Drepturi salariale (banesti). Decizia 1041/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1041
Ședința publică din 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, G, G, -, și împotriva sentinței civile nr. 93/27.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE - MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâții intimați MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic, lipsă fiind reclamanții Recurenți, G, G, și pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, susținând că nu există nici un temei legal pentru acordarea drepturilor solicitate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 26 aprilie 2007 sub nr-, reclamanții, G, G, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1700 RON, cu titlu de despăgubiri, în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000 în cuantum reactualizat în raport cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că prin Hotărârea nr. 15/23 ianuarie 2006 CNCD s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 litera c, art. 8 alin. 3, art. 9 alin. 4 din OG nr. 137/2000, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 192 l/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor de la parchetele de pe lângă acestea, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani în sumă de 1700 RON.
Au mai arătat că potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt îndreptățiți la despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și la restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
In drept, au fost invocate art. 67,68 din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
S-a invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul că Ordinul la care fac referire reclamanții în acțiune este emis de Ministerul Justiției, nu de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sau Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
De asemenea, s-a invocat tardivitatea introducerii acțiunii motivat de faptul că potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acțiunii este de 30 de zile de la data comunicării actului, or Ordinul Ministerului Justiției invocat, a fost emis în anul 2005.
Sub aspectul fondului cauzei, a arătat că potrivit art. 22 din OUG nr. 177/2002, în cazul în care ordonatorul principal de credite bugetare realizează economii prin reducerea cheltuielilor cu salariile, acesta poate acorda premii în cursul anului, în limita a 5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, personalului care asigură realizarea activității ce revenea posturilor din care au provenit economiile, iar potrivit art. 23 din același act normativ, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli ale fiecărei unități. Din acest fond pot fi acordate premii în cursul anului personalului care a realizat sau a participat la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase, iar potrivit art. 18-21 din OUG nr. 27/2006, constituirea fondului de premiere și acordarea de premii în anumite condiții și anumitor angajați, reprezintă o posibilitate acordată ordonatorului principal de credite, necreând o situație discriminatorie.
A formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând instanței ca în ipoteza admiterii acțiunii reclamanților să dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
A arătat că potrivit HG nr. 736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat; că Ministerul Finanțelor Publice are potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 rolul de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că reclamanții au calitatea de procurori, iar între aceștia și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic, salarizarea procurorilor făcându-se printr-un buget distinct.
A arătat că potrivit art. 131 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, bugetul pentru parchete este gestionat de către Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; că stimulentele către procurori pot fi acordate din fondurile distincte repartizate către parchete în acest scop.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T, în numele Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul ministerului fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale.
Sub aspectul fondului a arătat ca achiesează la apărările formulate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC prin întâmpinare.
Urmare a incidentelor procedurale invite în cauză și datorate abținerilor, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-.
Prin încheierea nr. 20 din 3 iulie 2008, în baza art. II alin. 1 și 2 din OUG nr. 75/2008, cauza a fost înaintată Curții de APEL TIMIȘOARA, unde a fost înregistrată sub nr-.
MINISTERUL PUBLICa depus la dosar note de ședință prin care a solicitat instanței să ia în considerare decizia Curții Constituționale nr. 821/2008 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11 și ale art. 27 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanțe.
Prin sentința civilă nr. 93 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de procurori și au promovat acțiunea considerându-se discriminați de faptul că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 192l/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA au calitate procesuală pasivă, dată fiind calitatea lor de ordonatori de credite și de persoane care ar fi trebuit să acorde stimulentul financiar reclamanților.
Acțiunea reclamanților este o acțiune în despăgubiri pentru discriminare, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția tardivității introducerii acțiunii este neîntemeiată.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a apreciat că sunt întemeiate, deoarece aceste instituții nu pot fi obligate în solidar cu ceilalți pârâți la plata stimulentelor financiare către reclamanți în condițiile în care nu au raporturi de muncă cu reclamanții și nu le incumbă nici o obligație în acest sens.
Sub aspectul fondului, instanța a reținut că la baza situației invocate ca discriminatorii stă Ordinul Ministrului justiției nr. 1921/C/2005 prin care Ministrul Justiției a acordat stimulente financiare doar judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției a avut în vedere acordarea de stimulente doar către categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și al instanțelor judecătorești, nu și procurorilor.
Din dispozițiile art. 22-23 din OUG nr. 177/2002 și art. 18-21 din OUG nr. 27/2006 rezultă că ordonatorul principal de credite, fie el Ministerul Justiției, fie MINISTERUL PUBLIC poate constitui fonduri de premiere în anumite condiții și numai personalului propriu care a realizat sau participat direct la obținerea unor rezultate în activitate apreciate ca valoroase.
Modul în care ordonatorul de credite Ministerul justiției a înțeles să repartizeze fondul de premiere judecătorilor din subordine nu creează o situație discriminatorie pentru procurori, deoarece aceștia au beneficiat de stimulentele acordate de ordonatorul propriu de credite - MINISTERUL PUBLIC și pot invoca discriminarea doar în măsura în care acesta ar fi folosit la repartizarea fondurilor între procurori criterii discriminatorii, considerente pentru care instanța a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC.
Asistenții judiciari au opinat în sensul admiterii acțiunii reclamanților, pentru următoarele considerente:
Au apreciat că acordarea acestor despăgubiri este singura modalitate prin care se poate înlătura situația discriminatorie creată prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 192l/C/2005, acesta fiind emis cu încălcarea normelor cuprinse inclusiv în art. 6-8, art. 37-40 din Legea nr. 53/2003 modificată.
Prin art. 21 alin.l din OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 27/2004 în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Ca atare au reținut aplicabilitatea art. 292-293 din Legea nr. 53/2003 modificată, dar și normele cuprinse în art. 7, art. 23 și Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de către România la 14 decembrie 1995, art. 7, art. 19 pct. 13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 4 și urm. din Carta Social Europeană revizuită și ratificată prin Legea nr. 74/1999, dar și dispozițiile cuprinse în Directiva CE -, dar și în recunoașterea și aplicarea nediscriminatorie a condițiilor de salarizare conform prevederilor OG nr. 137/2000 modificată și aprobată prin Legea nr. 27/2004.
Au concluzionat că îndeplinirea cerinței de îmbunătățire substanțială a actului de justiție nu ar putea fi asigurată în condiții de inegalitate de tratament salarial.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, G, G, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii, iar pe fond, admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâților la plata primei de 1700 RON, cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea cererii de recurs au reiterat motivele invocate în petitul acțiunii, arătând că întrucât Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public, conform art. 5 din Legea nr. 304/2004, consideră că prin emiterea Ordinului Ministrului justiției nr. 1921/C/2005 prin care Ministrul Justiției a acordat stimulente financiare doar judecătorilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, care încalcă dispozițiile legale în materie enunțate mai sus, precum și Declarația Universală a Drepturilor Omului, și art. 16 alin. 1 din Constituția României, conform căruia, cetățenii,sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Au mai arătat recurenții că într-o speță similară, aceeași instanță au admis acțiunea, cu obiect similar, considerând recursul întemeiat.
De asemenea, au considerat că subzistă calitatea procesuală pasivă atât a Ministerului Justiției, cât și a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere că potrivit art. 5 din Legea nr. 304/2004, Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției, ca serviciu public, iar Ministerul Economiei și Finanțelor este organismul care alocă fondurile necesare acestor plăți, și în plus, pentru egalitatea de tratament, alocarea acestor fonduri de premiere pentru magistrați trebuia făcută de ambele entități, în caz contrar, fiind încălcate dispozițiile constituționale, ale codului muncii și documentelor internaționale și europene referitoare la egalitatea de tratament în salarizare, fără nici o distincție.
Criticile aduse sentinței recurate sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În speță, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 arătând că situația discriminatorie constă în aceea că printr-un ordin al Ministrului Justiției din anul 2005 au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor și procurorilor cu o vechime între 0 și 3 ani, din cadrul judecătoriilor și de la parchetele de pe lângă acestea.
În mod netemeinic instanța de fond a reținut că prevederile Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se aplică în mod corespunzător și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, precum și unităților de parchet subordonate acestuia.
Prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării față de dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, s-a constatat existența unei discriminări indirecte în cadrul diferitelor categorii de judecători și nu față de procurori, ca urmare a acordării stimulentelor numai judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0-3 ani.
Pentru perioada la care reclamanții fac referire, actul normativ în baza căruia se făcea salarizarea magistraților era Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002. În cuprinsul acestui act normativ se regăsesc doar două texte de lege prin care se reglementează acordarea unor premii și constituirea unui fond de premiere în anumite condiții specifice (art. 22 din ordonanță).
În aceste condiții în care legiuitorul stabile posibilitatea acordată ordonatorului principal de credite de a constitui fonduri de premiere și de a acorda premii în anumite condiții și anumitor angajați, este evident că nu s-a produs nicio discriminare.
Mai mult, în cauză nu sunt aplicabile textelor invocate din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, față de aceste dispoziții, Curtea Constituțională pronunțându-se asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din această ordonanță, constatând că prevederile art. 1 - art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din ordonanță sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În consecință, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea apreciind că de aceste stimulente financiare beneficiază și procurorii, întrucât Ordinul Ministrului Justiției mai sus menționat nu vizează și această categorie socio-profesională.
Dată fiind soluția de respingerii pe fond a pretențiilor deduse judecății, nu mai prezintă interes criticile vizând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor precum și a Ministerului Justiției.
Față de cele ce preced, cum tribunalul a pronunțat o sentință cu interpretarea corectă a textelor legale incidente în cauză, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamanților, menținându-se legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul reclamanților, -, G, G, -, și împotriva sentinței civile nr. 93/27.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE - MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red./29.06.2009
Thred./29.06.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Curtea de APEL TIMIȘOARA
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Aurelia Schnepf, Ioan Jivan
