȘIa respins excepțiile necompetenței materiale și a inadmisibilității invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Justiției, Guvernul României și Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele:, și, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație este neîntemeiată.
Ceea ce se solicită de către reclamanți, aflați în raporturi juridice de muncă întemeiate pe contracte individuale de muncă, este plata despăgubirilor reprezentând creșterile salariale acordate altor categorii de bugetari, în condițiile art. 269 Codul muncii și art. 27 din nr.OG 27/2000, competența de soluționare aparținând instanțelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă, în conformitate cu art. I alin. 1 din G nr. 75/2008 și art. 284 alin. 2 Codul muncii.
Excepția inadmisibilității se vădește, de asemenea, a fi nefondată în considerarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează accesul la instanță și a jurisprudenței CEDO.
S-a reținut ca fiind neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Apărării, reprezentat de Direcția Instanțelor Militare.
Astfel, pârâtul Ministerul Apărării Naționale, reprezentat prin Direcția Instanțelor Militare recunoaște, chiar prin întâmpinare, calitatea de angajator a reclamantelor, așa încât, în conformitate cu dispozițiile art. 282 lit. b Codul muncii, are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, al cărei obiect este reprezentat de plata unor drepturi salariale neacordate discriminatoriu, conform susținerilor reclamantelor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive Guvernului României, s-a constatat că aceasta este întemeiată. Potrivit prevederilor constituționale și ale legii speciale de organizare și funcționare, Guvernul României, ca organ colegial, fără personalitate juridică, are capacitatea de a sta în judecată, în calitatea de pârât, numai atunci când se contestă legalitatea actelor administrative adoptate în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale. Așadar, Guvernul României, care nu este angajatorul reclamantelor, nu are, în prezenta cauză, capacitate juridică civilă și prin urmare, nici calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției, Curtea a reținut că este întemeiată, în considerarea dispozițiilor art. 20 pct.1 și art.21 din Legea 500/2002 și art.70 din Legea 304/2004 și a faptului că între reclamante și acest pârât nu există raporturi juridice de muncă.
S-a reținut ca fiind fondată excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice în cauză,motivat de următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit art. 1 din nr.OUG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Însă aceste dispoziții pot stabili în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor doar o obligație de "a face", respectiv de a include ori de a aproba în bugetele instituțiilor publice sumele necesare executării obligațiilor de plată.
Obligația de plată, care este o obligație de "a da", se stabilește în raport de titularul dreptului material dedus judecății, în speță Ministerul Apărării și Parchetul Militar Iași, ca ordonatori principali și secundari de credite.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantele:, și fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului Militar Iași, conform adresei nr.1876/VI/13/2008 emisă de această instituție.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, reclamantele sunt salarizate potrivit nr.OG 8/2007.
Potrivit art. 3 alin. 1 din acest act normativ, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Prin acte normative succesive, personalul din sistemul bugetar a beneficiat în anul 2007, ca și în anii anteriori, de majorările anuale. Astfel, s-au acordat majorări salariale următoarelor categorii socio-profesionale: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din nr.OG 10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art. 19 din nr.OG 10/ 2007); personalul Curții de Conturi (art. 2 din nr.OG 27/2007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art. 1 din nr.OG 11/2007); personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și institutelor culturale din străinătate (art. 1 din nr.OG 16/2007); funcționarii publici (articolul unic, pct. 5 din Legea nr. 232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art. 1 pct. 3 din nr.OG 23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art. 1 din nr.OG 20/2007).
Reclamantele susțin că s-a creat un caz de discriminare prin excluderea lor de la creșterile salariale prevăzute pentru personalul din sectorul bugetar, întrucât nu s-a modificat, până în prezent, valoarea de referință sectorială, în cuantum de 280,64 lei, modificându-se doar coeficienții de multiplicare.
Examinând anexele 1a, 1b și 1c la OG nr. 8/2007, se constată, într-adevăr, că valoarea de referință sectorială a rămas neschimbată pe parcursul întregului an 2007, fiind de 280,64 lei. S-au modificat însă, în trei tranșe, respectiv ianuarie-31 martie 2007, 1 aprilie 30 septembrie 2007 și de la 1 octombrie 2007, coeficienții de multiplicare aferenți fiecărei funcții, coeficienți prevăzuți în cele 3 anexe
Modificarea coeficienților a fost în sensul creșterii lor. Astfel, cu titlu exemplificativ, evoluția coeficientului de multiplicare pentru un grefier grad I, cu studii superioare, în cele 3 etape, este următoarea: ianuarie-31 martie 2007, 5,250; 1 aprilie-30 septembrie 2007, 5,355; de la 1 octombrie, 5,997.
Cum salariul de bază individual lunar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, se constată că, orice creștere a coeficientului de multiplicare, determină și creșterea salariului de bază, așa încât nu se poate reține, așa cum susțin reclamanții, că au fost excluși de la creșterile salariale acordate, în cursul anului 2007, altor categorii de personal din sectorul bugetar.
Mai mult, art. 29 din nr.OG 8/2007 face în mod direct referire la cele 3 etape de majorare ale salariilor de bază individuale lunare ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs reclamantele:, și, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin acțiunea introductivă reclamantele au solicitat acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG 10/2007, art. 1 alin. 1, în trei etape: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, pentru considerentul că Guvernul României a prevăzut creșterile salariale solicitate pentru toate categoriile sociale, fapt ce a condus la discriminarea personalului auxiliar din cadrul parchetelor.
Se mai arată că, având în vedere faptul că art.5 din Codul muncii consacră principiul nediscriminării, Guvernul României trebuia să aplice creșterea salarială prin actele normative mai sus enunțate și la categoria socio-profesională din care reclamantele fac parte.
Se mai arată că, deși coeficienții de multiplicare s-au modificat în perioada de referință, aceasta nu înseamnă că valoarea de referință trebuia să rămână constantă.
Analizând recursul formulat de către reclamantele:, și, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că nu se poate reține în cauză existența unei discriminări directe sau indirecte între reclamante și alte categorii de personal din sectorul bugetar, în sensul disp. art.5 din Codul muncii.
Astfel, reclamantele, salarizate începând cu data de 01.01.2007, potrivit nr.OG 8/2007, au beneficiat în trei tranșe, respectiv ianuarie-31 martie 2007, 1 aprilie 30 septembrie 2007 și de la 1 octombrie 2007, de majorarea coeficienților de multiplicare aferenți fiecărei funcții, potrivit 1a, 1b și 1c la această ordonanță.
Având în vedere că, potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OG 8/2007, salariul de bază individual lunar al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, în mod corect prima instanță a constat că nu se poate reține, așa cum susțin recurentele, că ar fi fost excluse de la creșterile salariale acordate, în cursul anului 2007, altor categorii de personal din sectorul bugetar.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul formulat de reclamantele:, și și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantele:, și împotriva sentinței civile nr.39/30.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex./03.07.2009;
Jud.fond: Tribunalul Iași: -;
-.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
