Drepturi salariale (banesti). Decizia 10054/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10054
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta Banca Comercială Română, împotriva sentinței civile nr.3033/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, precum și recurenta pârâtă prin consilier juridic -a
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care, recurenta reclamantă depune ca practică judiciară un set de sentințe, după care, consilier juridic -a i consideră că acestea nu au relevanță în soluționarea cauzei, având alt obiect.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților.
Recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în cererea de recurs și întâmpinare, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic -a i pentru recurenta pârâtă, învederând că reclamanta nu a îndeplinit cele două condiții cumulative pentru a beneficia de oferta Programul Retragerea de, între 5 și 8 ani până la pensionare pentru limită de vârstă și aprobarea acesteia de către președintele executiv, aprobare pe care nu a avut-o, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Referitor la recursul declarat de reclamantă, consilier juridic -a i solicită respingerea recursului.
Depune note scrise.
Recurenta reclamantă solicită respingerea recursului declarat de pârâta Banca Comercială Română.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.3033/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-au respins excepțiile privind necompetența materială a instanței și privind tardivitatea introducerii acțiunii invocate de intimata
S-a admis în parte acțiunea formulată de petenta, împotriva împotriva intimatei Banca Comercială Română
S-a dispus anularea dispoziției cuprinsă în adresa nr.8820/12.09.2007 emisă de intimată.
S-a dispus obligarea intimatei să emită o decizie de încetare a contractului individual de muncă al petentei în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii și obligă intimata la plata către petentă a drepturilor bănești prevăzute în programul,Retragerea de ", sume ce vor fi actualizate la data plății efective în funcție de indicele de inflație.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petentă a despăgubirilor constând într-un salariu avut de petentă în luna iulie 2007, majorat cu procentul de majorare a salariilor aferente funcțiilor de conducere din BCR SA după data de 15 iulie 2007, pentru perioada începând cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul deciziei nr.2924/10.12.2007 și până la data de 02.04.2008, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petentă a daunelor morale în cuantum de 100.000 euro - echivalentul în lei la data plății.
S-a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta a fost salariata intimatei în funcția de director executiv back office, iar în data de 03.07.2007 a transmis conducerii intimatei cererea de înscriere în programul,Retragerea de ", cerere care a fost respinsă de intimată prin răspunsul cuprins în scrisoarea înregistrată sub nr.8820/12.09.2007.
Față de refuzul intimatei de a accepta înscrierea petentei în programul,Retragerea de ", petenta a formulat trei contestații în datele de 26.09.2007, 04.10.2007 și 09.11.2007, contestații care au primit un răspuns negativ din partea intimatei, astfel încât petenta s-a adresat instanței.
Excepțiile privind necompetența materială a instanței și privind necompetența teritorială a instanței au fost respinse pentru următoarele motive:
Petenta a solicitat instanței să dispună obligarea intimatei să emită o decizie de încetarea a contractului individual de muncă încheiat între părți în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, în condițiile prevăzute de programul,Retragerea de ", precum și plata unor despăgubiri materiale și morale, iar această acțiune este calificată de instanță ca fiind un conflict de drepturi în sensul art.248 alin.3 din Codul muncii,Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi ori din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite conflicte de drepturi." și art.67 și 68 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, Sunt conflicte de drepturi următoarele: a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă; b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă. Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele: a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă; b) conflictele în legătură cu constatarea nulității contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora; c) conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă".
Acțiunea a fost calificată de instanță drept un conflict de drepturi deoarece are ca obiect principal un conflict în legătură cu încetarea contractului individual de muncă, sunt aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.c din pr.civ., Tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competențas altor instanțe" și dispozițiileart.284 alin.2 din Codul muncii,cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.", astfel încât competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și, prin urmare, vor fi respinse excepțiile invocate de intimată privind necompetența materială și teritorială a instanței.
Cu privire la excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii invocată de intimată, cu motivarea că nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art.283 din Codul muncii, în sensul că scrisoarea nr.8820/12.09.2007 i-a fost comunicată în data de 12.09.2007, iar acțiunea a fost formulată și înregistrată la Tribunalul Gorj în data de 09.01.2007, această a fost respinsă cu următoarea motivare:
Potrivit art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii,Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă."
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că în trimestrul I al anului 2007 intimata a demarat programul,Retragerea de ", adresat salariaților care în cursul anului 2007 mai aveau între 5 și 7 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă și nu îndeplineau condițiile pentru pensionare anticipată, urmând ca încetarea contractelor de muncă ale salariaților care se înscriau în program să se facă în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, iar acestora să nu li se aplice prevederile contractului colectiv de muncă.
Petenta, fiind născută la 23.02.1955, a îndeplinit condițiile prevăzute în program, în sensul că mai avea între 5 și 8 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă, astfel încât a transmis cerere de includere în program în data de 03.07.2007, cerere care a fost respinsă de intimată prin scrisoarea nr.8820/12.09.2007, fără ca această respingere să fie motivată.
Programul,Retragerea de " este adresat salariaților, are caracter de protecție socială și are ca finalitate încetarea contractelor individuale de muncă ale salariaților intimatei care se înscriau în program.
În oferta de demarare a programului nu este menționat un număr limitat de acceptări, astfel că aplicarea selectivă a programului echivalează cu un tratament discriminatoriu, iar mențiunea că,în cazuri excepționale în care aceste cereri nu vor fi aprobate, ele nu vor produce efecte." rebuie interpretată în sensul că cererile unor salariați care nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate prevăzute limitative în program nu vor produce efecte, tocmai ca efect al neîndeplinirii acestor condiții cu privire la vârstă sau situație deosebită, justificate de motive medicale.
În baza art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Conform art.16 alin.1 din Constituția României,cetățenii sunt egali în fața legii și autorității publice, fără privilegii și fără discriminare.", iar în art.14 din,Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale" se consacră principiul nediscriminării și, de asemenea, în art.17 se prevede interzicerea abuzului de drept.
În art.1 din Protocolul nr.12 semnat și de România se arată că,dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nicio discriminare bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine națională sau socială, avuție, naștere sau oricare altă situație."
Din moment ce petenta și-a dat acordul pentru încetarea contractului individual de muncă în condițiile prevăzute de programul,Retragerea de ", a fost realizat acordul de voință al părților privind încetarea contractului individual de muncă în aceste condiții, astfel încât intimata trebuia să procedeze la emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de muncă în condițiile ofertei pe care a făcut-o salariaților.
Instanța nu se poate substitui părților pentru a hotărî o modalitate de încetare a raporturilor de muncă și nu poate avea o manifestare de voință în acest sens, ci, în speța dedusă judecății, constată realizat acordul de voință al părților privind încetarea contractului individual de muncă, conform principiului libertății de voință a părților privind încheierea modificare și încetarea contractului, principiu prevăzut de art.969 cod civil.
Cum art.269 din Codul muncii și principiile răspunderii civile contractuale consacră repararea integrală a prejudiciului suferit de salariat, constând atât în prejudiciul efectiv suferit, cât și în beneficiul nerealizat, petenta este îndreptățită la drepturile bănești menționate în paragrafele precedente, aceste drepturi bănești urmând să fie actualizate la data plății în funcție de indicele de inflație.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, aceasta a fost considerată admisibilă în condițiile art.269 alin.1 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.237/12.07.2007,Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."
Daunele morale constau într-o atingere adusă acelor valori ale individului care îi definesc personalitatea, valori care privesc, între altele, demnitatea și onoarea, prestigiul profesional, reputația sau probitatea unei persoane.
Prin respingerea cererii petentei de înscriere în programul,Retragerea de ", pe lângă faptul că a fost creată o situație de discriminare pentru aceasta, petentei i-a fost produs un prejudiciu moral prin atingerea adusă prestigiului profesional, reputației și probității.
Petenta a invocat drept motiv de acordare a daunelor morale faptul că, după transmiterea cererii de înscriere în programul,Retragerea de ", considerând că a fost realizat acordul de voință al părților privind încetarea raporturilor de muncă, în perioada iulie - septembrie 2007 primit mai multe oferte de a lucra în alte unități bancare, chiar în funcții de conducere, angajându-se că va da un răspuns operativ, la data încetării contractului individual de muncă care, ar fi trebuit să aibă loc cel târziu la 30.09.2007 în condițiile ofertei făcute de angajator, iar ulterior, nefiind admisă în mod nejustificat în program, prestigiul său profesional, precum și buna sa reputație, au fost vătămate, credibilitatea sa în raporturile cu posibilii angajatori fiind grav afectată.
Instanța a considerat întemeiate aceste susțineri ale petentei privind existența unui prejudiciu moral și apreciază întinderea acestuia la suma de 100.000 euro, în echivalent în lei la data plății.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți litigante.
Reclamanta arată că prima instanță nu a obligat pârâta la plata drepturilor bănești prevăzute în oferta "retragerea de ", indexate deoarece salariile personalului din bancă au fost indexate și majorate și a trecut mai mult timp de la depunerea cererii sale, din iulie 2007 până la finalizarea litigiului.
Arată că i-au fost acordate daune morale doar în cuantum de 100.000 EURO, iar nu de 120.000 EURO așa cât a solicitat și a argumentat, întrucât a suferit un prejudiciu prin tratamentul discriminatoriu aplicat de către pârâtă, în raport cu alți salariați.
Al treilea motiv de recurs, vizează respingerea ca neîntemeiată a cererii privind plata cheltuielilor de judecată, întrucât deși nu a prezentat documente care să justifice cheltuielile, nu se poate reține că acestea nu sunt dovedite întrucât a fost prezentă în timpul procesului la trei termene și a mai lucrat 4 zile la întocmirea acțiunii și a probatoriului în cauză.
Pârâta a formulat recurs, criticând sentința din mai multe motive:
Primul motiv a fost acela al necompetenței instanței specializate,motivând că reclamanta nu se încadrează în conflictele de drepturi, așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 248 din Codul muncii.
Al doilea motiv îl reprezintă respingerea excepției tardivității acțiunii reclamantei, arătând că în materia conflictelor de muncă, termenul este de 30 de zile de la data când angajatorul a comunicat decizia unilaterală, iar sancțiunea nerespectării acestui termen este respingerea cererii.
Al treilea motiv vizează fondul cauzei, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie considerentele ce au stat la baza sentinței pronunțate, arătând că oferta era generatoare de drepturi pentru angajat și de obligații pentru bancă doar în situația în care cererea reclamantei de participare la programul "retragerea de " ar fi fost aprobată de Președintele Executiv al BCR.
Într-un al patrulea motiv, recurenta-pârâtă arată că reclamanta a beneficiat de plățile compensatorii prevăzute în CCM, urmare a emiterii deciziei de concediere,plăți achitate acesteia la 14. 04. 2008și că nu mai poate fi obligată banca la repararea vreunui prejudiciu material ce ar fi fost cauzat prin neaprobarea cererii de înscriere în programul "retragerea de "
În ultimul motiv de recurs, pârâta critică soluția instanței de aoo bliga pe aceasta către reclamantă la plata sumei de 100.000EURO, cu titlu de daune morale, arătând că soluția s-a bazat doar pe afirmațiile reclamantei care nu au fost dovedite și că nu au fost reliefate criteriile ce s-au avut în vedere la acordarea sumei, cu atât mai mult cu cât în cauză, nu există între cele două părți nici o clauză contractuală în sensul despăgubirii morale a salariatului.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate, văzând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 3,8 și 9 din codul d e procedură civilă, apreciază ca nefondat recursul reclamantei și ca fondat recursul pârâtei, criticile acesteia din urmă fiind în parte întemeiate, după cum se reține în continuare:
sumei acordate cu motivarea că între timp, salariile angajaților băncii au fost indexate și majorate, nu poate fi primită deoarece, suma pretinsă de reclamantă nu reprezintă salariu, deși ea se acordă în virtutea raporturilor de muncă pe care salariatul le are s-au le-a avut cu banca, ci o ofertă financiară făcută de bancă printr-un program special, numit "retragerea de ", cu atât mai mult cu cât instanța a obligat pârâta la plata sumei actualizată la data plății efective, cu indicele de inflație.
Cât privește cuantumul daunelor morale, neexistînd criterii clare de determinare a acestora, instanța apreciază existența și cuantumul acestora pe criterii generale ce țin de prejudiciul de imagine,în cauză instanța de fond apreciind că prejudiciul suferit de reclamantă poate fi compensat prin plata sumei de 100.000EURO.
Respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată este legală deoarece, potrivit art. 274 alin.2 pr. civilă, acestea se acordă la cerere părții care a câștigat procesul, în măsura dovedirii lor. Este adevărat că reclamanta s-a prezentat în instanță, dar nu a dovedit concret cât a costat prezența sa (cum ar fi, cheltuieli de transport, pierderea câștigului unei zile de muncă și cât era,în concret, acel câștig, etc.); aceleași elemente se iau în considerare și cu privire la redactarea acțiunii, pregătirea probatoriilor, astfel că, nici sub acest aspect criticile reclamantei nu sunt întemeiate.
Cât privește recursul pârâtei, Curtea apreciază că nu este întemeiată critica privitoare la necompetența instanței, având în vedere că de acest program "retragerea de ", nu pot beneficia decât salariații săi, în virtutea raporturilor de muncă stabilite în baza unui contract individual de muncă, instanța de fond în mod corect a reținut incidența art. 284 alin.2 din muncii.
Corect a fost soluționată și excepția tardivității acțiunii, dat fiind faptul că obiectul dedus judecății nu vizează decizia unilaterală a băncii privitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, acțiunea avându-și temeiul juridic în dispozițiile art. 283 alin.2 din muncii.
Critica din motivul trei de recurs, de asemenea nu este întemeiată, având în vedere că banca nu a stabilit criterii clare și obiective pentru care președintele executiv să poată refuza de la aprobare ale unor persoane care se află în situații identice cu salariați care, îndeplinind aceleași condiții, pot beneficia de oferta "retragerea de ".
Obligarea pârâtei să plătească reclamantei drepturile bănești prevăzute în programul "retragerea de " este corectă, având în vedere atât dispozițiile din Constituția României privind egalitatea în fața legii cât și prevederile art.14 CEDO și art.1 din Protocolul 12 la CEDO, intimata-reclamantă îndeplinind toate condițiile necesare programului "retragerea de ".
Cât privește însă acordarea daunelor morale, instanța de fond a greșit în stabilirea cuantumului acestora, reținând, în temeiul art. 269 alin1 din muncii culpa angajatorului care a produs angajatului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, un prejudiciu material sau moral. Daunele morale reprezinta acea forma a raspunderii civile delictuale care intervine atunci cand, prin intermediul unei fapte ilicite savarsite cu vinovatie, nu este diminuat patrimoniul, ci sunt lezate valorile morale ale unei persoane.
morale a caror lezare duce la acordarea de catre instante a unor compensatii banesti sunt evaluate in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, neexistand o codificare a faptelor prin care se incalca aceste valori.
Instanța, in temeiul rolului lor activ, evalueaza in bani neajunsurile de natura morala probate de angajat in cadrul procesului, stabilind cuantumul despagubirilor in functie de particularitatile situatiei, de importanta valorilor lezate.
Curtea, apreciază că instanța de fond a acordat o sumă prea mare în raport de prejudiciul încercat de către reclamantă, această sumă nefiind justificată în măsura în care reclamantei i se acordă atât drepturile salariale cât și drepturile bănești corespunzătoare programului "retragerea de ", imaginea acesteia ca profesionist nefiind afectată întrucât nu i s-au imputat din parte angajatorului, acte sau fapte care să țină de pregătirea profesională a acesteia.
Din termenii și condițiile programului "retragerea de "(fil.9-12, dos.fond) rezultă că îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor de retragere nu sunt legate de imaginea profesională a salariatului, ci de perioada rămasă până la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă sau a condițiilor pentru pensionare anticipată, iar din corespondența -aflată la dosar- dintre cele două părți rezultă că angajatorul s-a exprimat cu considerație față de reclamantă privitor la activitatea sa profesională, prin urmare nu se poate reține că prestigiul său profesional și buna reputație i-ar fi fost știrbite.
Cu toate acestea, reclamanta a încercat un prejudiciu moral chiar dacă nu de natura și la dimensiunile apreciate de prima instanță, prin simplul fapt că deși îndeplinea condițiile înscrierii în program, respectiv mai avea 8 ani până la pensionarea pentru limită de vârstă, reprezentanții angajatorului, deși îi apreciau activitatea profesională (conform adresei, fil.14, dosar fond) au refuzat în mod nejustificat aprobarea retragerii din serviciu, prin intermediul acestui program, a reclamantei.
Curtea apreciază că suma de 1200EURO, cu titlu de daune morale este de natură să compenseze prejudiciul moral incercat de reclamntă prin refuzul pârâtei de a-i aproba cerere de retragere din serviciu prin intermediul programului "retragerea de ".
În considerarea celor expuse, conform art. 312alin1c. pr. civilă se va respinge recursul reclamantei, va fi admis recursul pârâtei cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul că se va admite în parte cererea de acordare a daunelor morale și va fi obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1200(unamiedouăsute)EURO cu acest titlu, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei, împotriva sentinței civile nr.3033/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect.
Admite recursul pârâtei Banca Comercială Română, declarat împotriva sentinței civile nr.3033/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că, admite în parte cererea privind acordarea de daune morale și obligă intimata către petentă la plata sumei, în echivalent lei la data plății de 1200 (una mie două sute) Euro, cu titlu de daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl./18.12.2008
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
