Drepturi salariale (banesti). Decizia 1098/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1098
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier
**************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâtul Consiliul Local al Com., împotriva sentinței civile nr.314 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice-prin O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecat, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurenta reclamantă pune concluzii de admiterea recursului casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și obligarea pârâtului la recalcularea sumelor cuvenite prin administrarea probei cu expertiză iar față de recursul declarat de Consiliul Local pune concluzii de respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul O l t, prin sentința civilă nr.314 din 02 martie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Direcția Generală a Finanțelor Publice O și a obligat pârâtul Consiliul Local la plata contravalorii drepturilor bănești reprezentând indemnizația concediului de odihnă pe anul 2006.
A respins capetele de cerere privind acordarea sporurilor, a premiului anual și a daunelor morale, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că:
Tribunalul O l t, prin sentința civilă 451 din 14.04.2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice și a respins acțiunea în contradictoriu cu Consiliul Local, apreciind că solicitările reclamantei pentru acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică sunt neîntemeiate, întrucât este prevăzut numai pentru asistentul personal profesionist conform art. 47 din Legea 448/2006, iar în legătură cu celelalte sporuri nu s-a făcut dovada că nu au fost acordate.
Referitor la daunele morale s-a apreciat că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nu sunt prevăzute în contractul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța nu a analizat în totalitate cererile sale și nu a încuviințat probatoriul solicitat.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr.9472/13 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că instanța nu a pus în discuție cererile reclamantei privind administrarea probei cu martori și acte privind salarizarea pe ultimii 3 ani.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr-.
În rejudecare, din probele de la dosar, s-a reținut faptul că reclamanta este încadrată conform contractului de muncă în funcția de asistent personal conform Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,asigurând asistență fiicei sale încadrată în categoria de persoane cu handicap care necesită protecție specială.
În conformitate cu dispozițiile art. 37 din Legea 448/2006, asistentul personal are dreptul la salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială, concediul anual de odihnă, spor de vechime.
Limitele maxime și minime ale salariatului asistent au fost stabilite prin Ordonanța 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG 24/2000.
În Anexa 4, valabilă de la 1.04.2008, salariul asistentului social este cuprinsă între 600 lei și 794 lei, iar angajatorul poate acorda asistentului un salariu cuprins între limitele stabilite de lege pentru activitatea depusă la fel și sporuri pentru condiții deosebite de muncă.
Din actele de la dosar, rezultă că începând cu data de 1.10.2008, salariul reclamantei este de 630 lei, iar instanța nu poate să stabilească un salariu mai mare, având în vedere că acesta se stabilește prin negociere între angajator și angajat în limitele stabilite de lege.
Acordarea celorlalte sporuri se face pe baza unor criterii aprobate la nivel local, și în funcție de posibilitățile financiare ale consiliului local.
Din întâmpinarea depusă de Consiliul local, rezultă că nu au fost prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2007 și anul 2008, sume care să acopere sporurile solicitate.
Din documentele cumulative privind salarizarea pe ultimii 3 ani ai reclamantei, rezultă că i-a fost acordat salariul și sporul de vechime de care beneficiază.
De asemenea, rezultă că i-a fost acordat și concediul de odihnă aferent anului 2007, dar nu rezultă acordarea concediului de odihnă aferent anului 2006, motiv pentru care a fost admis acest capăt de cerere și s-a dispus obligarea pârâtului Consiliul local la plata contravalorii drepturilor bănești reprezentând indemnizația de concediu aferentă anului 2006.
Capătul de cerere privind acordarea celui de - al 13-lea salariu este neîntemeiat, întrucât legislația nu prevede acordarea asistenților personali ai persoanelor cu handicap, acordarea de prime, iar cel de-al 13-lea salariu reprezintă de fapt o primă personalului contractual.
De asemenea, și cererea privind acordarea daunelor morale este neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada menționării în contractul de muncă.
Față de aceste considerente, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul Consiliul Local la plata indemnizației concediului de odihnă pe anul 2006 și au fost respinse capetele de cerere privind acordarea sporurilor, a premiului anual și a daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtul Consiliul Local al Comunei, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta reclamanta arata ca instanța nu a observat ca numai din data de 01.04.2008 a primit salariul asistentului social, la acea data fiind plătita la salariul minim pe economie.
Ca instanța trebuia sa recunoască orele suplimentare, orele de noapte.
Ca instanța confunda cel de al treisprezecelea salariu cu prima de vacanta.
De asemenea instanța nu amintește dispozițiile art. 39 din 448/2006.
Recurenta parata arata ca dreptul privind acordarea concediului de odihna a fost introdus prin art. 37 din 448/2006, publicata in data de 18.12.2006, instanța neavând in vedere acest aspect.
Ca potrivit 23 alin. 5 din OG 10/2008, compensarea in bani a concediului de odihna este permisa numai in cazul încetării raporturilor juridice de munca.
Ca la finele anului 2007, asistentul personal care a solicitat concediu a beneficiat de indemnizație.
Începând cu anul 2008, conform prevederilor 448/2006, alin. 2 si 3 angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap un înlocuitor al asistentului personal.
In situația in care nu se poate asigura un înlocuitor, persoanei cu handicap personal i se acorda o indemnizație.
Analizând motivele de recurs, Curtea retine următoarele:
Prin acțiunea formulata si precizările ulterioare reclamanta a solicitat obligarea paratului Consiliul Local la plata următoarelor drepturi: recalcularea salariului de baza echivalent cu salariul unui asistent social cu studii medii începând cu data de 01.10.2007; indemnizație concediu de odihna; cel de-al treisprezecelea salariu; ore suplimentare in zilele de sâmbăta, duminica si sărbătorile legale; orele de noapte; grupa de munca; sporuri pentru efort fizic mare, suprasolicitare nervoasa, si condiții nocive; daune morale si materiale.
Drepturile au fost solicitate pe perioada ultimilor 3 ani.
Instanța de fond a admis in parte sentința si a obligat parata la plata indemnizației CO pe anul 2006.
A respins cererile privind acordarea sporurilor, a premiului anual si a daunelor morale.
Legislație relevanta: Potrivit rt. 37(1) din 448/2006 republicata, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii; b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână; c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice; (2) Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al asistentului personal, inclusiv în cazul în care asistentul personal este rudă până la gradul al IV-lea inclusiv a acesteia. (3) În situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru de tip respiro. Potrivit rt. 39(1) contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii. Potrivit rt. 40(1) autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii.
Textul de lege a fost publicat in Of. din 18.12.2006, in alta numerotare.
la intrarea in vigoare a acestor dispoziții legale, prevederile legale privind drepturile si obligațiile legale ale asistentului personal erau cuprinse in OUG 102/1999. Potrivit art. 32(1) din ordonanța, asistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile bugetare. (2) Condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap se stabilesc, în condițiile legii, prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. HG 427/2001, reglementează condițiile de încadrare, drepturile si obligațiile asistentului personal, inclusiv salarizarea, programul de lucru si concediul de odihna si alte drepturi. Salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar se face conform prevederilor OUG 24/2000, cu creșterile si grile prevăzute in OG 3/2006 si OG 10/2007. Sunt aplicabile si prevederile HG 281/1993 in ceea ce privește sporurile, premiile si alte drepturi ce nu au reglementare speciala in dispozițiile ordonanțelor amintite, aplicabile la nivelul unitatilor de asistenta sociala. Prin urmare, in raport de cele mai sus menționate, Curtea retine următoarele: Asistentul personal se afla in raporturi de munca cu primăria, in baza unui contract individual de munca, aceasta având calitatea de angajator. Drepturile si obligațiile ce revin celor doua parti trebuie analizate prin prisma acestui raport de munca. In raport de dispozițiile art. 157(2) Codul muncii, drepturile salariale, precum si celelalte drepturi sunt cele pe care legea le prevede in favoarea personalului contractual din sectorul bugetar, cu specificațiile cuprinse in legislația speciala, OUG 102/1999 si 448/2006. Prin urmare si cererile formulate de către reclamanta trebuie analizate in raport de legislația ce reglementează drepturile salariale si celelalte drepturi, raportat la perioada solicitata prin acțiune. In soluționarea acțiunii, in raport de prevederile art. 256 si 261 Codul d e procedura civila, instanța are obligația sa se pronunțe asupra cererilor formulate de către parti, sa pronunțe o soluție si sa arate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței si cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor. In cauza de fata, pe de o parte, instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor privind acordarea contravalorii orelor suplimentare, orelor de noapte, condițiilor deosebite de munca, daunelor materiale(daune interese). Pe de alta parte, in ceea ce privește cererea având ca obiect acordarea salariului de baza in cuantumul prevăzut de art. 37 lit.a din 448/2006, reclamanta a arătat ca numai începând cu data de 01.04. 2008, salariul de baza i-a fost corect calculat, si nu si pentru perioada anterioara de aplicare a legii. Or, instanța de fond a respins cererea cu motivarea ca începând cu data de 01.10.2008, unitatea i-a calculat salariatei corect salariul, pronunțându-se pe alte ceva decât a solicitat reclamanta. Cu privire la sporuri, instanța de fond le-a respins cu motivarea ca acordarea se face pe baza unor criterii aprobate la nivel local si ca sumele nu au fost prevăzute in bugetul local, fara a realiza o analiza in fapt si drept a soluției pronunțate, prin raportare la fiecare spor in parte, textele de lege aplicabile, condițiile de aplicabilitate sau nu a textelor menționate in situația reclamantei, criteriile aprobate, caracterul opțional sau obligatoriu de acordare a sporurilor, situație ce echivalează cu nemotivarea hotărârii si sub acest aspect.
In ceea ce privește acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, reclamanta a invocat faptul ca primăria a acordat celorlalți salariați premiul anual, situație in care invoca faptul ca se considera discriminata in raport cu ceilalți salariați. Aceste susțineri si împrejurări nu au fost analizate de către instanța de fond. In ceea ce privește indemnizația de concediu de odihna se retine ca aceasta a avut o reglementare proprie in actele normative menționate a căror condiții trebuiau analizate de către instanța prin prisma legislației speciale. Având in vedere ca instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere menționate, ca nu s-a pronunțat in limita obiectului solicitat de către reclamanta, ca nu a arătat considerentele de fapt si drept care au condus la respingerea cererilor menționate, in raport de prevederile art. 312 alin. 3 Codul d e procedura civila, urmează sa admită recursurile sa caseze sentința si sa trimită cauza spre rejudecare. In rejudecare, instanța de fond va stabili cu claritate obiectul fiecărui capăt de cerere, sub aspectul dreptului solicitat, al izvorului juridic si al perioadei pentru care se solicitat acel drept. Instanța va analiza fiecare capăt de cerere stabilind, raportat la perioada solicitata, daca acest drept se regăsește in legislația aplicabila raportului de munca dedus judecații; condițiile de acordare si persoanele care beneficiază de dreptul respectiv; daca reclamanta face parte din categoria persoanelor respective si daca îndeplinește condițiile; daca, odată stabilit dreptul, reclamanta a beneficiat de acesta, motivele pentru care, eventual, nu au fost acordate si daca acestea au fost întemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarate de reclamanta și pârâtul Consiliul Local al Com., împotriva sentinței civile nr.314 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice-prin O, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud..03.2010
F /
Președinte:Florența Carmen CojocaruJudecători:Florența Carmen Cojocaru, Lucian Bunea, Marin
