Drepturi salariale (banesti). Decizia 1017/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1017
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3193/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-,în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL DOLJ,CURTEA DE APEL CRAIOVA și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod păr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3193/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință respinge acțiunea promovată împotriva acestui pârât.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind perioada 01.09.2005 - 12.05.2006.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în C,-, -. 26, jud. D, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, Sector 5, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, Sector 5, TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S,-, jud. O, TRIBUNALUL DOLJ, cu sediul în C,-, jud. D, CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C,-, jud.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL OLT și Tribunalul Dolj să plătească reclamantei diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 13.05.2006 - 21.10.2009, corespunzător perioadei lucrate în cadrul acestor instanțe.
A obligat pârâtul Tribunalul Dolj să facă mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetul de muncă al reclamantei.
A respins celelalte cereri.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că între acest pârât și reclamantă nu există raporturi specifice de muncă și în consecință, nici obligația de plată a drepturilor salariale solicitate prin acțiune, fapt pentru care instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de acest pârât și în consecință, a respins acțiunea față de acesta.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, aceasta urmează să fie respinsă, întrucât acest pârât are calitatea de ordonator principal de credite, calitate în care acesta are obligația să asigure fondurile necesare pentru buna desfășurare a activității instanțelor judecătorești, inclusiv pentru plata drepturilor salariale ale angajaților din sistemul justiției.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2005 - 2006 invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că în raport de data introducerii acțiunii la instanță, respectiv 13 mai 2009 și termenul general de prescripție pentru perioada 01.09.2005 - 12.05.2006, dreptul la acțiune este prescris, fapt pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, privind perioada menționată.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază ca întemeiată în parte acțiunea, urmând a fi admisă și a fi obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite să acorde fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate, Curtea de APEL CRAIOVA în calitate de ordonator secundar de credite, ce urmează să prindă în bugetul sau/și să solicite fondurile necesare plății, iar pârâții TRIBUNALUL OLT și D, ordonatori terțiari de credite, să plătească reclamantei diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 13.05.2006 - 21.10.2009, corespunzător perioadei lucrate în cadrul acestor instanțe din următoarele considerente:
Magistrații prin natura activității desfășurate, au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistrat, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței și să nu permită consultarea lor, conform prevederilor art. 91 din Legea 303/2004, art. 9, art. 15 alin. 1 și 2 și art. 16 din Codul Deontologic la Magistraților, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 328/2005.
Neacordarea sporului de confidențialitate creează o stare de evidență discriminatorie, atâta timp cât aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale, ținute de respectarea obligației de confidențialitate, altfel ar veni în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituția României, potrivit căruia "cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție pin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15.12.2008, decizie prin care s-a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea 303/2004 privind statului judecătorilor și prevederilor republicate cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statului personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Ministerul Justiției și Libertăților critică sentința prin primul motiv de recurs în temeiul art.304 pct.4 Cod procedură civilă și solicită casarea sentinței pentru că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești,iar sporul de confidențialitate acordat de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești prin lege, fiind o problemă de legiferare.
Instanța a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar din sistemul justiției, astfel că invocat decizia nr.818/03.07.2008 și nr.1325/04.12.2008 ale Curții Constituționale, prin aceasta a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
În al doilea motiv de recurs se critică sentința pentru că este lipsită de temei legal, potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în condițiile în care nu există niciun act normativ care să prevadă și să garanteze acest drept magistraților și în mod greșit s- reținut starea de discriminare a reclamanților, iar legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori prin acte normative.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul nr.OG137/2000 și când există în lege sau ordonanță o dispoziție în contradicție cu art.16 din Constituția României părțile pot invoca excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Dreptul la spor de confidențialitate pentru magistrați nu este recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ și nu face obiectul art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și nu poate fi aplicat pentru că nu există nici un text legal care să recunoască dreptul la acest spor.
Recursul declarat de Ministerul Justiției se respinge pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casație și Justiție,prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii, și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare,raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Or, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul auxiliar de specialitate ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a magistraților rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/ 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se susține de către recurentul Ministerul Justiției.
În aceste condiții nu se poate reține, nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Așa fiind, Curtea va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.3193/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-,în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL DOLJ,CURTEA DE APEL CRAIOVA și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehnored. 2 ex./ /15.02.2010
Red. Jud. /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Moțățăianu
