Drepturi salariale (banesti). Decizia 1141/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1141
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1471 din 2.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind, G, și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică consilierul juridic - pentru recurenta Curtea de Conturi a României și avocat pentru intimații persoane fizice, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic - pentru recurenta Curtea de Conturi a României depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat pentru intimații persoane fizice depune împuternicire avocațială la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic - pentru recurenta Curtea de Conturi a României solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea hotărârii instanței de fond. Arată că legiuitorul are ca atribuții să stabilească natura activității pe care o face fiecare salariat și drepturile salariale cuvenite de aceștia. Această atribuție a legiuitorului de a stabili drepturile salariale a fost statuată și prin deciziile Curții Constituționale. Precizează că auditorii publici au solicitat plata sporului de 70% deoarece s-au considerat discriminați față de colegii lor de la audit care controlează fondurile europene și primesc acest spor. Mai arată că personalul de la audit fac parte dintr-o structură diferită de Curtea de Conturi și controlează cheltuirea banilor primiți de la Uniunea Europeană în faza de preaderare și cea postaderare. Instanța de fond a considerat că intimatul sunt discriminați. Consideră că natura diferită a funcției pe care o îndeplinesc nu poate fi reținută ca discriminare. Mai precizează că legiuitorul a stabilit natura diferită a celor două structuri și că fiecare este retribuit conform atribuțiilor pe care le are.
Avocat pentru intimații persoane fizice solicită respingerea recursului. Arată că dispozițiile privitoare la atribuțiile de control a fondurilor venite de la Uniunea Europeană date acestor controlori financiari au fost stabilite printr-o lege din 2002. Ulterior prin Legea nr.200/2005 se înființează o structură independentă financiar. Însă aceasta are același regulament de funcționare și este subordonată consiliului și directorului Curții de Conturi. De asemenea salarizarea se face după legea care salarizează controlorii curții de conturi, dar la care se aplică un spor stabilit între 50% și 100%. Precizează că în mod evident în atribuțiile Curții de Conturi se găsește și cea de control a fondurilor europene. Mai arată că a făcut cerere în anul 2007 și că în aceeași unitate nu s-a făcut o aplicare unitară a acestui spor. Consideră că nu pot fi primite motivele de recurs. Mai precizează că s-a solicitat constatarea tratamentului discriminatoriu de aplicare a sporului la toți controlorii financiari și că decizia Curții Constituționale nu este aplicabilă în cauză deoarece nu au solicitat modificarea normei juridice. Indică faptul că documentele care privesc discriminarea arată că în situații similare care privesc persoane care au aceleași responsabilități și sunt angajate după aceleași responsabilități salarizarea se face la fel. Consideră că sporul de sporul de 75% putea fi acordat de recurentă prin aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor legale. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
În replică consilierul juridic - pentru recurenta Curtea de Conturi a României solicită să se observe că atât în hotărârea instanței de fond, cât și în susținerile intimaților nu s-a făcut referire la atribuțiile din fișa postului. Arată că în prevederile legale care acordă sporul de 75% este o dispoziție expresă pentru auditorii care controlează fonduri europene. Dacă se consideră că fișa postului și atribuțiile constituie o situație de discriminare.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași -Secția civilă-Completul specializat de litigii de muncă, sub nr. 8689/99/01.12.2007 reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâtei Curtea de Conturi la calcularea și plata de despăgubiri, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, echivalente sporului de 75% neacordat prin aplicarea unui tratament discriminatoriu privind salarizarea personalului Curții de Conturi a României, începând cu luna iulie 2005 și până la data de 1 2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi I, aflându-se în raporturi de muncă cu pârâta Curtea de Conturi a României care are calitatea de angajator. Mai susțin reclamanții că sunt discriminați în raport cu ceilalți controlori financiari încadrați la Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi, care primesc salarii majorate cu 75%. Reclamanții au precizat că își desfășoară activitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 94/1992, că sunt numiți de Președintele României și că atât ei cât și controlorii încadrați la Autoritatea de Audit sunt salarizați în baza nr.OUG 160/2000 cu o singură diferență și anume controlorii din Autoritatea de Audit primesc un spor de 75% în conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din lege, exercită atribuțiile de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, iar prin art. 17 lit.1li se dau atribuții privind "utilizarea fondurilor puse la dispoziție României de către Uniunea Europeană prin programul SAPARD și a cofinanțării aferente". De asemenea, la lit. h) se prevăd atribuții privind "utilizarea fondurilor provenite din asistență financiară acordată României de Uniunea Europeană și din alte surse de finanțare internațională". Prin Legea nr. 200/2005 s-a înființat în cadrul Curții de Conturi a României Autoritatea de Audit pentru "fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare". În ceea ce privește salarizarea personalului din cadrul Autorității de Audit, aceasta se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004.
Reclamanții au mai susținut că, potrivit dispozițiilor legale, sunt obligați să verifice derularea împrumuturilor externe contractante sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum și a altor credite sau împrumuturi similare. Astfel, desfășoară o activitate similară cu controlorilor financiari din cadrul Autorității de Audit și chiar dacă aceștia au atribuții exclusiv pe fonduri europene, nu există nici o normă legislativă care să fi eliminat atribuțiilor lor de verificare a veniturilor provenite din fonduri comunitare. Cu toate acestea, susțin reclamanții că, deși nu există nici o diferențiere în ce privește pregătirea profesională, atribuțiile de serviciu, responsabilitățile și riscurile, controlorii financiari din cadrul Autorității de Audit primesc un spor salarial de 75% iar prin această salarizare diferită s-a creat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate controlorilor financiari, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală consacrat de art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.
Reclamanții au mai învederat faptul că, în reglementarea salarizării diferențiate, criteriul pe baza căruia s-a făcut această distincție l-a reprezentat doar luarea în considerare a naturii unor fonduri. Această situație nu are însă justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu. Astfel, distincția făcută de pârâtă este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea punctului său de vedere față de acțiune, această pârâta a susținut că prin nr.OUG 22/2005, aprobată prin Legea nr. 200/2005 a fost constituită Autoritatea de Audit pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada post aderare, organism fără personalitate juridică, independent din punct de vedere operațional față de Curtea de Conturi, cu atribuții și proceduri de lucru proprii, atribuții prevăzute în art. 142. Având în vedere atribuțiile și scopul pentru care a fost constituit acest organism, legiuitorul a stabilit ca salarizarea personalului să se facă în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004, prevederi potrivit cărora salariile de bază pot fi majorate cu minimum 50% față de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%. Mai susține pârâta că prin aplicarea acestui spor nu a creat o discriminare întrucât nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie.
Prin sentința civilă nr.673/14.05.2008 Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a admis acțiunea formulată de reclamanții și a fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să calculeze și să achite fiecărui reclamant despăgubiri reprezentând indemnizația de 75% aplicată la salariile de bază, începând cu luna iulie 2005 și până la data de 01.12.2007, stabilindu-se și că despăgubirile vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi criticând-o ca nelegală și netemeinică. Prin decizia civilă nr. 546/23.09.2008 Curtea de APEL IAȘIa admis recursul, a casat sentința și a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Secției de contencios administrativ a Curții de APEL IAȘI.
Prin sentința civilă nr. 210/CA din 21 noiembrie 2008 fost respinsă acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, recurs admis prin decizia civilă nr. 3271/11.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a casat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași -Secția civilă-Completul specializat în litigii de muncă sub nr-, urmând a fi soluționată din nou pe fond conform dispozițiilor deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cauză.
Prin sentința civilă nr.1471 din 2.10.2009 Tribunalul Iași admite acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această soluție prima soluție prima instanță reține următoarele:
Reclamanții, G, au calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi
Prin nr.OUG 22/2005, aprobată prin Legea nr. 200/2005, pe lângă Curtea de Conturi s-a constituit Autoritatea de audit "pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare" (art. 141din Legea nr. 94/1992 modificată).
Potrivit dispozițiilor art. 145din Legea nr. 94/1992, salarizarea personalului din cadrul Autorității de audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, iar potrivit prevederile Legii nr. 490/2004, salariile de bază pot fi majorate cu minimum 50% fata de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%. Astfel, în conformitate cu prevederile legale, personalul din cadrul Autorității de Audit beneficiază de un salariu majorat cu 75% față de salariul controlorilor financiari din cadrul Camerelor de Conturi.
Potrivit art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, "toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii. Toți oamenii au dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declarație și împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare", iar potrivit art. 23 alin. 2, "toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală". Acest principiu al egalității de tratament în salarizare se regăsește și în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr. 212/1974.
A reținut instanța incidența art. 5 alin. 1 din Codul muncii, a art. 16 alin. 1 din Constituția României, a Directivei 2000/EC/78,a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, șia a dispozițiilor nr.OG 137/2000.
În speță, în reglementarea salarizării diferențiate între reclamanți și personalul din cadrul Autorității de Audit, criteriul pe baza căruia s-a făcut distincția l-a reprezentat doar luarea în considerare a naturii unor fonduri. Acest criteriu apare ca fiind unul injust și discriminatoriu, distincția făcută nu are la bază o justificare obiectivă și rezonabilă, atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari necesită aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În consecință, prin neacordarea majorării salariale de 75%, reclamanții sunt în mod evident discriminați față de personalul din cadrul Autorității de Audit. Se mai reține de către instanță că prin sentința nr. 4/F din 21.01.2008 A Curții de Apel Galați, anulându-se Hotărârea nr. 226/17.09.2007 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unui tratament discriminatoriu între controlorii financiari aparținând aceluiași sistem în legătură cu aplicarea sporului de 75% la indemnizație, spor care se acordă numai personalului din cadrul Autorității de audit de pe lângă Curtea de Conturi a României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține, în primul rând, că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care este atributul legiuitorului să stabilească atât categoria de drepturi salariale cât și cuantumul acestuia.Invocă recurenta deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820/2008 și 838/2009 În al doilea rând, recurenta susține că hotărârea este lipsită de temei legal. Situația auditorilor publici externi din structurile Curții de Conturi nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel cu situația celor care desfășoară activitate în cadrul Autorității de Audit, și prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile OUG 137/2000. Din analiza dispozițiilor Legii 94/1992, completată prin OUG 22/2005 și aprobată prin Legea 200/2005 rezultă că Autoritatea de Audit este un organism cu atribuții și proceduri de lucru distincte de structurile Curții de Conturi.
Intimații au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefundat.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Intimații reclamanți au calitatea de controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Solicită ca angajatorul să le acorde despăgubiri constând în sporul de 75% pe care îl primește personalul din cadrul Autorității de Audit, instituție din cadrul Curții de Conturi.
Curtea notează că prin nr.OUG 22/2005, aprobată prin Legea nr. 200/2005, pe lângă Curtea de Conturi s-a constituit Autoritatea de audit "pentru fondurile acordate României de Uniunea Europeană prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare" (art. 141din Legea nr. 94/1992 modificată).
Potrivit dispozițiilor art. 145din Legea nr. 94/1992, salarizarea personalului din cadrul Autorității de audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, iar potrivit prevederile Legii nr. 490/2004, salariile de bază pot fi majorate cu minimum 50% fata de cele prevăzute de lege, dar nu mai mult de 100%. Astfel, în conformitate cu prevederile legale, personalul din cadrul Autorității de Audit beneficiază de un salariu majorat cu 75% față de salariul controlorilor financiari din cadrul Camerelor de Conturi.
Cu alte cuvinte salarizarea de bază este prevăzută de legiuitor identic pentru ambele categorii profesionale, însă personalului din Autoritatea de Audit de pe lângă Curtea de Conturi ce gestionează fonduri comunitare i se acordă un beneficiu la salariul de bază între 50% și 100%.
Ceea ce cer, astfel, intimații reclamanți este ca sporul de 75% ce nu a fost prevăzut de lege și în favoarea lor, să le fie acordat de angajator sub formă de despăgubiri, deoarece desfășoară o activitate similară cu a controlorilor financiari din cadrul Autorității de Audit, având ca atribuții verificarea derulării împrumuturilor externe contractante sau garantate de stat, rambursabile sau nerambursabile, precum și a altor credite sau împrumuturi similare și chiar de verificare a veniturilor provenite din fonduri comunitare.
Curtea observă, în acest context, că reclamanții nu cer sancționarea atitudinii discriminatorii a angajatorului față de aplicarea aceluiași text legal ce reglementează salarizarea, ci solicită aplicarea dispozițiilor Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și salarizării acestora, pentru comparabilitate și analogie de atribuții, responsabilități și riscuri profesionale, în baza OUG 137/2000.
Or, în această circumstanță sunt aplicabile dispozițiile deciziile Curții constituționale nr.-, potrivit cărora "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În speță își produce efectele și ecizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.147(7) din Constituția României deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Prin urmare instanța constată că nu există un act sau fapt discriminatoriu săvârșit de angajator în sensul OG 137/2000, și că instanța nu poate obliga angajatorul la acordarea unor despăgubiri rezultate din aplicarea unor alte acte normative decât cele incidente.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 combinat cu art.312 pr.civ va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii. Va menține dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civil nr.1471/02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Menține dispoziția referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
16.12.2009- 2ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Carmen Bancu
