Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 915
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 876 din 13.06.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr.1589/2008), intimați fiind Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Iași, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dosarul este la al patrulea termen de judecată; intimata Curtea de APEL IAȘIa depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, duplicatele fiind comunicate primilor doi recurenți; recurenții nu au făcut dovada suspendării judecării prezentului recurs la ÎCCJ în urma formulării cererii de strămutare; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că nu s-a făcut dovada solicitării suspendării judecării recursului în cadrul procedurii de strămutare, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 1589/99/10.04.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării solicitând:
1) obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50 % prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.01.2000 - 31.12.2004, precum și a unei despăgubiri egale cu sporul de 50 % începând cu 01.01.2005 și până la încetarea discriminării, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi;
2) obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată în favoarea reclamanților ce fac parte din categoriile profesionale de personal contractual a unei despăgubiri egale cu sporul de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50 % calculat din salariu de bază brut lunar începând cu 01.01.2000 și până la încetarea discriminării, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin legea nr. 334/08.07.2002.
Au mai arătat reclamanții că, prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii se arată că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005, prin HG232/2005 - recunoaștere care are repercursiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
S-a mai susținut că, sub imperiul Legii 50/1996, agenții procedurali și aprozii de la instanțele judecătorești făceau parte din categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate și trebuiau să beneficieze de prevederile art. 47 din Legea 50/1996 privind acordarea unui spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut lunar.
După trecerea agenților procedurali și aprozilor în categoria profesională a personalului conex, prin Legea 567/2004, drepturile bănești se cuvin în continuare deoarece erau un drept câștigat și ar fi trebuit să devină un element al contractelor individuale de muncă.
În situația în care nu va fi îmbrățișată această argumentare, au considerat reclamanții că drepturile bănești solicitate se cuvin cu titlu de despăgubiri generate de aplicarea discriminatorie a art. 47 din legea 50/1996 raportat la prevederile art. 3 din legea 567/2004.
Aceasta întrucât până la 01.01.2005 sporul de 50 % se cuvenea direct și explicit deoarece erau incluși în categoria personalului auxiliar de specialitate și se recunoștea faptul că lucrau în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică. După 01.01.2005 condițiile de muncă nu s-au schimbat, în consecință, este incorect să nu mai primească sporul respectiv, care se acordă raportat la condițiile de muncă.
În această situație, au susținut reclamanții că dreptul prevăzut la art. 47 din Legea nr. 50/1996 este în vigoare și în prezent. Mai mult, reclamanții au precizat că la data stabilirii acestui drept legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, respectiv condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii conf. art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul 167/1958 și art. 283 Codul muncii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că obligația acordării sporului de 50% nu poate fi reținută decât în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite, respectiv a Ministerului Justiției. De asemenea, potrivit disp. art. 43 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite, nu are posibilitatea să aloce fondurile necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 876/13.06.2008, Tribunalul Iașia dispus:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției în ceea ce privește drepturile salariale aferente perioadei 01.01.2000 - 01.04.2005 și, în consecință:
A respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect plata sporului de 50 % pentru perioada 01.01.2000 - 01.04.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect plata sporului de 50 % începând cu data de 01.04.2005 și până la încetarea discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 386/2007, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2000 - 01.04.2005 instanța a reținut că aceasta este întemeiată, urmând să admită excepția, în condițiile în care nu a intervenit o cauză de întrerupere a prescripției expres prevăzută de art. 16 din Decretul 167/1958.
Pentru aceste considerente s-a impus respingerea acțiunii reclamanților pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2000 - 01.04.2005 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta este salariata Curții de APEL IAȘI din data de 01.06.1998, este șofer la Curtea de APEL IAȘI din 01 septembrie 1993, este șofer la Curtea de APEL IAȘI din 17 noiembrie 2003, este șofer la Curtea de APEL IAȘI din 14.11.1994 și a fost paznic la Curtea de APEL IAȘI în perioada 19.08.1999 - 15.07.2007, iar din 15.07.2008 este muncitor.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, actualizat, începând cu 01.01.2000 și până la încetarea discriminării.
Potrivit disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 stabilea dreptul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar. Or, reclamanții, în perioada pentru care solicită drepturile bănești, au fost angajați la Curtea de APEL IAȘI pe posturile de șofer, îngrijitor și muncitor, nefăcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate. În acest sens, potrivit disp. art. 3 alin. 1 din nr.HG 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer. Totodată, instanța a reținut că nici anterior intrării în vigoare a nr.HG 567/2004, șoferii nu făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate întrucât nu îndeplineau aceleași atribuții specifice, cu atât mai mult îngrijitorii și muncitorii ale căror atribuții sunt total diferite de cele ale personalului auxiliar de specialitate.
S-a mai reținut de către instanță că, prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Or, potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Având în vedere faptul că prin decizia nr. 21/10.03.2008 s-a constatat că au dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate, faptul că reclamanții nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, precum și dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța a constatat că sunt neîntemeiate pretențiile reclamanților privind plata sporului de 50%, respingând-o pentru pretențiile solicitate începând cu data de 01.04.2005 și până la încetarea discriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră recurenții că există discriminare și practică neunitară, având în vedere că alte instanțe au admis acțiuni ale acelorași categorii de salariați.
Mai arată recurenții că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul a fost abrogat fără justificare rațională prin ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin legea nr. 334/08.07.2002.
Au mai motivat recurenții că, prin decizia nr. 21 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de procurorul General al României, s-a constatat îndreptățirea lor în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii s-a arătat că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, așadar, o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării Strategiei - 01.04.2005, prin HG232/2005 - recunoaștere care are repercursiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în disp.art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimații Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Apel Iași au formulat întâmpinări, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Recurenții-reclamanți au solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.01.2000-31.12.2004, însă acțiunea a fost formulată la data de 02.04.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru fiecare din drepturile salariale succesive solicitate.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate începând cu data de 01.01.2005, termenul de prescripție este tot cel prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, respectiv 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Recurenții susțin că prescripția dreptului la acțiune a fost întreruptă prin recunoașterea dreptului, prin HG 232/2005, ce menționa la Cap. VI, pct.3.2, Anexa 2, plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 2000-2004, pentru care nu existau la acel moment hotărâri judecătorești.
Ori, potrivit art.16 lit. a din Decretul 167/1958, pentru a avea efect întreruptiv al prescripției, recunoașterea la care se referă textul trebuie să fie neîndoielnică. În speță, actul normativ are ca obiect aprobarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 și Cap. VI, pct.3.2, Anexa 2 prevede ca obiectiv pentru anul 2005,Plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate pentru care nu există hotărâri judecătorești aferente perioadei 2000- 2004", fără a face referire la sporul de risc și suprasolicitare de 50%, pentru a se putea vorbi de o recunoaștere neîndoielnică, cu atât mai mult cu cât acțiunile judecătorești având ca obiect plata acestui spor au fost înregistrate pe rolul instanțelor începând cu anul 2007, astfel că dreptul nu putea fi recunoscut în anul 2005.
Nu se poate considera nici că dreptul s-a născut după pronunțarea deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008. Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. Decizia în interesul legii presupune, implicit, că persoane interesate s-au adresat, anterior pronunțării acesteia, instanțelor judecătorești, în vederea recunoașterii dreptului patrimonial pretins a fi supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de OG nr. 83/2000, și că instanțele judecătorești au soluționat aceste cereri, deci că dreptul la acțiune - care nu se confundă cu dreptul material - se născuse. Prin urmare, nimic nu a împiedicat pe recurenți, ca și pe orice altă persoană, să ceară, deci să exercite dreptul la acțiune supus prescripției, și să obțină sau nu în justiție, anterior pronunțării deciziei în interesul legii, protecția dreptului său material.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii - 02.04.2008 - reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale sau despăgubiri doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare, drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 31.12.2004, precum și despăgubirile solicitate pentru perioada 01.01.2005-01.04.2005 sunt prescrise extinctiv.
Ca atare, în mod corect a admis instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2000-01.04.2005.
Analizând motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, instanța de control judiciar reține că, în speță, reclamanții-recurenți și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr.XXI din 10.03.2008 dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001".
Decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din OG83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art.107 alin.3 din Constituția României din 1991 (art.108 alin.3 în forma republicată a Constituției României).
Prin considerentele acestei decizii, s-a mai reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuarepersoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Cum la momentul abrogării nelegale a art.47 din Legea nr.50/1996, șoferii nu făceau parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, ca în cazul aprozilor și agenților procedurali, ci făceau parte din categoria personalului contractual, nu se poate reține că se încadrează în ipotezele la care se referă textul art. 47 din Legea nr.50/1996, respectiv judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate.
Cum personalul contractual nu a beneficiat niciodată de sporul de 50% acordat prin disp. art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate reține că le este recunoscut dreptul prin decizia în interesul legii nr.21/2008.
Ca atare, în mod corect a respins instanța de fond acțiunea reclamanților având ca obiect plata sporului de 50 % începând cu data de 01.04.2005 și până la încetarea discriminării.
Raportat tuturor considerentelor expuse, în baza disp. art.312 Cod proc.civ. Curtea de Apel va respinge recursul reclamanților și va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 876/13.06.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./ Tehnored.
21.10.2009 - 02 ex.
Tribunalul Iași: -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Carmen
