Obligație de a face. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 906/2009
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu președinte Curtea de Apel
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul, având ca obiect obligație de a face, împotriva sentinței civile nr.240/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru intimata reclamantă TRANS L, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarul intimatei reclamante depune la dosar delegație și chitanță reprezentând onorariu avocat. Învederează instanței că nu are cereri de formulat și solicită respingerea recursului ca nefondat. Expertizele efectuate în cauză au confirmat existența prejudiciului cauzat societății prin deprecierea autoturismelor transportate de recurentul pârât. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța depusă.
La sfârșitul dezbaterilor se prezintă recurentul pârât și susține motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris. Arată că autoturismele au fost avariate la date diferite, la interval scurt de timp în luna ianuarie 2007. Avarierea acestora s-a produs datorită unor defecțiuni la mașina transportoare, în mers, din cauza uzurii. A precizat că a dat notă explicativă șefului de coloană unde a arătat că datorită frigului uleiul a înghețat și nu a permis buna funcționare a manetei de dirijare. Prima dată s-a defectat maneta de dirijare a rampei mașinii transportoare, iar a doua oară datorită ruperii unui bulon de la platformă. Din câte cunoaște mașinile erau asigurate și s-a primit asigurare pentru ambele mașini. A mai arătat că mașina transportoare a fost predată la scurt timp după aceste incidente la fier vechi și dezmembrată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanta TRANS M l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca pe calea hotărârii judecătorești:
- să fie obligat pârâtul la plata sumei de 13655.54 lei, însumând prejudiciul cauzat prin avarierea autoturismului (cod VIN)-- și a prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului, nr. identificare (cod VIN)--;
- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea, în fapt, a acțiunii sale reclamanta arată că pârâtul, angajat șofer, a cauzat acest prejudiciu, prin neglijența sa, cu ocazia transportului celor două autoturisme de la furnizor la dealerii autorizați.
În drept se invocă art.270, art.274 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri în copie: decizia nr. 48/11.02.2008 de încetarea a contractului individual de muncă al pârâtului, în temeiul art.55 lit. Codul Muncii, contract individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat sub nr. 177A/19.11.2007; fișă post șofer; facturile fiscale serie - -/13.03.3008, -ID/06.03.2008, aviz de însoțirea mărfii din 21.12.2007; raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de exp., proces verbal din 21.01.2008, planșe foto, facturi seria. - nr.-, respectiv -ID/02.04.2008, aviz de însoțire a mărfii din 08.01.2008; raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de exp..
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 240/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în cauză s-a admis, în parte, acțiunea de conflict de muncă formulată de reclamanta TRANS M în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 12355,54 lei, cu titlu despăgubiri și suma de 2290 lei cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărât, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pretențiile reclamatei sunt fondate întrucât s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art.270 Codul Muncii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariaților; cuantumul prejudiciului fiind reținut din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat, recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr.168/1999 pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul critică sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte: 1) prima instanță a încălcat prev. art.270 Codul Muncii, deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăția sa în producerea prejudiciului pretins de societatea reclamantă; 2) în mod eronat prima instanță a ajuns să stabilească prejudiciul ca reprezentând c/v sumei de 12.355, 54 lei, deoarece în expertiza întocmită în cauză expertul reține că nu mai poate efectua constatarea avariilor și că nu poate stabili care a fost c/v reparațiilor ce s-au impus a fi efectuate ca urmare a avariilor produse, iar reclamanta nu a făcut dovada cu alte înscrisuri a prejudiciului pretins. Ca atare, conchide recurentul, instanța trebuia să manifeste rol activ, să ceară reclamantei înscrisuri, martori și alte probe pe care eventual și-ar fi întemeiat acțiunea și totodată trebuia să se raporteze la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, din care nu rezultă sub nici o formă că prejudiciul suferit de reclamantă ar fi acela la care a fost obligat.
În drept se invocă art.304 indice 1 cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1 cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 270 alin.1 Codul Muncii "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Condițiile de fond ale răspunderii patrimoniale, reieșite din textul de lege sus enunțat sunt următoarele: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, a autorului faptei, existența unui contract de muncă valabil încheiat, fapta ilicită a salariatului aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția autorului faptei.
În speță, în mod corect, raportat la probele dosarului instanța de fond a reținut ca fiind întrunite toate aceste elemente de natură să atragă răspunderea patrimonială în sarcina pârâtului deoarece: acesta a fost angajat al societății intimate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pe postul de șofer ( înregistrat sub nr. 177A/19.11.2007-6-9 ), din fișa postului reiese că"răspunde de integritatea mărfurilor primite spre transport, din momentul primirii și până la la preluarea acestora de către destinatar-punct 24(14); nu se contestă efectuarea de către pârât a transportului autoturismelor (cod VIN)-- și, nr. identificare (cod VIN)-- de la furnizor (Automobile A) la dealerii autorizați ( Trans și respectiv L), precum și avarierea acestora în timpul transportului; avarii fiind constatate de experții auto, respectiv în rapoartele de expertiză extrajudiciară aflate la dosarul cauzei (20-43).
Cu privire la întinderea prejudiciului, prima instanță și-a fundamentat soluția pe raportul de expertiză tehnică administrat în fața instanței și chiar dacă expertul reține că nu a mai putut expertiza cele două autoturisme care între timp au fost reparate, reținerea de către expert a sumei de 12.355,54 lei- însușită de către instanță- a avut la bază- așa cum se reține expres lapct 3-răspuns la obiectivele expertizei-filele 84-86- raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat la scurt după eveniment din care reies avariile autoturismului în cauză, faptul că aceste avarii nu au fost contestate de nici una dintre părți, precum și facturile emise de producător pentru pierderea de valoare suferită ca urmarea descalificării autoturismului din VN( vehicul nou) și VO (vehicul vechi). Este de reținut că prejudiciul pretins de reclamantă constă în această pierdere de valoare- care, raportat la probele sus enunțate, a fost pe deplin dovedită.
Contrar susținerilor recurentului, nu se poate vorbi de o lipsă a rolului activ al instanței în sensul art. 129 alin. 5 cod procedură civilă în contextul în care la fond s-au administrat toate probele pertinente, necesare și utile soluționării cauzei, respectiv.:proba cu înscrisuri, proba științifică- expertiză tehnică, citarea pârâtului la interogatoriu. Dimpotrivă, pârâtul a manifestat o totală pasivitate, deoarece deși litigiu s-a derulat pe 9 termene de judecată și a fost legal citat nu a înțeles să se prezinte, sau să-și formuleze apărări.
Față de cele ce preced, curtea constatând că soluția primei instanțe se fundamentează pe ansamblu probatoriu administrat în cauză, că reflectă o interpretare și aplicare corectă a textului de lege suenunțat, iar criticile recurentului nu se încadrează în nici unul din motivele de casare sau modificarea a hotărârii, prevăzute de legiuitor expres și limitativ în conținutul art. 304 punct 1-9 cod procedură civilă,
În conformitate cu art.312 alin1, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va fi respinge ca nefondat, recursul cu care a fost investită de către pârâtul recurent, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
Cu referire la cheltuielile de judecată, urmare a respingerii recursului, recurentul, ca parte căzută în pretenții, va fi obligat, potrivit art. 274 cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea intimatei Trans SRL
Însă, în aplicarea art. art.274 alin.3 pr.civilă, art. 41 din CEDO față de împrejurarea că litigiul a fost soluționat la primul termen de judecată, față de complexitatea cauzei în această fază procesuală, curtea, apreciază cuantumul acestora la suma de 500 lei, ca fiind pe deplin echitabil și rezonabil. (în acest sens hotărârea Nicolova împotriva Bulgariei- nr. 31.195/96, alin.79, CEDO 1999- II).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.240/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei Trans M suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2009.
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Ana Doriani - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /
4 ex./27.10.2009
Jud. fond./
Președinte:Adriana PetrașcuJudecători:Adriana Petrașcu, Manuela Stoica, Ana Doriani
