Drepturi salariale (banesti). Decizia 1034/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1034/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanujudecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 590 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL DE URGENȚĂ, în litigiu de muncă a vând ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns pentru intimatul-pârât consilier juridic în baza delegației nr. 19648 din 5.10.2009, lipsă fiind recurent-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-as făcut referatul cauzei,în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este nemotivat; scutit de plata taxei judiciare de timbru; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin poștă, la data de 16.10.2009 recurenta-reclamantă a depus la dosar motivele de recurs în 2 exemplare.
Curtea înmânează un exemplar al motivelor de recurs reprezentantului intimatului-pârât.
Reprezentantul intimatului-pârât invocă excepția nulității recursului civil, nefiind motivat în termenul legal prevăzut de lege; solicită în consecință a se constata nul ca nemotivat recursul declarat de reclamantă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat să-i plătească indemnizația de conducere aferentă perioadei 1.09.2006-1.10.2008, salariul de merit aferent perioadelor în care nu i-a fost acordat, sporul de dispozitiv pentru perioada 1.05.2003-1.10.2008, sporul de mobilitate pentru perioada 1.05.3003-1.10.2008 și repunerea în drepturi în cadrul Spitalului Județean de Urgență
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată la Spitalul Județean de Urgență B din data de 15.02.1982 până la data de 1.10.2008. După susținerea și câștigarea concursului pentru funcția de asistent medical șef la Ambulatoriul de Specialitate din Municipiul B, în data de 20.12.2000, reclamanta și-a desfășurat activitatea în această funcție până la data de 1.05.2003, când conform nr. 379/19.04.2003 această unitate sanitară a fost reorganizată, unificându-se cu fostul Spital Județean B, sub denumirea de Spitalul Județean de Urgență B, Ambulatoriul de Specialitate fiind subordonat acestei entități. Reclamanta a precizat că începând cu data de 1.05.2007 nu i s-a mai acordat salariul de merit pe care îl încasau toți asistenții medicali șefi din cadrul întregului spital, indiferent câte persoane aveau în subordine, iar începând cu anul 2008 nu i s-a mai acordat nici indemnizația de conducere. In ceea ce privește sporul de dispozitiv, acordat persoanelor cu funcții de conducere din diverse domenii, cu atribuții speciale, care sunt consemnate în orice moment din zi și din noapte și care trebuie să dea curs oricărei solicitări, a arătat că, în calitatea sa dublă de asistent șef și gestionar, s-a prezentat la locul de muncă de câte ori era anunțată că există o problemă de orice tip. Referitor la sporul de mobilitate, a susținut că a fost singura asistentă șefă din Ambulatoriul de pe-, fiind și gestionar al acestei unități și trebuia să se deplaseze zilnic la sediul din Șoseaua Buzăului sau la celelalte locații din subordinea unității medicale pentru a rezolva probleme administrative și pentru a obține semnarea și ștampilarea documentelor medicale necesare pentru desfășurarea activității. A mai susținut că deși a încercat în nenumărate rânduri, conform art.17,19 și 20 din Codul muncii, să negocieze clauza de mobilitate la Serviciul și la Direcțiune, a fost refuzată categoric.
Prin întâmpinare, pârâtul Spitalul Județean de Urgență Bas olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta a primit indemnizația de conducere în perioada 20.12.2000 - 31.12.2007, cea aferentă anului 2008 încetându-i de drept, conform Deciziei nr.22/4.01.2008 emise de către conducerea spitalului. Prin această decizie reclamantei i s-a stabilit locul de muncă în Ambulatoriul de Specialitate - Cabinet medicină internă, în funcția de asistent medical principal, încetându-i astfel calitatea de asistent medical șef cu dreptul la indemnizație de conducere. Pârâtul a mai arătat că, deși reclamanta a refuzat semnarea Deciziei nr. 22 din 4.01.2008 de schimbare a locului de muncă, apreciază că aceasta a acceptat dispoziția conducerii spitalului, fapt dovedit prin prezentarea la noul loc de muncă până la data de 1.10.2008, când a solicitat încetarea contractului individual de muncă conform art.55 lit. b din Codul muncii. În ceea ce privește plata salariului de merit, aferent perioadelor în care acesta nu i-a fost acordat și care i s-ar fi cuvenit, potrivit aprecierii reclamantei, deoarece toți asistenții șefi din cadrul spitalului l-au primit, pârâtul a precizat că nu există nici un temei legal care să oblige instituția la acordarea salariului de merit tuturor asistenților din spital. Acordarea salariului de merit se face potrivit unor criterii prevăzute în OUG nr. 115/2004 și s-a apreciat că reclamanta nu a îndeplinit cumulativ aceste criterii, astfel că Spitalul Județean de Urgență B nu i-a mai acordat salariul de merit. Referitor la sporul de dispozitiv pentru perioada 1.05.2003-1.10.2008, a arătat că acest spor se acordă numai angajaților Ministerului d e Interne și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, conform art. 92 din Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003. Față de pretențiile reclamantei la sporul de mobilitate, le apreciază ca neîntemeiate, deoarece nu intră în atribuțiile asistentului șef din Ambulatoriul de Specialitate deplasarea zilnică la sediul din Șoseaua Buzăului pentru a rezolva probleme administrative care constau în a obține semnarea și ștampilarea documentelor medicale, acest lucru neținând de specificul muncii de asistent medical șef. Pentru transmiterea corespondenței, în cadrul spitalului există Serviciul de Registratură. În legătură cu repunerea în drepturi a reclamantei în cadrul Spitalului Județean de Urgență, pârâtul a arătat că acest lucru nu este posibil deoarece încetarea contractului individual de muncă s-a făcut cu acordul părților, conform art. 55 lit. b din Codul muncii și nu ca urmare a unei concedieri nelegale.
Prin sentința civilă nr. 590 din 24 iunie 2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că reclamanta a fost numită începând cu data de 1.01.2001 în funcția de asistent șef la secția Ambulatoriu de Specialitate în cadrul Spitalului Sf. B, în urma concursului susținut în data de 20.12.2000, conform deciziei nr.7/3.01.2001.
Prin decizia nr.22/4.01.2008 a Spitalului Județean de Urgență B s-a decis că începând cu data de 1.01.2008 reclamantei, în funcția de asistent medical principal, i s-a stabilit locul de muncă în Ambulatorul de Specialitate-Cabinet medicină internă.
Potrivit deciziei nr.898/29.09.2008 emisă de Spitalul Județean de Urgență B s-a decis că începând cu data de 1.10.2008 încetează contractul individual de muncă la Spitalul Județean de Urgență Bal ui, în funcția de asistent medical principal în cadrul de Specialitate, conform art.55 lit.b din Codul muncii.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că, față de dispozițiile deciziei nr.22/4.01.2008, reclamanta, nemaiavând funcție de conducere, nu mai era îndreptățită la acordarea indemnizației de conducere pentru perioada 1.01.2008-1.10.2008.
Referitor la salariul de merit tribunalul a reținut în drept că potrivit art.7 al.1 și 3 din OUG nr.115/2004 pentru rezultate deosebite obținute în activitatea desfășurată ordonatorul de credite poate acorda în limita a 15% din numărul total al posturilor prevăzute în statul de funcții, un salariu de merit lunar de până la 15% din salariul de bază, personalul care beneficiază de salariul de merit stabilindu-se o dată pe an pentru o perioadă de 12 luni, după aprobarea bugetelor anuale, pe baza rezultatelor obținute în activitatea desfășurată în anul precedent apreciată conform criteriilor elaborate de ordonatorul principal de credite cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
Tribunalul a constatat că prin aceste dispoziții legale se instituie doar posibilitatea iar nu obligația acordării salariului de merit, astfel că instituția sanitară stabilește persoanele cărora li se va acorda salariul de merit în măsura îndeplinirii criteriilor legale și în limita a 15% din personal. Prin urmare, apreciindu-se de către instituția pârâtă că reclamanta nu îndeplinește criteriile legale pentru a fi înscrisă în limita a 15%, tribunalul apreciază ca nefondată cererea reclamantei privind plata salariul de merit aferent perioadelor în care nu i-a fost acordat.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv s-a reținut că potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază", apreciindu-se ca nefondată cererea reclamantei privind acordarea acestui spor de dispozitiv.
Cu privire la sporul de mobilitate s-a reținut că potrivit art.20 din Codul muncii între părți poate fi negociată și cuprinsă în contractul individual de muncă și clauza specifică de mobilitate. Conform art.25 din Codul muncii prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.
Tribunalul a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că a fost negociată și cuprinsă în contractul individual de muncă al reclamantei vreo clauză de mobilitate, iar față de specificul muncii de asistent medical, nu se poate reține că executarea obligațiilor de serviciu de către reclamanta nu se realiza într-un loc stabil de muncă. Astfel tribunalul apreciază ca nefondată și cererea reclamantei privind acordarea sporului de mobilitate.
Referitor la solicitarea privind repunerea în drepturi a reclamantei în cadrul Spitalului Județean de Urgență B tribunalul s-a reținut că este nefondată dat fiind faptul că a încetat contractul individual de muncă al reclamantei ca urmare a acordului părților conform art.55 lit.b din Codul muncii în baza deciziei nr.898/29.09.2008.
Împotriva sentinței civile sus-menționate, la data de 16 iulie 2009 reclamanta a declarat recurs, pe care însă nu l-a motivat în termen.
Curtea constată recursul nul în raport de dispozițiile art. 306 (1) cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021lit.c cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conf. art.303 alin.1 cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art.301 cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește conf.art.303 alin.2 cod procedură civilă, de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă, iar art. 306 (1) cod procedură prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă, și, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurentei i s-a comunicat sentința civilă nr. 590 la data de 20 iulie 2009 (conform dovezii fila 69 doar fond), a declarat recurs la data de 16 iulie 2009, și a depus motivele de recurs la data de 16.10.2009, însă, nu a indicat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă, iar dezvoltarea criticilor formulate nu face posibilă încadrarea într-unul din motivele de recurs, în condițiile art. 306 (1) cod procedură civilă.
Criticile formulate privesc netemeinicia deciziei recurate, în sensul greșitei aprecieri a probatoriului administrat în cauză, critici ce nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 cod procedură civilă din actuala reglementare.
Prin urmare, Curtea constată că recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art.3021și art.303 alin.1 cod procedură civilă, în ceea ce privește prezentul recurs, care poate fi analizat numai în cadrul motivelor expres prevăzute de art.304 pct.1-9 cod procedură civilă la data pronunțării sentinței atacate, și că nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs pentru a le pune în discuția părților, în temeiul art.306 alin.2 cod procedură civilă, recursul va fi constatat nul, conform art.306 alin.1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul ca nemotivat recursul civil declarat de către reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 590 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. și tehnoredactat decizie VM/26.10.2009
4 ex/26.10.2009
Fond: Tribunalul Brăila - judecători: și
Asistenți judiciari:
Com. 2 ex./27.10.2009
-
- Spitalul de Urgență
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, George Popa, Valentina Gabriela
