Drepturi salariale (banesti). Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1014/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.532/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, MINISTERUL D E FINANȚELOR PUBLICE și intimații-reclamanți, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâta MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, MINISTERUL D E FINANȚELOR PUBLICE și intimații-reclamanți ,
,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-pârât și intimații-reclamanți prin reprezentantul acestora au solicitat judecarea recursului în lipsă;după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat iar recurentul-pârât și intimații-reclamanți prin reprezentantul acestora au solicitat judecarea recursului în lipsă constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.532/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.628/-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, OG, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA.
Au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 18 ianuarie 2008 - 1 martie 2009, actualizate în raport de rata inflației la data plății.
A fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată împotriva pârâtului STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.628/113/23.02.2009 pe rolul Tribunalului Brăila,reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe
lângă Tribunalul Brăila, pentru a fi obligați la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, începând cu data de 18 ianuarie 2008 până la data modificării legislației în acest sens, actualizat cu rata inflației la data plății.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, la rândul său a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, în situația în care MINISTERUL PUBLIC va cădea în pretenții, chematul în garanție să fie obligat la alocarea fondurilor necesare, plății drepturilor pretinse.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt angajați ca grefieri la Parchetele de pe lângă instanțele din județul B, făcând astfel parte din personalul auxiliar de specialitate al Parchetelor.
Prin sentința civilă nr. 53/17.01.2008 a Tribunalului Brăila (dosar nr-) le-a fost acordat sporul de 50% pentru perioada: 5 septembrie 2004 - 17 ianuarie 2008.
După această ultimă dată (17.01.2008) sporul nu le-a mai fost acordat, motiv pentru care au formulat acțiunea de față.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada anterioară datei de 1 martie 2009 și ca lipsită de obiect pentru perioada ulterioară, întrucât dreptul pretins a fost plătit în baza Ordinului nr. 525/3.03.2009 al Procurorului General.
În cauză s-au administrat probe cu acte.
Analizând acțiunea pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești din județul
În această calitate a fost salarizat în baza Legii nr. 50/1996, ulterior modificată, completată și abrogată.
În temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrați și personalul auxiliar de specialitate (implicit reclamanții) au beneficiat de sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin nr.OG 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996 s-a prevăzut că art. 47 se abrogă. nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000 a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, privind tehnica legislativă, întrucât prin ordonanțe, guvernul poate modifica sau completa o lege, dar nu o poate abroga parțial sau total. În același timp, prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-au încălcat și dispozițiile art. 108 al. 3 în referire la art. 73 al. 1 din Constituția României, Guvernul depășind limitele legii care îl obligă să emită ordonanțe de urgență.
abrogării art. 47 din Legea nr. 50/1996 face ca efectele lui să continue să se producă. Altfel spus, sporul de 50% pentru risc sau suprasolicitare neuropsihică se cuvenea reclamanților și după data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
În același sens s-a pronunțat și în recurs în interesul legii (decizia nr. 21 din 10 martie 2008), decizie, care în temeiul art. 329 al. 3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe.
Din adresa nr. 1256/III/13/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila rezultă că reclamanții au încasat sporul de 50% începând cu data de 1.03.2009 în baza ordinului nr. 415/C/2009 al procurorului General al Parchetului de pe lângă
În consecință, acțiunea a fost admisă în parte, pentru perioada: 18 ianuarie 2008 - 1 martie 2009.
Drepturile la care urmează a fi obligate pârâtele, urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății, în temeiul art. 161 al. 4 Codul Muncii, care dă dreptul la despăgubiri celui care primește cu întârziere nejustificată drepturile bănești, ce i se cuvin.
Cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât între reclamanți și acest pârât nu există nici un fel de raport juridic, care să genereze obligarea la plata dreptului litigios.
Cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Justiției împotriva Ministerului Finanțelor Publice nu este fondată, fiind respinsă ca atare pentru același argument: lipsa raportului juridic între cele două părți.
Dispozițiile legale care reglementează activitatea Ministerului Finanțelor Publice, ca și a Ministerului Justiției nu creează condițiile pentru admiterea cererii de chemare în garanție.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE criticând-o numai sub aspectul omisiunii nepronunțării de către prima instanță asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cât și a actualizării sumelor în raport de rata inflației, considerând soluția instanței ca nelegală și neîntemeiată.
În ceea ce privește pe chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, a invocat existența unei obligații legale din partea acestuia,în condițiile în care activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Deasemeni, a invocat atribuțiile ce revin Ministerului Finanțelor Publice vizând elaborarea proiectului bugetului de stat, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În calitatea de ordonator principal de credite pârâtul va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești în cauză,interesul său în chemarea în garanție fiind legal, născut și actual.
Referitor la actualizarea sumelor în raport de rata inflației a invocat inexistența în buget a unor sume cu o asemenea destinație, angajarea cheltuielilor putându-se face numai în limitele creditelor bugetare anuale aprobate.
Ca atare se află în fața obligației imposibile, fiind lipsit de sursa de finanțare necesară iar obligarea la plata sumelor actualizate fiind lipsită de cauză juridică.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.3, 4 și 9,art.3041Cod procedură civilă, solicitând admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea capătului de cerere privind actualizarea sumelor în raport de rata inflației.
Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de inexistența unor raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
În ceea ce privește chemarea sa în garanție a arătat că pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate de reclamanți este necesară autorizarea prin legea bugetară anuală, respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii, un asemenea lucru neputându-se realiza din bugetul său propriu.
A invocat practica judiciară în materie.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, critica este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.60 al.1 Cod procedură civilă, chemarea în garanție a unei persoane în proces presupune existența între părți a unor obligații de garanție sau despăgubire, legale sau convenționale.
În acest sens, dispozițiile art. 19 din Legea nr.500/2002 prevăd atribuțiile ce revin Ministerului Finanțelor Publice cu referire la coordonarea activităților care sunt în responsabilitatea Guvernului privind sistemul bugetar și anume:pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale,ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Numai că, elaborarea bugetelor prin proiectele de legi se face pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite cât și a propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, așa cum este și recurentul-parat Ministerul Justiției.
Ca atare,nu subzistă în orice condiții obligațiile de garanție ori despăgubire în sarcina Ministerului Finanțelor Publice care să fie determinate în mod direct și nemijlocit de admiterea acțiunii principale, fiind necesare pentru elaborarea
proiectelor de legi care sa cuprindă asemenea cheltuieli,politici și strategii sectoriale ori propuneri de cheltuieli detaliate avansate de ordonatorii principali de credite.
În ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, potrivit dispozițiilor art.161 alin. 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Unul din principiile evaluării judiciare este ca prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans).
În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația
urmărește păstrarea valorii reale obligațiilor bănești.
Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.
Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.
Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.
În consecință, Codul Muncii prin dispozițiile art. 161 alin. 4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație, prin noțiunea de "daune interese" acordarea acestora fiind așadar legală.
De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.
În consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.532/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.532/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/18.11.2009
Tehnored./7 ex./ 19 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Com. 5 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
