Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - dr. salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.858
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în-, județul S împotriva sentinței nr. 1217 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă.
Dezbaterile asupra recursurilor de față au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru deliberare potrivit dispozițiilor art. 260 (1) Cod procedură civilă pronunțarea s-a amânat pentru astăzi când,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția civilă și înregistrată sub nr.3435/86/28.05.2008 reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor aferente sporului de vechime în muncă datorat pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003, actualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 s-a prevăzut că spotul de vechime nu se acordă magistraților, prin completarea adusă art. 33 alin. 3.
Au arătat în continuare că prin această dispoziție a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile Codului muncii și ale OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea, au arătat că pârâtul Ministerul Justiției a inclus ca măsură în Strategia de reformă a sistemului judiciar și în Planul de acțiune aprobat prin HG nr. 232/2005 eliminarea discriminărilor salariale în domeniul salarizării magistraților.
În dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar în copie sentința civilă nr.544 din 24.03.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- ( 4 - 7), Ordonanța nr. 84 din 29.08.2000 ( 8 - 10), Ordonanța nr. 137 din 31.08.2000 ( 11 - 16).
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
A arătat pârâtul că pretențiile reclamanților trebuie examinate și admise numai pentru perioada de 3 ani - durata termenului de prescripție - anterioară introducerii acțiunii.
În continuare a arătat că în speță dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante este supus termenului de 3 ani aplicabil în materia conflictelor de muncă reglementat de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuieli de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorilor de credite - Ministerul Justiției - ordonator principal de credite, precum și celorlalți ordonatori secundari - Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingea acțiunii ca nefondată.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1217 din 19 iunie 2008 Tribunalul Suceava - secția civilă a espins excepția prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice;
-a admis acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la Judecătoria Suceava,-, jud. S, cu domiciliul ales la Judecătoria Fălticeni, str. - -, jud. S în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției cu sediul în mun. B,-, sector 5, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava cu sediul în mun. S,-, jud. S și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în mun. B,-, sector 5;
-a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de vechime aferent perioadei noiembrie 2000 - iunie 2003, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății;
-a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut următoarele:
Art. 33 alin. 1 și 2 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că pentru vechimea în muncă personalul beneficiază de un spor de vechime, de până la 25% calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, spor de vechime care se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în muncă.
Prin OG 83/2000, art. 1 pct. 32 s-a introdus aliniatul 3 care dispunea că prevederile art. 33 alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților.
Prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care art. 33 alin. 3 din Legea 50/1996 dispunea că prevederile ce reglementează plata sporului de vechime nu li se aplică și magistraților nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Conform art.7 din HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, iar potrivit Legii 5000/2002 și HG nr. 208/2005 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sun responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Astfel rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În aceiași idee, art. 1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Față de aceste considerente tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin decizia nr. XXXVI din 07.05.2007 pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea 50/1996 în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul de vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea date problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul-recurent Ministerul Justiției apreciază că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întemeindu-și motivele de recurs pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art.3 din decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul de prescripție este de 3 ani "dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar potrivit art.283 alin.1 lit. c din legea nr.53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat."
În considerarea prevederilor art.12 din decretul menționat mai sus, potrivit cărora "în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", perioadă care excede termenului de prescripție de 3 ani calculat de la data introducerii cererii de chemare în judecată, pretențiile sunt fără temei legal. Ca atare, dreptul la acțiune în sens material cu privire la plata sporului de vechime pentru perioada noiembrie 2000 - iunie 2003 este prescris în totalitate.
Mai arată că prin Decizia nr. XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general la parchetului de pe lângă s-a statuat că "Dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcții de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege. Decizia citată nu face nici un fel de referire la prescripție, deci în speță dispozițiile generale privind prescripția au deplină aplicabilitate, astfel încât pretențiile reclamanților sunt prescrise în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul, în esență, că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare la dosar
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, se reține că, potrivit art. 131 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Articolul 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
După pronunțarea deciziei în interesul legii prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 magistrații au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică reclamanții au avut posibilitatea de a acționa și de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi așa încât în mod corect a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În vederea reparării integrale a pagubei și a acoperirii integrale a prejudiciului, drepturile salariale trebuie actualizate în raport de indicii de inflație de la data plății.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B cu sediul în-, sector 5 și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în-, județul S împotriva sentinței nr. 1217 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:.
Tehnored.
Ex.2/30.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela, Gheorghiu Neculai
