Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 829/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 829
Ședința publică de la 27 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine au venit spre pronunțare recursurile civile promovate de
pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.321/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 158/103 din 31.01.2008, reclamanta, în calitate de fost magistrat la Judecătoria Roman, în prezent pensionar, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate discriminarea cauzată de prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, privind sporul de vechime în muncă, precum și cea cauzată de dispozițiile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, privind sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, anularea situației create prin discriminare și restabilirea situației anterioare prin acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de vechime în muncă de 25% pentru perioada 01.10.2000 - 01.03.2003, precum și a despăgubirilor reprezentând sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând indemnizații de concediu egale cu indemnizațiile brute lunare din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2003-2005, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
Reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției să-i achite diferențele rezultate din calcularea drepturilor salariale ce i se cuveneau - respectiv sporul de vechime în muncă de 25% și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu - și cele plătite efectiv, pentru perioada 01.10.2000-01.10.2005, în baza celor două sporuri, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare sporurilor indicate mai sus în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivare reclamanta a arătat că, a îndeplinit funcția de magistrat la Judecătoria Roman de la 17 ianuarie 1980 până la 31 octombrie 2005, când s-a pensionat; că începând cu data de 1 octombrie 2000 nu a mai primit drepturile bănești corespunzătoare sporului de vechime, de la 11.04.2002 nu a mai primit sporul de 30% și nu i s-au acordat primele de vacanță începând cu anul 2001.
Mai arată că sporul de vechime în muncă a fost prevăzut de art. 12 din Legea nr. 52/1991 privind salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, iar după abrogarea acesteia, de art. 31 din Legea nr. 50/1996, având același obiect de reglementare, și că a beneficiat de acesta până la apariția nr.OG 83/2000, care a stabilit că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se mai aplică magistraților.
În continuare a arătat că deși nr.OG 83/2000 nu a mai prevăzut acest drept în favoarea magistraților, nici nu l-a abrogat în mod expres, situația fiind aceeași și sub incidența nr.OUG 177/2002, simpla stabilire a indemnizației lunare ca unică formă de remunerare neînlăturând beneficiului sporului de vechime în muncă. Aceasta întrucât sporul menționat este un drept salarial de natură personală, cu caracter general, determinat de activitatea desfășurată, indiferent de funcția deținută, punct de vedere a fost însușit și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Referitor la sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, solicitat pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, reclamanta a învederat că prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, s-a dispus că în aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, drepturile salariale prevăzute de aceste texte legale se cuvin tuturor magistraților.
A mai precizat că prin sentința civilă nr. 707/29.09.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost recunoscut sporul de vechime în muncă și sporul de 30 - 40% cuvenit pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, începând cu 01.01.2003 și până la data pronunțării, iar drepturile bănești corespunzătoare au fost achitate, în cuantum actualizat.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta a considerat că, în raport de dispozițiile Deciziilor nr. XXXVI din 07.05.2007 și nr. VI din 15.01.2007, este îndreptățită să solicite recunoașterea și plata drepturilor bănești corespunzătoare sporurilor de mai sus pentru perioadele indicate.
A mai arătat că prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pe de o parte, precum și prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, pe de altă parte, au discriminat-o în mod direct, atât în raport cu personalul auxiliar de specialitate dar și în raport cu alte categorii de magistrați, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
Justificat de faptul că drepturile salariale recunoscute anterior prin sentințele civile pronunțate de Tribunalul Neamț nu au inclus, pentru perioada vizată, primele de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu, nici drepturile solicitate prin prezenta acțiune, reclamanta a cerut obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției la plata diferențelor rezultate din calcularea drepturilor salariale ce i se cuveneau și cele plătite efectiv, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
În sprijinul cererii sale, reclamanta a invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. a solicitat judecata în lipsă.
La cerere a atașat decizia de pensionare nr. - din 23.09.2005, sentința civilă nr. 284/C/2006 și sentința civilă nr.707/C din 29.09.2006 pronunțate de Tribunalul Neamț.
Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală Finanțelor Publice județului N, formulat, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ale proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice; că, ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul justiției, neputând fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții și că, atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților aparțin Ministerului Justiției, instituție cu care aceștia au raport de muncă.
Pe fondul cauzei, același pârât solicitat respingerea pretențiilor formulate de către reclamantă, ca neîntemeiate.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 04.04.2008, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece:
- sporul de vechime în muncă nu făcea parte din indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților, sens în care nu putea fi luat în calcul la stabilirea altor venituri salariale;
- dreptul privind prima de vacanță nu a mai fost prevăzut în beneficiul magistraților de la intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002, împrejurare reținută și de instanța supremă în Decizia nr. XXIII din 12.12.2005.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă, a invocat numai pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 întrucât, atunci când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanță decât calitatea de expert și de instituție abilitată și învestită în aplicarea legislației în materie pe teritoriul României.
Prin sentința civilă nr.327/C/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea modificată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă în cuantum de 25% pentru perioada 1.10.2000 - 1.03.2003 și sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 1.03.2003, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite în baza sporului de vechime în muncă de 25%, cu titlu de premiu anual, reprezentând cel de al 13-lea salariu, și cele încasate, pentru perioada 1.10.2000 - 1.10.2005,sume ce vor fi actualizatecu indicele de inflație de la data executării efective, precum și prima de vacanță aferentă anilor 2003 - 2005 în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale astfel stabilite.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de magistrat la Judecătoria Roman până la data de 31 octombrie 2005 când a fost pensionată. Prin sentința civilă nr.707/29.09.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, acesteia i-a fost admisă acțiunea privind plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime în muncă și sporul de 30% - 40% pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, începând cu 01.01.2003 și până la data de 31.10.2005, în cuantum actualizat.
acordării acestora a fost confirmată ulterior de instanța supremă care, prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 și nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii, a reținut pe de o parte că în aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, drepturile salariale corespunzătoare sporurilor de 30 - 40% se cuvin tuturor magistraților, iar pe de altă parte că, deși nr.OG 83/2000 nu a mai prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, în lipsa unei abrogări exprese sau implicite, beneficiul acestuia nu a fost înlăturat.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că, pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de magistrați, este necesar ca aceia care nu au beneficiat de sporul specific de 30%, să aibă dreptul la întregirea veniturilor salariale și cu acest spor, obligația autorității care nu l-a acordat fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
De asemenea, a mai apreciat că interpretarea sistematică a art. 31 din Legea nr. 50/1996 (devenit art. 33 după ieșirea lui din vigoare), impunea menținerea aplicabilității dispozițiilor ce au acordat dreptul de vechime în muncă și pentru magistrați, și nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate, în considerarea principiului egalității în drepturi și a eliminării oricărei forme de discriminare. Aceasta întrucât ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă, cât timp personalului auxiliar din unitățile unde ei își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea drept.
Prin acțiunea de față reclamanta a solicitat, ca un prim capăt de cerere, acordarea acelorași sporuri recunoscute prin sentința civilă nr. 707/29.09.2006, însă pentru perioadele anterioare datei de 01.03.2003, respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 (sporul de vechime în muncă) și 11.04.2002 - 01.03.2003 (sporul de 30%), invocând drept temei legal discriminarea, recunoscută în cele două decizii ale instanței supreme, ale căror dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În acest sens dispozițiile nr.OG 137/2000 prevăd că persoana care se consideră discriminată poate solicita acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data când a luat cunoștință de aceasta.
Ori, existența discriminării ca faptă, în măsură să o îndreptățească pe reclamantă a beneficia de prevederile nr.OG 137/2000, a fost stabilită prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 și nr. XXXVI din 07.05.2007, de la pronunțarea cărora începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune. Din acest motiv admisibilitatea capătului de cerere privind acordarea sporului de vechime în muncă decurge, pentru perioada 01.10.2000-01.01.2003 și respectiv a sporului de 30% pentru perioada 11.02.2002-01.01.2003, din obligativitatea dispozițiilor reținute în cele două hotărâri de îndrumare care se impun întocmai ca și legea.
Printr-un alt capăt de cerere reclamanta a solicitat obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției să-i achite diferențele salariale rezultate din calcularea drepturilor ce i se cuvin cu titlu de prime de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu, și cele plătite efectiv în perioadele menționate - respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 pentru sporul de vechime în muncă și 11.04.2002 - 01.03.2003 pentru sporul de 30%. A justificat această pretenție pe faptul că, în urma admiterii primului capăt de cerere, dar și a pronunțării sentinței civile nr. 707/29.09.2006 de către Tribunalul Neamț, cuantumul indemnizației lor de bază lunară se majorează prin includerea celor două sporuri.
Instanța a apreciat că și acest capăt de cerere este întemeiat deoarece drepturile salariale achitate reclamantei în perioadele de mai sus nu au inclus și cele două sporuri, recunoscute acestora prin hotărârea de față și prin sentința civilă nr. 707/29.09.2006 a Tribunalului Neamț.
Temeinicia acestei pretenții reiese din prevederile nr.OG 83/2000 (art. 1 pct. 8), nr.OUG 177/2002 (art. 4) și ale nr.OUG 27/2006 (art. 4 alin. 3), ce sunt în esență identice, și care dispun că sporurile reglementate de aceste texte legale se includ în indemnizația de încadrare brută lunară și"se ia în calcul la stabilirea oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale".
Reiese, cu caracter de principiu, că sporurile acordate în baza acestor texte legale se includ în indemnizația de încadrare brută lunară și, pe cale de consecință, și sporul de vechime în muncă de 25% precum și premiul anual reprezentând al 13-lea salariu trebuiau, pentru perioadele indicate, să fie calculate cu respectarea acestui principiu.
Ori, întrucât sporul de vechime în muncă și premiul anual reprezentând al 13-lea salariu suntdrepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale, este normal ca indemnizația de încadrare brută lunară avută ca punct de referință la calcularea lor să includă și sporurile menționate mai sus. Pentru perioadele menționate indemnizația de încadrare brută lunară nu a inclus și aceste sporuri, întrucât ele au fost recunoscute reclamantei ulterior, prin hotărâri judecătorești, neexistând la acea vreme o reglementare legală.
Pentru aceste considerente susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților includea numai sporul de fidelitate, nu și pe cele arătate mai sus, care ar reprezenta doar adaosuri de natură salarială, nu poate fi primită deoarece, când legiuitorul a reglementat acest drept prin art. 1 pct. 8 din nr.OG 83/2000, l-a definit folosind tot noțiunea de "adaos", pentru ca în nr.OUG 27/2006 să folosească noțiunea de "majorare". Ori, nu terminologia folosită în timp în actele normative, prezintă importanță, ci finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv ca aceste sporuri să fie avute în vedere la calcularea tuturor celorlalte drepturi salariale.
Având în vedere cele reținute, instanța a apreciat că prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a instituit o discriminare directă a reclamantei, în calitatea sa de magistrat, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, iar prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 instituie o altă formă de discriminare directă prin diferențierile nerezonabile care se fac în cadrul categoriilor ce compun corpul de magistrați.
Reiese că deși scopurile urmărite prin prevederile legale de mai sus, respectiv îmbunătățirea sistemului de retribuire a magistraților, reglementarea prin acte normative separate a drepturilor salariale cuvenite acestora și altor categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, precum și reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, sunt legitime, metoda de atingere nu este una adecvată, din moment ce reclamanta a fost privată de dreptul de a beneficia de sporul de vechime în muncă și de sporul de 30%. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anilor 2003-2005, instanța a constatat că, potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin nr.OG 83/2000, personalul din justiție a avut dreptul,"pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu",care se impozita separat. Prin mai multe acte normative ulterioare acest drept le-a fost suspendat, fiind acordat numai pentru perioada 2001 - 2002, în baza unor hotărâri judecătorești, fiind păstrat în favoarea altor categorii profesionale - respectiv personalul auxiliar de specialitate din sistemul justiției, toți funcționarii publici și polițiștii - conform prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificată și ulterior potrivit art. 23 alin. 1 din nr.OG 8/2007; art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, și art. 37 din nr.OG 38/2003. Prin art. 241din Legea nr. 45/2007 de aprobare și modificare a OUG27/2006 acest drept a fost recunoscut din nou, având un conținut identic ca și în reglementarea anterioară.
Instanța a apreciat că prin excluderea reclamantei de la beneficiul dreptului la prima de concediu de odihnă pentru perioada anterioară intrării în vigoare a actului normativ menționat mai sus, fără a fi compensate în alt mod, a reprezentat o încălcare a prevederilor art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care statuează că"Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor: economiceîn special dreptulla un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".S-a aplicat astfel un tratament diferențiat și discriminatoriu între reclamantă și celelalte categorii de salariați aflați într-o situație similară, al căror drept la prima de concediu de odihnă a avut un conținut identic și aceeași evoluție - fiind suspendat succesiv prin dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2001 - 2005 - singura diferență constând în faptul că pentru aceste ultime categorii, dreptul a continuat să fie recunoscut de lege.
Rezultă că scopul urmărit la adoptarea nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost, în esență, unul legitim, deoarece a vizat îmbunătățirea sistemului de retribuire a magistraților, însă metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, deoarece a avut drept consecință excluderea de la beneficiul dreptului privind plata primei de concediu de odihnă. Nu a existat o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, în condițiile în care drepturile salariale ale magistraților erau reglementate prin dispoziții legale speciale, la fel ca și în cazul categoriilor profesionale în favoarea cărora dreptul a fost menținut. În consecință, reintroducerea acestui drept prin Legea nr. 45/2007 și adoptarea nr.OUG 146/2007 reprezintă o recunoaștere implicită a injusteții prevederilor legale anterioare, care nu l-au mai reglementat.
Mai mult decât atât, așa cum în mod corect a arătat reclamanta, dreptul de a beneficia de prima de concediu de odihnă, ce a intrat în patrimoniul ei în baza nr.OG 83/2000, a reprezentat un drept câștigat ce nu mai putea fi retras prin faptul nimănui.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",considerente pentru care și acest capăt de cerere va fi admis așa cum a fost completat, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț urmând a fi obligați să-i plătească despăgubiri reprezentând prima de concediu de odihnă aferentă anilor 2003 - 2005.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că din conținutul Deciziei nr. XXIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ar rezulta că magistrații sunt îndreptățiți la plata primei de concediu de odihnă numai pentru anii 2001 - 2002 fost înlăturată deoarece prin această hotărâre nu au fost analizate textele legale referitoare la discriminare. Invocarea de către reclamantă a discriminării în raport de alte categorii profesionale, aflate în situații analoge și comparabile, reprezintă cauza acțiunii și totodată elementul de noutate, astfel că prevederile art. 329 alin. ultim din Codul d e procedură civilă referitoare la obligativitatea eciziei de îndrumare menționată mai sus nu sunt încălcate.
Este adevărat că art. 1 alin 2 din nr.OUG 146/2007 enumeră câteva categorii de personal care beneficiază de recunoașterea acestui drept - respectiv funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României - însă referirea din finalul acestui text legal la categoriile de personal".care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale"conduce la concluzia că legiuitorul i-a avut în vedere și pe magistrați deoarece fac parte din categoria de personal care, în prezent, beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza unei legi speciale - respectiv Legea nr. 45/2007.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a obligat pârâții la plata despăgubirilor cuvenite reclamantei în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantei prin prezenta hotărâre. Aceasta întrucât în baza Legii nr. 500/2002 și nr.HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce țin de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. În consecință, acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției. Ca motive de recurs aceștia au invocat apărările formulate la prima instanță.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Doar recursul declarat de Ministerul Justiției este fondat pentru considerentele ce succed.
În mod greșit s-a acordat sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000-1.03.2003, sporul de 30 % pentru perioada 11.04.2002 - 1.03.2003, diferența pentru drepturile salariale cuvenite cu acordarea sporului de vechime de 25 % și cele efectiv încasate cu titlu de premiu anual pentru perioada 2003-2004 precum și prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004 în condițiile în care la data introducerii acțiunii cursul prescripției era împlinit.
Instanța supremă nu a stabilit nici prin decizia nr. XXXVI/ 7.05.2007 și nici prin decizia VI/ 15.01.2007 un termen de prescripție de la care a început să curgă prescripția și prin urmare începutul prescripției trebuia să se determine potrivit prevederilor Decretului nr.167/1958 și art.283 din Codul Muncii.
Așa fiind dreptul la acțiune a început să curgă distinct pentru fiecare prestație lunară din momentul plății acesteia când prin ipoteză cel îndreptățit putea cunoaște paguba cauzată prin neplata sporului de vechime în muncă, a sporului de 30 %, a premiului anual și a primei de vacanță.
În ceea ce privește drepturile salariale stabilite pentru anul 2005 Curtea constată că prima instanță a nesocotit dispozițiile art.4 alin.2 din nr.OUG177/ 2002 care definesc indemnizația de încadrare brută. Conform acestui articol de lege nici un spor ( cu excepția sporului de fidelitate) nu intră în calculul premiului anual.
Referitor la prima de vacanță pentru anul 2005 instanța de recurs constată că dispozițiile nr.OUG146/2007 nu sunt incidente în cauză cum în mod greșit a apreciat instanța de fond deoarece magistrații nu intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei legi.
Cât privește recursul declarat de Ministrul Economiei și Finanțelor Curtea constată că soluția de respingere a lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât este legală în raport de dispozițiile Lg.nr.500/2002 și ale nr.HG386/2007.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor și va admite recursul Ministerului Justiției în sensul celor arătate în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.321/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților îndreptat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge cererile privind: sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000-1.03.2003; sporul de 30 % pentru perioada 11.04.2002-1.03.2003; diferența pentru drepturile salariale cuvenite cu acordarea sporului de vechime de 25 % și cele efectiv încasate cu titlu de premiu anual, pentru perioada 2003-2004 precum și prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004.
Respinge ca nefondate cererile privind acordarea primei de vacanță pentru anul 2005; diferențele salariale în raport de sporul de vechime pentru anul 2005, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale solicitate și obligarea Tribunalului dea efectua mențiuni în carnetele de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec. -
tehnored. BC/ 5 ex/ 15.09.2009
com.tuturor părților - 15.09.
Președinte:Viziteu Camelia LilianaJudecători:Viziteu Camelia Liliana, Grosu Valerica Niculina
