Drepturi salariale (banesti). Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1000
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței Civile nr. 10/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, Boasă, și și pârâții intimați Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea constată cauza in stare de a fi judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele
Prin Sentinței Civile nr. 10/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr- a fost admisă in parte acțiunea reclamanților, Boasă, și, promovată in contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,CURTEA DE APEL TIMIȘOARA,Tribunalul C și-n consecință a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică in procent de 50% din salariul de bază,începând cu data de 01 aprilie 2004 și până la pronunțarea hotărârii.
Prin aceeași hotărâre judecătorească au fost respinse pretențiile reclamanților privitoare la plata in continuare a drepturilor salariale in litigiu.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut in esență că reclamanții sunt judecători și personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei Bozovici și in această calitate ei beneficiază de drepturile salariale prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază.
Astfel,chiar dacă prevederile mai sus menționate au fost abrogate prin OG nr. 83/2000, abrogarea in discuție este lipsită de utilitate publică, cu atât mai mult cu cât in perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate.
In continuare,instanța de fond a apreciat că drepturile salariale solicitate de reclamanți prin acțiunea pendinte reprezintă un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, context in care lipsirea de proprietate se putea face numai pentru o cauză de utilitate publică, condiție care,pentru motivele arătate mai sus, nu este îndeplinită.
In concluzie,aplicând prevederile art. 20 alin.2 din Constituția României,potrivit cărora,dacă există neconcordanță intre pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, Tribunalul a considerat întemeiată acțiunea reclamanților.
Soluția de respingere a pretențiilor pentru viitor ale autorilor acțiunii a fost justificată de prima instanță pe lipsa caracterului cert,lichid și exigibil al acestor drepturi.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs in termenul legal de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 08.11.2007, prin care s-a solicitat modificarea acesteia,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
Sintetizând motivele de recurs ale Ministerului Justiției,Curtea constată că acestea s-au întemeiat pe prevederile art. 304 pct.9 /pr.civ. și au vizat in primul rând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996,din perspectiva abrogării acestora prin OG nr. 83/2000. S-a susținut că Legea nr. 50/1996,care reglementa salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege ordinară care poate fi abrogată printr-o ordonanță simplă,cum s-a și întâmplat in speță.
Recurentul a mai susținut că in speță nu se poate vorbi de un conflict intre prevederile OG 83/2000, care au abrogat drepturile in discuție și principiile instituite de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, in sensul arătat de art. 20 din Constituția României,așa cum in mod neîntemeiat au reținut judecătorii fondului. Astfel, in cauză nu este vorba de drepturi fundamentale ale omului, iar pretențiile reclamanților nu sunt actuale pentru se circumscrie noțiunii de bun ocrotit de Convenție.
Reclamanții intimați nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare cu toate că au fost citați cu această mențiune de către instanța de recurs.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtului prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate in fața instanței de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1,art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține următoarele.
In ce privește modalitatea de interpretare și aplicare de către judecătorii fondului prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea reține că, având de soluționat un recurs in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă s-a pronunțat prin Decizia nr. 21/10.03.2008 constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, care impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, norme ce au produsși produc în continuare efecte juridice.
Pentru considerentele expuse,văzând că potrivit art. 329 alin.2 și 3/pr.civ. dezlegările date problemei de drept ce vizează aplicabilitatea art. 47 din Legea nr. 50/1996 și după intrarea in vigoare a OG nr.83/2000, prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt obligatorii, Curtea va face aplicarea dispozițiilor legale in discuție,sens in care, cu substituirea considerentelor sentinței de fond,va constata că reclamanții beneficiază de drepturile salariale solicitate prin acțiune,iar hotărârea pronunțată in fond este legală și temeinică.
In contextul considerațiilor de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,considerând că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea va respinge recursul pârâtului, ca neîntemeiat.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței Civile nr. 10/2007 pronunțată de Tribunalul C-S în Dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, pt.JUDECĂTOR, pt.JUDECĂTOR,
- - - - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează Vicepreședinte semnează Vicepreședinte
Pt.GREFIER,
- -
în concediu de odihnă
semnează grefier șef
Red. / 23.iulie 2009
Tehnored // 23 iulie 2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
