Drepturi salariale (banesti). Decizia 10056/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10056
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.886/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala cu cls.I-VIII nr.1 O, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că prin serviciul registratură recurenta reclamantă a depus concluzii scrise și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - sub nr.812/101/22.01.2008, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâtă Școala cu clasele I-VIII nr.1 O pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata, pentru o perioadă de 3 ani anteriori, a drepturilor salariale cuvenite și neachitate, reprezentând: diferențele dintre calcularea "lineară" a sporurilor și calcularea "în scară", conform Legii nr.128/1997; diferențele la sporul de vechime calculate la salariul de bază; recalcularea corespunzătoare celui de-al 13-lea salariu; acordarea coeficientului de 1/25 prevăzut de Legea nr. 128/1997, de care beneficiază personalul didactic pentru cel trei tranșe de vechime.
A precizat că solicită de asemenea, actualizarea acestor sume până la data plății efective și cheltuieli de judecată.
A motivat că are calitatea de educatoare, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 35 ani la data de 01.09.2007.
A arătat că, în vederea calculării sporului de vechime, acesta trebuia calculat la salariul de bază înțeles ca ultim salariu de bază după calcularea și adăugarea celorlalte sporuri în scară, prin aplicarea modului de calcul spor la spor.
Reclamanta a mai precizat că, la acestea trebuie adăugate toate celelalte sporuri prevăzute de Legea nr. 128/1997, respectiv art.45 alin.1, precum și art.42-47 din Statutul personalului didactic.
Pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 1 a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta nu a beneficiat de salariul de încadrare în conformitate cu art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, în sensul că nu i s-a acordat 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime.
Instanța a încuviințat cererea reclamantei cu privire la efectuarea, în cauză, a unei expertize contabile, desemnând în acest sens pe expert.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 886 din 10 aprilie 2008, admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta la plata sumei de 4.884 lei reprezentând diferențe drepturi salariale nete pe perioada 01.01.2005 - 31.06.2007, actualizată cu indicele de inflație până la 29.02.2008 și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta în perioada ianuarie 2005- ianuarie 2008 deținut funcția de educatoare (M), gradul I didactic, desfășurând activitatea în cadrul Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 O, având o vechime în învățământ de 35, iar prin prezenta acțiune a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, recalculate pe ultimii 3 ani conform reglementărilor Legii nr.128/1997, susținând că nu i-au fost calculate și acordate conform prevederilor legale.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
Potrivit art.50 alin.1 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
2 al art.50, prevede că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a arătat că, în perioada 2005-29.II.2008, reclamanta a beneficiat de: salariul funcției didactice; gradația de merit 20%, pe perioada 1.IX.2007-29.II.2008; indemnizație educator 10%, pe toată perioada; sporul de vechime 25 %, pe toată perioada; premiere lunară pe toată perioada; premiere anuală și diferența din reducerea normei didactice în sistem plata cu ora, pe perioada 2006-29.II.2008.
În perioadă 2005-29.II.2008, reclamanta nu a beneficiat de diferența dintre norma didactică 72 ore/lună sau 92 ore/ lună și numărul de ore efectiv prestate lunar, recalculate în sistem plata cu ora și sporul suplimentar de 1/25 din coeficientul de ierarhizare inferior la intrarea în intervalul de vechime 30-35 de ani și 35-40 ani, având în vedere că reclamanta s-a încadrat în intervalul de vechime 30-35 ani cu data de 01.IX.2002 și în cel de 35-40 ani cu data de 1.IX.2007.
Raportul de expertiză a mai arătat că, reclamanta nu a beneficiat de recalcularea plata cu ora, care s-a recalculat în conformitate cu Ordinul nr.4209/2004, 3351/2006, 3541/2006 și 1350/2007, pentru perioada 2005-29.II.2008.
Întrucât la data de 20.VI.2007, a emis Ordinul nr. 1350/2007 cu aplicabilitate din data de 1.VII.2007 în care s-a precizat norma de ore 1/100 ore /lună pentru educatoare, institutori învățământ primar și norma redusă cu 2 ore/săptămână la 1/92 ore /lună, și ținând cont de prevederile neclarificate de către prin acte emise, expertul a procedat la calcularea diferențelor dintre norma didactică prevăzută de aceste acte normative și numărul de ore efectiv prestate de reclamantă lunar, în două variante, astfel:
diferența dintre norma didactică de 80 ore/lună normal, respectiv 72
ore/lună,norma redusă pentru perioada 1.2005-30.VI.2007 și norma didactică de 100 ore /lună normal, respectiv 92 ore/ lună, norma redusă pentru perioada 1.VII.2007-29.II.2008 și numărul de ore efectiv prestate cuprinse în foaia colectivă de prezență lunară;
II. diferența dintre norma didactică de 100 ore /lună normal, respectiv 92 ore/ lună, norma redusă aplicată retroactiv pentru perioada 1.2005-30.VI.2007 și numărul de ore efectiv prestate cuprinse în foaia colectivă de prezență lunară.
Sporul suplimentar de vechime, prin creșterea coeficientul de ierarhizare
de 1/25 nu a fost calculată de către unitatea școlară, reclamanta având dreptul pentru perioada 1.2005-31.XII.2005, la creșterea de 0,1655 puncte pentru grupa de vechime 30-35 ani, pentru perioada 1.2006-31.XII.2006 la creșterea de 0,1725 puncte pentru grupa de vechime 30-35 ani, pentru perioada 1.I-30.IX.2007 la creșterea de 0,1802 puncte pentru grupa 30-35 de ani și pentru perioada 1.-31.XII.2007 la creșterea cumulată de 0.418 puncte pentru grupa de vechime 30-35 ani și 35-40 ani. Cu acest spor suplimentar expertul contabil a recalculat toate sporurile existente în statul de salarii, plata cu ora lunară și premierea anuală ( al 13-lea salariu).
În urma recalculării drepturilor salariale, expertul contabil a stabilit că, potrivit variantei pentru perioada ianuarie 2005-februarie 2008, diferența brută neactualizată cuvenită reclamantei este de 15.001 lei, sumă care a fost diminuată cu contribuțiile legale, rezultând suma finală netă de 10.527 lei. Această sumă netă a fost supusă actualizării în funcție de indicele lunar de inflație până la data de 29.II.2008, suma totală actualizată fiind de 11.867 lei, iar potrivit variantei a II- pentru perioada ianuarie 2005-februarie 2008, diferența brută neactualizată cuvenită reclamantei este de 6.227 lei, sumă care a fost diminuată cu contribuțiile legale, rezultând suma netă de 4.369 lei. Această sumă netă a fost supusă actualizării în funcție de indicele lunar de inflație până la data de 29.II.2008, suma totală actualizată fiind de 4.884 lei.
Față de cele arătate, instanța a constatat că reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 4.884 lei, reprezentând diferențe drepturi salariale nete pentru perioada ianuarie 2005 -februarie 2008, actualizată cu rata inflației până în 29 februarie 2008, sumă ce urmează a fi achitată de către pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 1
mpotriva acestei sentințe a declara recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, arată că este greșită soluția instanței în condițiile în care expertul a depus odată cu lucrarea sa două variante, potrivit cărora suma totală actualizată este de 11 867 lei și respectiv 4 887 lei, astfel că eronat instanța a ales varianta în care suma care trebuie plătită recurentei reclamante este mai mică, fiind prejudiciată cu suma de 1 867 lei.
Ca atare, trebuia omologată varianta mai avantajoasă pentru recurentă și arată că în cauze similare a fost aleasă această variantă, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii potrivit variantei I din raportul de expertiză.
În drept a invocat art.304 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare cu privire la aceste motive de recurs.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu, potrivit art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare, din cele prevăzute expres și limitativ de către lege.
Astfel, chiar dacă există întradevăr ood iferință vădită între cele două variante ale expertizei, se constată că instanța a avut în vedere aceste variante și a concluzionat corect că recurenta reclamantă este îndreptățită la plata sumei de 4 884 lei, ca urmare a omologării raportului de expertiză.
Deși recurenta încearcă să susțină că varianta Ioa vantajează mai mult, nu se poate reține că aceste aspecte se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Cu atât mai mult, recurenta nici nu a formulat obiecțiuni asupra expertizei pentru ca expertul să dea explicații cum se justifică diferențele rezultate în privința celor două variante la care a ajuns, astfel că sub acest aspect nu se poate reține că sunt întemeiate criticile recurentei și potrivit art.212 Cod procedură civilă nici nu s-a dispus întregirea expertizei.
Se poate observa că reclamanta nu făcut o asemenea cerere în fața instanței și în recurs a solicitat să fie omologată varianta Iae xpertizei.
Cu toate că a invocat că în alte cauze, instanțele au omologat varianta mai favorabilă din expertiza efectuată, nu a făcut dovada acestor susțineri, astfel că nu se poate reține că situațiile sunt comparabile sau analoage, pentru a se putea constata că s-a efectuat o aplicare discriminatorie a legii și că a fost încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, care impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice.
Așa cum a statuat, Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, ) Decizia nr.294/01.11.2001), "principiul egalității în fața legii, consacrat în art.16 din Constituția României, republicată, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit".
Sub acest aspect, Curtea Constituțională are în vedere jurisprudența sa constantă în deplin acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării, nu are semnificația introducerii uniformității, în ceea ce privește tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept și conform acestei jurisprudențe este admisibilă, diferența de tratament juridic pentru situații diferite când aceasta se justifică în mod rezonabil și obiectiv.
Neexistând nici motive de ordine publică care potrivit, art.306 alin.2 Cod procedură civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să poată atrage casarea sau modificarea sentinței, în temeiul art.312Cod procedură civilă, recursul se privește ca nefondat și se respinge, menținându-se sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.886/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Școala cu cls.I-VIII nr.1
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehn.
Ex.2/11.12.2008
Jud.fond-,
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
