Drepturi salariale (banesti). Decizia 1018/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR nr-
DECIZIA NR. 1018/
Ședința publică din 15 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - - - - JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B, MINISTERUL APĂRĂRII B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect: "drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr. 935/M din 8 mai 2008 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 1720/-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 septembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 8 și 15 septembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 935/M/08.05.2008 Tribunalul Brașov a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finanțelor invocată prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Apărării si Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare si Ministerul Apărării să majoreze salariul de bază al reclamantului, conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și Ministerul Apărării să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior, reactualizate conform indicelui de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Apărării și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, a netemeiniciei pe fond a pretențiilor reclamantului având în vedere că creșterile salariale nu au fost prevăzute prin lege și pentru această categorie de bugetari și a acordării indicelui de inflație.
Ministerul Apărării consideră că OG nr. 10/2007 nu este aplicabilă reclamantului acesta fiind supus rigorilor OG nr. 24/2006, cat normativ special care nu prevede creșteri salariale, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 și art. 6 din OG nr. 137/2000.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție consideră că hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv judecătoria, având în vedere că temeiul juridic al acțiunii este constatarea discriminării, iar pe fondul cauzei se arată că nu se regăsesc în speță elementele discriminării, magistraților fiindu-le aplicabilă o lege specială, de asemenea actualizarea sumei cu rata inflației este nelegală pentru că încalcă legea finanțelor publice, recurenta neavând prevăzute în buget aceste sume.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea sunt nefondate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu privire la excepția lipsei competenței Tribunalului Brașov în soluționarea cauzei, excepție invocată de către recurenta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție instanța reține că în cauză este vorba de discriminarea apărută în cadrul raporturilor de muncă, iar dispozițiile art. 21 din OG nr. 27/2000 se interpretează în acest caz cu raportare la art. 284 din Legea nr. 53/2003, instanța de drept comun fiind tribunalul, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Cu privire la celelalte motive de recurs, comune pentru toți recurenții, curtea reține următoarele:
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamantul a sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocată de reclamant, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea recurenților prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
În ceea ce privește reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație, motivele de recurs nu sunt întemeiate.
Rata inflației reprezintă din punct de vedere legal o daună cu caracter compensatoriu menită să acopere prejudiciul cauzat de erodarea monedei naționale ca urmare a inflației, urmărind păstrarea valorii reale a prejudicului suferit de parte.
Plata sumei reactualizată cu indicele de inflație nu reprezintă o obligație imposibilă pentru că nu există prevedere legală care să reglementeze materia actualizării sumelor și recurentele nu au la dispoziție surse de finanțare în afara celor alocate atâta timp cât această obligație are reglementare în Codul civil, conform celor de mai sus.
Sumele necesare pentru plata acestora se pot obține prin solicitări de rectificare și suplimentare a bugetului în condițiile legii bugetului și a Legii nr. 110/2007 privind modalitatea de plată a creanțelor statului.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul finanțelor Publice prin B, Ministerul Apărării și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 935/M/08.05.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /6.10.2009
Dact./19.10.2009/7 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
