Drepturi salariale (banesti). Decizia 1101/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1101
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA ( fosta SA), cu sediul în municipiul B, str. - -, nr. 11 Bis, sector 1, prin reprezentant legal Cabinetul de avocatură și Asociații -,-, etaj 3,. 7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 592 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă -- cu domiciliul în municipiul P,-, - 4, etaj 2,.3, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008 și intimata reclamantă -- reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 30 încheiat la 29 mai 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru intimata reclamantă concluzii scrise, la care atașează chitanța fiscală nr. 33 din 23 mai 2008 reprezentând onorariu apărător în valoare de 400 lei, în copie adresa comună SC - înregistrată sub nr. 6152/21.11.2005 respectiv 22059/21.11.2005, adresa nr. 1990 din 17 mai 2005 SC, nr. 797 din 19 iunie 2007 a SC SA, după care, având cuvântul, arată că are cereri de formulat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G la rândul său arată că are cunoștință de înscrisurile depuse de intimata reclamantă prin apărătorul său, și întrucât nu mai are cereri de formulat solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G, având cuvântul în susținerea recursului formulat de pârâta SA B, arată că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale aplicând-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paște și
De asemenea, precizează că hotărârea comisiei paritare la nivelul SC SA din 6.11.2007 are putere obligatorie atât pentru SC cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nici o altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Totodată, menționează că prima instanță a pronunțat hotărârea fără a raporta solicitările reclamanților la valoarea salariului mediu de bază, așa cum au fost expuse în adresa SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008, ci raportându-se la valoarea salariului mediu brut.
Așadar, prevederile art. 168 alin.2 din CCM își produc efectele și în cadrul contractelor negociate și semnate pentru anii următori, în sensul că aceste suplimentări cu titlu de prime Paști și C, odată încorporate în salariul de bază, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent.
Pentru motivele învederate, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată, în subsidiar admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării recurentei la plata sumelor calculate la valoarea salariului mediu de bază cu deducerea din drepturile datorate reclamanților a sumelor privind CAS și CASS.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit concluziilor scrise, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Se arată că art.168(1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003, în vigoare și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 păstrat voința comună a părților, recunoscându-se constant și continuu suplimentările salariale ce trebuiau plătite.
Consideră că societatea recurentă trebuia să facă dovada achitării acestor drepturi salariale întrucât nota referitoare la situația primelor de C și de Paști, depusă la dosar ca probă exoneratoare de răspundere, nu are forță probantă și trebuie înlăturată, întrucât în realitate nu interpretează art.168(1) din Contractul colectiv de muncă ci îl modifică, dându-se o reinterpretare a dispozițiilor cuprinse în art.168 (1) și alin.(2) realizată după momentul încetării fiecărui contract colectiv de muncă anual. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6273 lei reprezentând drepturi salariale, respectiv prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, cuvenite și neacordate pentru perioada 01.07.2005-16.04.2007, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantei și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventualele apărări.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.592 din 18 februarie 2008 admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6000 lei reprezentând drepturi salariale restante, prime de Paște și de C pe perioada 2005-2007, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, SA cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
In aceste condiții, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
A mai reținut instanța de fond că, rezultă așadar, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004,2005 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6000 lei reprezentând drepturi salariale restante, prime de Paște și de C pe perioada 2005-2007, sume reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA B prin reprezentant, în temeiul disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, criticând soluția fondului privind eronata admitere a cererii reclamanților prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
Arată recurenta că aceste suplimentări prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003 - 2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2005, așa cum rezultă din adresa înregistrată sub numărul 938 din 01.04.2008 de SC SA - Departamentul Resurse Umane.
Se susține de asemenea, că interpretând dispozițiile art. 168 din CCM, Comisia Paritară, în care salariații au fost legal reprezentați, s-a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luându-se în considerare faptul că acestea nu au mai fost individualizate în mod distinct, ci erau parte salariului de bază ca întreg.
Hotărârea Comisiei Paritare la nivelul SC SA din data de 6 noiembrie 2007, are putere obligatorie atât pentru SC SA, cât și pentru salariați, reprezintă legea părților și nicio altă autoritate nu poate să dispună în alt sens.
Altfel spus, dreptul subiectiv căruia trebuie să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de nu mai există, întrucât aceasta fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM.
Față de aceste considerente recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului casarea sentinței civile nr.592 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea cereri de chemare în judecată ca nefondată.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din înscrisurile depuse la instanța de fond, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
În acest sens,dat fiind că adresa nr. 938/2008,depusă în recurs,nu reflectă salariul de bază mediu înaintea fiecăreia dintre sarbătorile pentru care se acordă,aceasta nu poate fi reținută în cauză.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei-intimate pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Adresa nr.4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Așa fiind, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză disp.art.304 și 3041Cod procedură civilă, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat și în baza disp.art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta-pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SA, fostă SC SA, cu sediul în municipiul B,- Bis, sector 1, prin reprezentant legal.Av. și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.592 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, domiciliată în P,-, -.4,.2,.3, jud.
Obligă recurenta-pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
se semnează de către se semnează de către
președintele instanței președintele instanței
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex./08.07.2008
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
