Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 893/2009
Ședința publică din 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cismaru Monica Maria judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.14/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, față de actele și lucrările de la dosar, instanța trece la soluționarea cauzei și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamanții, -, -, -, -ia, au chemat în judecată pe pârâții: Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Alba, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să fie obligați pârâții, în solidar, la calcularea și plata despăgubiri echivalente cu drepturile salariale reprezentând 25% din valoarea salariului de bază, pe perioada 10.12.2004 - 31.12.2007 și în continuare;
- să fie obligați pârâții, în solidar, la calcularea și plata actualizată a sumelor datorate, cu aplicarea coeficientului de inflație, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubiri;
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform hotărârii;
- să fie obligat pârâtul MFP la alocarea fondurilor necesare plății sumelor în litigiu;
- să fi obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au susținut că au "program de permanență", fapt care presupune ca periodic și consecutiv, timp de câte o săptămână, după orele de program și în zilele nelucrătoare să fie la dispoziția instanței în cadrul căreia își desfășoară activitatea.
Au mai arătat că nu au fost recompensați niciodată, nici pecuniar, nici sub altă formă, pentru că faptic sunt obligați să nu părăsească localitatea pentru ca în situația în care sunt solicitați să se poată deplasa la instanță în cel mai scurt timp și pe cheltuiala lor. Prin aceasta, pe lângă dreptul lor fundamental la liberă mișcare, care este îngrădit, le mai sunt afectate relațiile sociale și cele de familie.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul a recunoscut altor categorii profesionale, respectiv polițiștilor, dreptul de a beneficia de un "spor pentru misiune permanentă" de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, reclamanții consideră că sunt discriminați față de aceștia astfel că se impune admiterea acțiunii.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.25 și 53 din Constituția României și art.13 alin.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, cu motivarea că, în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale, doar pârâtul Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea depusă, în condițiile art.115-118 Cod proc.civ. pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii întrucât prin cererea introductivă de instanță reclamanții tind să modifice legislația în domeniul salarizării magistraților și personalului auxiliar, solicitând drepturi salariale care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
În al doilea rând a învederat că instanțele de judecată ar depăși limitele puterii judecătorești dacă ar acorda aceste drepturi, arogându-și atribuții de legiferare.
A mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000 și că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin A, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând excepția lipsei calității procesual pasive și excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Alba.
În apărare, a susținut că între pârâtul Ministerul Justiției și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca ordonatori principali de credite distincți și separați, nu există nici un raport juridic obligațional sau de garanție.
Cu privire la cea de-a doua excepție a arătat că litigiul dedus judecății reprezintă o acțiune în despăgubiri, întemeiată pe dreptul comun, și nu un conflict de muncă, astfel că nu este competentă material instanța specializată în litigii de muncă și asigurări sociale.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Prin Încheierea de ședință din 2.07.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de rol și, în temeiul art. II din nr.OUG75/2008, trimiterea dosarului spre competentă soluționare Curții de APEL ALBA IULIA - Secția pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 14/2008 Curtea de Apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și CNCD, a respins excepția calității procesuale pasive a Curții de APEL ALBA IULIA și pe fond a respins acțiunea formulată de către reclamanți
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea a fost admisă ca fondată excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor deoarece între acest pârât și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic de natură obligațională. Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA, instanța constată că este nefondată, pârâta având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților astfel încât, conform art. 282 Codul muncii, justifică calitatea procesuală.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea reclamanților este nefondată pentru următoarele motive:
Reclamanții au calitatea de judecători și personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Blaj. Aceștia au solicitat acordarea sporului " permanență" invocând art.11 din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor republicată, care la art. 11 prevede că "polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații".
Reclamanții nu au calitatea de funcționar public cu statut special, respectiv calitatea de polițist pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ. Prin urmare, reclamanții în calitatea lor de judecători și grefieri beneficiază de drepturile stabilite clar de Legea nr.303/2004 și 567/2006, iar între acestea nu figurează și acordarea sporului de permanență.
În consecință, acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea altui drept decât cele stabilite prin legea de salarizare a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, este inadmisibilă întrucât prin formularea ei se tinde la modificarea actelor normative, fapt care ar echivala cu o depășire a limitelor puterii judecătorești și cu o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, pentru a fi reținut tratamentul diferențiat injust, în condițiile prevăzute de nr.OG137/2000.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților și grefierilor față de cele ale polițiștilor, precum și sistemele de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, cu drepturi, obligații și responsabilități specifice.
Nu poate fi vorba nici de o atingere a principiului egalității în fața legii, atâta timp cât natura funcției este diferită, precum și atribuțiile specifice acesteia.
În mod constant, Curtea Constituțională a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate salariaților prin diferite acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare iar nu drepturi fundamentale, garantate și consacrate de Constituție. salariale reprezintă o opțiune liberă a legiuitorului în funcție de importanța și complexitatea funcțiilor diferite întrucât principiul egalității în drepturi nu semnifică uniformitate, iar tratamentul diferențiat în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii, nici discriminări.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că pretențiile reclamanților nu au nici un suport legal, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat, în termenul legal, recurs solicitând pentru motivul prevăzut de art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată că soluția adoptată este discriminatorie și încalcă dispozițiile legale, reiterând motivarea cuprinsă în cererea de chemare în judecată.
Intimații Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 3041Cod procedură civilă, în limitele art.306 alin.2 Cod procedură civilă constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, reclamanții sunt angajați ca judecători și personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Blaj.
Potrivit art. 11 din OG nr. 38/2003 polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații.
Din titulatura și conținutul acestui act normativ, rezultă clar categoriile profesionale beneficiare ale acestui spor, personalul din cadrul instanțelor, cum este cazul recurenților în speță, neintrând sub incidența acestei legi.
Ca atare, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, invocarea de către reclamanți a unei situații discriminatorii, nu justifică pretențiile acestora. Este de menționat că instanța nu poate acorda ceva ce nu își are izvorul în norma legală, deoarece instanța aplică legea, nu o creează, acesta fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
În acest sens, jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul că "prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative"- Decizia nr. 819/03.07.2008 publicată în Of. nr. 537/16.07.2008.
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000 "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale din instituții diferite. Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
În acest sens mai trebuie menționate deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001, precum și Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.23/2007 și 318/2007 - Colegiul Director care a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității.
În fine, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare, nu face obiectul protecției normelor constituționale, precum a convențiilor și tratatelor invocate de recurenți. Art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale.
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și,in terminis,ea să creeze o nouă lege -lex tertia- ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, așa încât în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă se respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -ia, împotriva sentinței civile nr.14/2008 pronunțată în dosar nr- de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Irevocabilă.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 893/24.09.2009)
****
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.TM/2 ex
Jud.fond:
Președinte:Cismaru Monica MariaJudecători:Cismaru Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
