Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale pers. din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 852
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B-, sector 5, împotriva sentinței nr.63 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de drepturi și asigurări sociale - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Timișoara, Consiliul național pentru Combaterea Discriminării și reclamanții intimați,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr. 244/39 din 18.07.2008, astfel cum a fost completată, reclamanții, -, (), -, și, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Timișoara - în ce privește pe reclamanta, pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, astfel:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007, și în continuare, actualizată cu rata inflației precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției conform Legii nr. 50/1996 și nr.OUG 27/2006, enunțând principiul consacrat prin art. 1 din legea enunțată conform căruia "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au evocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999 "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Au susținut reclamanții că potrivit art. 11din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Totodată s-au invocat dispozițiile nr.OUG 177/2002 care stabilesc salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență", dar și dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005 "indemnizațiile lunare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoane care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cereri prevăzute în anexele nr. VIII și IX."
Reclamanții au mai arătat că prin nr.OUG 27/2006 a fost fixată valoarea de referință sectorială la suma de 257 lei. Or, stabilirea altor valori de referință sectorială, decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, sub acest aspect, apare nelegală, actul normativ fiind în contradicția principiilor consacrate prin Constituție, dar și cele enunțate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, ale Codului muncii, întrucât deși prin nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312, 3 lei, prin nr.OUG 27/2006 s-a stabilit pentru magistrați o valoare de referință inferioară de 257 lei.
Reclamanții au mai susținut și faptul că drepturile salariale odată recunoscute de lege nu mai pot fi diminuate în mod unilateral întrucât dreptul personalelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar acordarea unei valori de referință sectorială diferită pentru salarizarea persoanelor din cadrul celor trei puteri ale statului contravine dispozițiilor constituționale, ale legislației muncii și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și normele de tehnică legislativă.
S-a evocat jurisprudența instanțelor de judecată în ce privește aplicarea valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite și pentru controlorii financiari, din cadrul Curții de Conturi - respectiv decizia nr. 62/18.01.2007 a Curții de Apel Suceava - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - prin punctul de vedere formulat a evocat jurisprudența CEDO în domeniul discriminării, în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale și evocând dispozițiile art. 1,2,6 și 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare susținând faptul că în raport de dispozițiile art. 19 alin. 3 din ordonanța, modificată și completată, sesizările având ca obiect normele legislative adoptate în domeniul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei instituții.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, dar prevederile art. 1 și 2 din această reglementare au fost declarate neconstituționale prin deciziile 818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că inițial, prin art. 11din Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările, s-a stabilit că pentru magistrați și pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, salariile de bază se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, aplicabile de drept și personalului salarizat conform acestei reglementări.
S-a mai invocat faptul că prin Legea nr. 347/2003 a fost aprobată nr.OUG 177/2002 dar art. 2 a fost modificat în sensul că îndemnizația pentru magistrat se stabilește pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în grupa 1 la prezenta ordonanță de urgență, în același sens fiind și dispozițiile art. 3 din nr.OUG 27/2000.
S-a mai susținut că prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile nr.OUG 177/2002 precum și prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din Legea nr. 50/1996 nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile și salariile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
S-a mai invocat că potrivit Legii nr. 154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, beneficiază de o îndemnizație fixă și nu în baza unei valori de referință sectorială, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 347/2003 magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială conform nr.OG 23/2005, iar salarizarea astfel cum a fost stabilită prin reglementările enunțate nu contravine dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 74 care prevede că "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", întrucât s-au avut în vedere drepturile salariale reglementate prin dispozițiile legale în vigoare la acel moment.
Pârâtul a mai susținut faptul că ulterior prin lege specială, respectiv nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 și nr.OG 8/2006 aprobată prin Legea nr. 247/2007 drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor precum și a personalului auxiliar de specialitate au fost majorate cu 40% prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzute pe grad de instanță și prin acordarea sporului de vechime, iar principiul echilibrului celor trei puteri în stat nu presupun reglementarea salariilor în mod egal.
Prin sentința nr.63 din 4 decembrie 2008 Curtea de Apel Suceavaa admis acțiunea formulată de reclamanți, reținând în motivare următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători la Curtea de Apel Suceava și au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării îndemnizațiilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum după cum urmează:
- pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007 precum și în continuare, actualizate cu indicele de inflație.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Dispozițiile legale enunțate trebuie corelate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 154/1998 prin care s-a stabilit că "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Totodată prin această lege se menționează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectorială, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. III din același act normativ.
Edificatoare sunt și dispozițiile art. 11din nr.OG 83/2000 privind modificările și completările Legii nr. 50/1996 conform cărora "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Această ordonanță a fost aprobată prin legea nr. 334/2001.
Ulterior, a fost adoptată nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, reglementare care prin art. 2 a prevăzut că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență", iar prin art. 2 s-a prevăzut că "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică,stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
Totodată s-a constatat că în baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a nr.OUG 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși nr.OUG 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001 era în vigoare stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
S-a constatat că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", curtea va constata întemeiate pretențiile reclamanților pentru plata diferențelor salariale calculate prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Este de observat că potrivit preambulului, nr.OUG 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din nr.OUG 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la nr.OUG 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
În cauză pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile nr.OUG 27/2006 conform cărora valoarea de referință sectorială a fost stabilită la suma de 257 lei, sumă rezultată dintr-o necorelare legislativă, întrucât la data emiterii acestui act normativ valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, era stabilită la valoarea de 312,3 lei, aplicabilă pentru perioada 1.02.2006 - 31. 08.2006.
S-a constatat așadar că deși prin art.74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor a fost consacrat principiul potrivit căruia drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile expres prevăzute de acest act normativ, iar conform art. 38 din Codul muncii - aprobat prin Legea nr. 53/2003 drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunor tranzacții, renunțări sau limitări, drepturile salariale astfel cum au fost reglementate la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcționarii de demnitate publică, aleși și numiți, au fost în mod nejustificat diminuate, fără nici o justificare, cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, jurisprudența CEDO stabilind în mod constant că noțiunea de bun în sensul art. 1 din Protocol adițional nr. 1 la Convenție include și drepturile salariale.
Și jurisprudența internă, în soluționarea unor conflicte de muncă privind indemnizațiile aplicabile magistraților, a stabilit în mod constant că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, consfințind astfel principiul fundamental al statului de drept privind egalitatea și separația puterilor în stat.
Drept consecință însăși pârâtul Ministerul Justiției, prin Ordinele nr. 903/C/2003 și nr. 3/2005 a luat în analiză problemele de natură salarială a magistraților, recunoscând ca fiind datorate drepturile salariale la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite efectuând plățile și pentru persoanele care nu dețineau titluri executorii, această măsură fiind prevăzută de același pârât și prin nr.HG 232/2005 publicată în Of. nr. 273/2005 privind aprobarea privind aprobarea Strategiei de reformă în domeniul justiției și a Planului de acțiune pentru aducerea la îndeplinire a acestei strategii, prin anexele 1 și 2, stabilind scadența de plată în luna decembrie 2005.
Deși pârâtul Ministerul Justiție a invocat deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în aplicarea art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Codului muncii și Constituției, în ce privește discriminarea astfel încât în raport de prevederile art. 20 din Constituție, în măsura în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, sunt aplicabile reglementările internaționale, respectiv prevederile art.14 din Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la această convenție și Protocolul nr. 12 la convenție, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006.
Față de cele reținute, având în vedere valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei aplicabilă magistraților la nivelul lunii decembrie 2004, s-a constatat că salariile acestei categorii profesionale trebuiau calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, conform celor specificate în dispozitiv, pârâții urmând a fi obligați la plata diferențelor drepturilor salariale în raport de perioada de activitate desfășurată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și libertăților cetățenești, motivat pe dispozițiile art. 304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă.
A arătat că prin acordarea unor drepturi reglementate de lege prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
A precizat că drepturile salariale ale intimaților reclamanți sunt reglementate de acte normative speciale pe perioada ce face obiectul pretențiilor deduse judecății respectiv de OUG nr.177/2002 și 27/2006.
În ceea ce privește greșita aplicare a legii de către prima instanță a arătat că până la aprobarea OUG nr.177/2002 prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003 indemnizațiile magistraților erau calculate pe baza valorii de referință sectorială aplicabilă persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în temeiul art.2 din acest act normativ care prevedea" "(1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților".
Prin Legea nr.347 din 10 iulie 2003, prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, articolul 2 a fost modificat urmând să aibă următorul conținut" (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr.1 la prezenta ordonanță de urgență".
Totodată, prin OUG nr.27/2006 a fost abrogată OUG nr.177/2002, astfel că începând cu aprilie 2006 indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției sunt reglementate și calculate în baza acestui act normativ, modificat prin Legea de aprobare nr.347/2003, valoarea de referință sectorială aplicabilă fiind cea stabilită în concret în anexele actului normativ în discuție.
Actele normative reținute de instanța de judecată ca temei al admiterii acțiunii, respectiv nr.OG9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr.10/2007, reglementează creșterile salariale ce s-au acordat în anii 2005, 2006 și 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, și nu pot fi aplicate altor categorii de personal cum în mod greșit a procedat instanța de fond.
Pe de altă parte, a învederat instanței de recurs că prin hotărârea pronunțată s-a reținu în mod eronat faptul că OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006 contravin dispozițiilor art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 care prevăd că, "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Instanța de fond a ignorat însă dispozițiile acestui articol care în teza a II - prevede:"Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială."
Ori, legea specială care reglementa drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor la momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 este OUG nr.177/2002, aprobată prin Legea nr.347/2003, drepturi care nu au fost diminuate prin actul normativ ulterior, respectiv prin OUG nr.27/2006, ci dimpotrivă acestea au fost substanțial majorate în special prin Legea de aprobare nr.45/2007.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în stituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
De altfel, OUG nr.134/1999, aprobată prin Legea nr.714/2001 nu mai este în vigoare începând cu anul 2003, fiind abrogată implicit prin OUG nr.177/2002.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți ca nefondată.
Intimații legal citați nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Examinând recursul declarat în cauză sub aspectul motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 50 din OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost abrogate dispozițiile art.1precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilată, potrivit legii, acestora, din Legea 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
Art.1din Legea 50/1996 prevedea că indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prevederilor prezentei legi.
De asemenea, art. 2 alin. 1 din OUG 177/2002 dispunea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Prin Legea nr. 347/2003 pentru aprobarea OUG 177/2002 alin. 1 al art. 2 din OUG 177/2002 a fost modificat în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1.
Prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției au fost abrogate OUG 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale magistraților asistenți cuprinse în Legea nr. 56/1996 și dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea 154/1998 precum și orice alte dispoziții contrare (art. 41 din /2006).
Față de aceste considerente reține instanța că dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă au fost abrogate.
Art. 74 alin. 2 din Legea 303/2004, privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, iar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.
Actul normativ special prin care au fost stabilite drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor este OUG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007.
De asemenea, principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituția României nu implică o salarizare egală a reprezentanților acestor trei puteri.
Potrivit OUG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronic necontagioasă, infecție, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (art. 2 alin. 1).
Ori, reglementarea în mod diferit a drepturilor salariale pentru diferite categorii socio-profesionale nu reprezintă o formă de discriminare în înțelesul
mai sus arătat.
Față de aceste considerente și în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul pârâtului în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.63 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de drepturi și asigurări sociale - în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă nr.63 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr- în sensul că;
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, (), -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava și Curtea de Apel Timișoara, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
pentru jud. - - aflată în,
semnează președintele instanței,
Red.
Jud.fond.
Jud-
Asist.jud. și
Tehnored.
ex.2/29.06.2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina:Drepturi salariale. Admis acțiunea.
II. - Soluția în recurs:Admite recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților Modifică în tot sentința civilă nr.63 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr- în sensul că; Respinge acțiunea ca nefondată.
SECȚIA CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
-CURTEA DE APEL SUCEAVAII.-CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. 63/04.12.2008Decizia civilă nr.652/11.06.2009
Dosar nr- Dosar nr-
Președinte: Președinte: - -
Judecător: Judecători: - -
Asistent: judiciar:-- -
Asistent judiciar
Dispozițiile legale care prevedeau că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă au fost abrogate.
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Maierean Ana
