Drepturi salariale (banesti). Decizia 113/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.113
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.02.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții -reclamanți, domiciliată în F,- A,. 2, jud. V și, domiciliat în com. Vidra, jud. V împotriva sentinței civile nr. 723/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUN.FOCȘANI, PRIMARUL MUN. FOCȘANI și PRIMĂRIA MUN. FOCȘANI, cu sediul în F, str. - nr. 1, jud. V, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns recurenta care răspunde și pentru recurentul, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata Primăria mun. Fad epus întâmpinare, după care:
Recurenta depune procura judiciară autentificată sub nr. 524/22.02.2008 de Biroul Notarial și.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta învederează că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea privind acordarea pe viitor a drepturilor bănești cuvenite neținând cont de Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 care definește personalul civil ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din MIRA, urmărindu-se ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul din administrația publică.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii de fond cu plata pe viitor a drepturilor solicitate.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3701/91 din 30.11.2007 la Tribunalul Vrancea reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului F, Primarul municipiului F și Primăria municipiului F solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești privind " indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 30.11.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă și la actualizarea sumelor cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la data plății efective și obligarea pârâtelor să consemneze în carnetele de muncă plata acestei indemnizații începând cu data de 30.11.2004 și în continuare.
În motivarea acțiunii civile formulate s-a susținut de către reclamanți, că potrivit art.9 din Ordinul MAI nr.4967/28.07.2003 " indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
S-a mai arătat de către reclamanți că potrivit pct.31.1 din același ordin " prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii și personalul contractual din "
Au mai susținut reclamanții că potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 cu modificările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, " cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
S-a mai arătat că Ordinul MAI nr.496/28.07.2003 definește personalul civil ca fiind funcționarii publici și personal contractual din MIRA, personal ce beneficiază de dreptul prevăzut la art.13 din Legea nr.138/1999 și de drepturile prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar iar prin art.II pct.1 și 3 din Ordin a fost reglementată acordarea acestei indemnizații de dispozitiv și personalului din domeniul administrației publice.
Primăria municipiului F prin dispoziția nr.11/9.01.2004 a dispus acordarea indemnizației de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Primăriei F și a Serviciului Public de Impozite și Taxe Locale F, dispoziție care nu a fost pusă în aplicare până în prezent au arătat reclamanții.
Prin aplicarea discriminatorie a Ordinului MAI nr.496/28.07.2003 și a legislației privind salarizarea în sectorul bugetar s-au încălcat principiile fundamentale ale egalității tuturor cetățenilor în fața legii, garantat de Constituția României -art.16(1) și art.53(2) și ale art.1 al.2 din OG nr.137/2000 au mai susținut reclamanții.
Au arătat reclamanții că sunt angajați cu contract individual de muncă în Aparatul Permanent de lucru al Consiliului Local al municipiului
Prin sentința civilă nr.723 din 13.12.2007 s-a admis în parte acțiunea civilă a reclamanților.
A obligat pârâtele Consiliul Local al municipiului F, Primarul municipiului F și Primăria municipiului F să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând " indemnizația de dispozitiv" cuvenită pe perioada 30.11.2004-30.11.2007 sume care se vor reactualiza în raport cu rata inflației la data plății efective și a dispus înscrierea acestui drept în carnetele de muncă.
S-a respins capătul de cerere privind plata în viitor a acestui drept.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art.1 din Legea nr.138/1999 dispozițiile se aplică personalului militar și civil din Ministerul Internelor.
În temeiul art.9 al.4 din OUG nr.63/2003 MAI a emis Ordinul nr.496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Art.47 din Legea nr.138/1999 definește personalul civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Cum pârâții reprezintă o autoritate publică iar reclamanții fac parte din personalul civil din cadrul MAI, instanța de fond a constatat că au dreptul la indemnizația prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, astfel că acțiunea, în ce privește drepturile bănești pentru perioada 30.11.2004-30.11.2007, este întemeiată suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pe cale de consecință, este întemeiat și capătul de cerere privind înscrierea dreptului în carnetele de muncă.
S-a mai reținut că nu este întemeiat capătul de cerere privind plata în viitor a acestor drepturi bănești întrucât prezenta acțiune are caracterul unei acțiuni în despăgubire, despăgubiri care nu pot fi acordate și pentru viitor.
Pe de altă parte a mai reținut instanța de fond în prezent nu se cunoaște evoluția legislației în materie fiind posibilă o reglementare expresă cu privire la dreptul solicitat prin prezenta cauză sau o abrogare a actelor normative menționate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, considerând-o ca nefondată.
În motivarea recursului declarat au susținut că instanța de fond în mod nelegal și discriminatoriu a respins capătul de cerere privind plata în viitor a drepturilor bănești privind "indemnizația de dispozitiv", neținând cont de legislația în vigoare.
S-a mai susținut de către recurenți că prin aplicarea discriminatorie a Ordinului MAI nr.496/28.07.2003 și a legislației privind salarizarea în sectorul bugetar s-a încălcat în mod flagrant principiul fundamental al egalității tuturor cetățenilor în fața legii garantat de Constituția României.
Motivarea instanței de fond " că nu se cunoaște evoluția legislației în materie, fiind posibilă a reglementare expresă cu privire la dreptul solicitat prin prezenta cauză sau o abrogare a actelor normative menționate" nu poate fi reținută drept cauză a neacordării pentru viitor a drepturilor recunoscute de aceeași instanță pentru trecut pentru că, în cazul abrogării acestor prevederi, unitatea angajatoare va fi îndreptățită să dispună încetarea plății acestora au mai susținut recurenții reclamanți.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune obligarea pârâtei la plata acestei indemnizații și pentru viitor până la încetarea raporturilor de serviciu.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Primăria municipiului F prin primar prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că în mod corect instanța de fond a acordat aceste drepturi pentru trecut ele fiind solicitate cu titlu de despăgubire.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenții reclamanți cât și de disp.art.304 și art.3041pr.civ.curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a procedat corect acordând drepturile bănești solicitate respectiv " indemnizația de dispozitiv" de 25% din salariul de bază pentru trecut pe cei trei ani raportați la data introducerii acțiunii civile 30.11.2007 și nu pentru viitor.
Drepturile salariale sunt acordate potrivit actelor normative care le reglementează, pentru salariații din sectorul bugetar.
Obligația plății acestuia în cuantumurile stabilite ( inclusiv sporurile și indemnizațiile) și la datele stabilite prin acte normative, revine angajatorului conform dispozițiilor Codului muncii.
În cazul neacordării unor drepturi salariale legal cuvenite salariatul este în drept să le solicite de la angajator în condițiile stabilite de lege - în speță codul muncii.
În atare condiții instanța nu se poate substitui legiuitorului stabilind alte condiții de plată a unor drepturi salariale, decât cele prevăzute în actul normativ care reglementează plata lor.
Pentru aceste motive curtea apreciază că criticile formulate nu se încadrează în motivul de recurs invocat-art.304 pct.9 pr.civ. astfel că nefiind alte motive care să se încadreze în disp.art.3041pr.civ. în baza art.312 al.1 pr.civ. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.723/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții, domiciliată în F,- A,. 2, jud. V și, domiciliat în com. Vidra, jud. V împotriva sentinței civile nr. 723/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/28.03.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
