Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 857/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 857
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1139 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 4 iunie 2009, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru 11 iunie 2009 și ulterior pentru data de 15 iunie 2009, ora 12.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 5434/86/03.09.2007 reclamanții, -, au solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, în procent de 50% din salarul de baza brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 1.04.2004 - 1.02.2007.
În fapt, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, în ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții au susținut că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, in cazul de fata încălcându-se astfel prevederile din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe disp. art. 47 din Legea 50/1996.
În apărare, pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusa la dosar (filele 11 - 13) a arătat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, sunt neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art.47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin sentința civilă nr. 1139 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie - 31 iulie 2004;
- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții:, -, ca nefondată;
- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, (actualmente ), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Suceava;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească celorlalți reclamanți sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază lunară, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății pentru perioada 1 august 2004 - 1.02.2007.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Pentru soluționarea fondului pricinii, tribunalul a avut în vedere că, potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50 /1996 a fost abrogat expres, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată"
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
S-a remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de ex. conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
S-au analizat prevederile privind tehnica legislativa in concret ale art. 56 "evenimentele legislative " - care arata ca:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.
(2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.", se constata ca abrogarea nu a fost dispusa in mod legal.
Pe de alta parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, prevede ca: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, doar pentru o cauza de utilitate publica.
Din cuprinsul OG83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publica a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare. Mai mult, in perioada respectiva drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel ca abrogarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica apare cu atât mai mult lipsita de utilitate publica.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, daca exista neconcordantă între pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor in care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța a reținut că exista conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 si art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, urmând a da preponderența și a face aplicarea acestui din urma text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, respectiv grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști sunt întemeiate în parte, astfel încât pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Tribunalul Suceava și a obligat la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 1 august 2004 - 1 februarie 2007.
Referitor la cererea reclamanților - agent procedural, și - aprozi, - șoferi, - manager economic, - expert economist, -, - referenți, - consilier economist, - expert informare publică, - referent, personal contractual, - paznici, - îngrijitori, a reținut instanța că în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști
Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de le lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod.
Agenții procedurali, aprozii, șoferii, managerii economici, experții economici, consilierii economici, referenții, paznicii, îngrijitorii, ceilalți experți și personalul contractual nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, astfel încât nu beneficiază de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică conform art. 47 din Legea 50/1996, acțiunea acestora fiind neîntemeiată.
Cât privește perioada 1 aprilie - 31 iulie 2007 s-a constatat prescripția dreptului la acțiune motivat de art. 283 pct. 1 lit. c, cererile având ca obiect soluționarea unui conflict de muncă putând fi soluționate în termen de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe au formulat reclamanții, și și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului reclamanții au arătat că agentul procedural, aprodul și șoferul sunt funcții de execuție în cadrul instanțelor judecătorești alături de grefieri și celelalte funcții auxiliare de specialitate.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, pentru risc șu suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Deși prin OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru personalul auxiliar dispozițiile Legii nr. 50/1996 au rămas în vigoare până la publicarea OG nr. 8/2007.
În perioada ianuarie 2000 - august 2000 toți salariații au beneficiat de sporul solicitat, inclusiv reclamanții care au declarat recurs.
Prin decizia în interesul legii nr. XXI din 10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că personalul auxiliar al instanțelor are dreptul la acest spor de risc, decizi obligatorie pentru instanțe.
De asemenea, Curtea de APEL SUCEAVA, soluționând o speță similară formulată de personalul angajat la instanțele judecătorești din B, prin decizia nr. 367 din 8 aprilie 2008, respins recursul declarat de Ministerul Justiției și menținut sentința nr. 1462 din 23.11.1997 a Tribunalului Botoșani, fără nici o distincție între personalului auxiliar al instanței, ca fiind personal de specialitate sau conex, considerând astfel că prin sentința Tribunalului Suceavas -au aplicat în mod discriminatoriu dispozițiile legii privind salarizarea personalului instanțelor.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 pr.civ.
A reiterat excepția lipsei calității procesuale.
A arătat că în toate legile bugetare anuale (legi care prevăd și autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile și cheltuielile bugetare), precum și în legile de rectificare a bugetului statului, este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de ordonator principal de credite, acestuia nerevenindu-i potrivit legii decât obligația de aprobare a statelor astfel întocmite de ordonatorii de credite.
Art. 6 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede: legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
A mai arătat că în ceea ce privește salarizarea anumitor categorii de persoane din cadrul instituțiilor publice acesta este atributul exclusiv al legiuitorului.
A precizat că în cauză nu există nici o formă de discriminare în ceea ce privește salarizarea reclamanților.
A solicitat admiterea recursului și în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Deși legali citați toți intimații, în cauză a formulat întâmpinare doar intimatul Ministerul Justiției și Libertăților care a solicitat în ceea privește recursul declarat de reclamanții, și și, respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând recursul declarat în cauză care se poate încadra în drept în dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civ. curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare.
Față de aceste aspecte este justificată calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cu privire la recurenții reclamanți, și în mod corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu le sunt aplicabile.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului de fond cât și din cererea de recurs, recurenții au calitatea de agent procedural, aprozi și șofer fiind, potrivit dispozițiilor art. 3 din legea nr. 567/2004, modificată și republicată, personal conex personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești.
Or, prin decizia nr.21 din 10 martie2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că numai personalul auxiliar de specialitate nu și personalul conex are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de cele prezentate și văzând că sentința civilă recurată este legală și temeinică, Curtea urmează că în baza art. 312.pr.civ. să respinsă recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de declarate de reclamanții, și și de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva sentinței nr. 1139 din 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond: Gh,
Tehnored., 2 ex, 13.07.2009. 17 Iulie 2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Andrieș Catrinel, Gheorghiu Neculai
