Drepturi salariale (banesti). Decizia 1052/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul -II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1052/2009-
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Eugenia Moșincat |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, A, A, G, G, -, G, și, -toți cu domiciliul ales în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 26 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 29.05.2009 întâmpinare din partea intimatului pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, după care:
Având în vedere faptul că părțile au solicitat soluționarea prezentului litigiu și în lipsa acestora, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în starea de judecată și trece la soluționarea recursului de față.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 26 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, A, A, G, (fostă ), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, și în consecință:
Pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară începând cu 1 februarie 2007 și până la includerea acesteia în indemnizația lunară prin Ordinul Ministrului Justiției, sumele restante urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea reclamanților pentru perioada 2000- 2004.
De asemenea, s-a respins acțiunea reclamanților G, și.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Excepția privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, s-a apreciat a fi întemeiată, fiind admisă de prima instanță în temeiul art. 166 Codul muncii, pentru perioada 1 octombrie 2000- 1 octombrie 2004, motiv pentru care acțiunea reclamanților G, și a fost respinsă în întregime.
În ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți, acțiunea acestora a fost admisă cu începere de la 1 februarie 2007 și în viitor deoarece, potrivit Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite Înaltei Curți de Casație și Justiție B, judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Cum până la data de 31 ianuarie 2007, reclamanții sunt în posesia unui titlu executoriu, instanța a constatat că ei sunt îndreptățiți și cu începere de la această dată în continuare la încasarea sporului respectiv.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, A, A, G, G, -, G, și, olicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii și al capătului de cerere având ca obiect drepturile bănești reprezentând spor de suprasolicitare și stres, în procent de 50% pentru perioada 1 octombrie 2000-1 octombrie 2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții arată că în mod greșit instanța a reținut excepția de prescripție pentru această perioadă, sens în care se arată că termenul de prescripție nu a început să curgă decât în momentul pronunțării deciziei nr. XXXVIII din 2007 prin care s-a soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție recursul în interesul legii prin care li s-a recunoscut dreptul magistraților la sporul solicitat în cauza de față.
Prin întâmpinare intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Greșit apreciază recurenții faptul că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data pronunțării deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat faptul că judecătorii au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică calculat la salariul de bază brut lunar potrivit art. 47 din Legea nr. 56/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, știut fiind faptul că deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sânt date pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, în cazul chestiunilor de drept care au primit soluții diferite de către instanțe.
Astfel, momentul nașterii dreptului la acțiune al reclamanților s-a născut la data la care drepturile salariale trebuiau să le fie plătite, moment ce nu poate fi confundat cu acela la pronunțării deciziei în interesul legii, aspect față de care în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor privitoare la prescripția extinctivă, în ceea ce privește perioada cuprinsă între 1 octombrie 2000- 1 octombrie 2004, hotărârea recurată fiind în acest fel dată cu respectarea prevederilor art. 283 al 1 lit. c din Codul muncii.
Constatându-se prin urmare a fi nefondate criticile recurenților, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, A, A, G, G, -, G, și, -toți cu domiciliul ales în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M, CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr. 10, județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 26 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 24.06.2009
- dactilografiat grefier - 24.06.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Eugenia Moșincat, Felicia Toader
