Drepturi salariale (banesti). Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1148/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.972/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - pârât GRUP ȘCOLAR INDUSTRIAL, cu sediul în G,-, intimații - reclamanți, C, prin reprezentant SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA", cu sediul în G,- bis.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reprezentantul reclamanților SINDICATUL LIBER "EDUCAȚIA" G, în calitate de președinte al sindicatului, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții și intimatul - pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; reprezentantul intimaților - reclamanți a depus întâmpinare; recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt invocate elemente noi prin întâmpinare, nu consideră necesară comunicarea acesteia, având în vedere că nici recurentele nu au solicitat comunicarea întâmpinării. Invocă excepția inadmisibilității recursului promovat de Primarul Municipiului G întrucât nu a fost parte la fond. Nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției precum și pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimaților - reclamanți cu privire la excepția invocată solicită admiterea acesteia. În ceea ce privește recursul declarat de Consiliul Local G solicită respingerea acestuia ca nefondat, urmând a fi avute în vedere cele arătate în întâmpinare. Recurentul - pârât finanțează unitățile de învățământ, fiind ordonatorul principal de credite, deci are calitate procesuală pasivă. Nu are relevanță faptul că sumele solicitate de reclamanți nu au fost trecute în buget deoarece acest lucru nu poate fi imputat reclamanților. Sentința instanței de fond este temeinică și legală și solicită a fi menținută.
CURTEA
Asupra recursului de față înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 972/11.06.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții, și C reprezentați de Sindicatul Liber "Educați" G, și i-a obligat pe pârâții Grup Școlar Industrial G, cu sediul în G,- și Consiliul Local G, către reclamanți la acordarea sporului de 10 % din salariul de bază, pentru condiții penibile, pentru personalul nedidactic - îngrijitor, în conformitate cu disp.art. 41 alin. 3 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
A obligat pe pârâți la calcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru reclamanți cu luarea în calcul a sporului de condiții nocive de muncă și a sporului de condiții penibile de muncă.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale, reprezentând contravaloarea sporului de 10 % din salariul de bază, pentru condiții penibile, pentru personalul nedidactic - îngrijitor, începând cu data de 23.03.2006, actualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective, potrivit disp.art. 40 alin.3 lit. a din -Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006 și disp.art. 41 alin. 3 lit. a din - Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
În motivare instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Galați reclamantul Sindicatul Liber Educația, în numele membrilor de sindicat, a, și C, au chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Industrial G și Consiliul Local G solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la acordarea sporului de 10% din salariul de bază pentru condiții penibile pentru personalul nedidactic-îngrijitor, în conformitate cu dispozițiile articolului 41 alineat 3 litera a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, obligarea pârâților să calculeze îndemnizația de concediu de odihnă cu luarea în calcul a sporului pentru condiții nocive de muncă și a sporului de condiții penibile precum și obligarea pârâților la plata retroactivă a diferențelor de drepturi salariale reprezentând contravaloarea sporului de 10% din salariu de bază pentru condiții penibile pentru personalul nedidactic-îngrijitor pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății.
În motivarea în fapt a cererii reclamantele au arătat că la data de 31.01.2005 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub numărul 20.01/31.01.2005 Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006 și că, potrivit articolului 40 alineat 3 litera a din acesta, salariații beneficiază de un spor de 10 % din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, dispoziție care a fost preluată și în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010.
Mai arată reclamantele că potrivit articolului 59 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 îndemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
În drept, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 și 241 din Codul Muncii, art. 67 din legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 28 din Legea sindicatelor numărul 54/2003, Legea 130/ 1996 și pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2005-2006, respectiv pe anii 2007-2010.
În dovedirea acțiunii s-au folosit de proba cu acte, depunând la dosarul cauzei copii ale fișei postului pentru membrii de sindicat reprezentanți.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au depus acte în probatoriu.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 40 alin.1 lit. a din pe anii 2005-2006, pentru prestarea activității în condiții de lucru penibile sau nocive salariații primesc sporuri la salariile de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii si reducerea vârstei de pensionare.
Din acest punct de vedere, se constată că reclamantele pot pretinde sporul pentru condiții penibile de lucru si pentru perioada anterioară anului 2007, fiind prevăzut în anterior, respectiv cel din 2005-2006.
După 01.01.2007 devin incidente prevederile art. 24 alin.1 și, respectiv, art. 41 alin.3 lit. a din, în baza cărora acest spor a dobândit caracter concret, 10% din salariul de bază.
Această dispoziție este obligatorie și are efect direct asupra drepturilor salariale ale reclamantelor deoarece art. 11 și 30 din Legea 130/1996 și art. 236-243. prevăd că constituie legea părților, executarea contractului este obligatorie pentru părți, prevederile acestora se aplică tuturor salariaților, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele de muncă.
Ca urmare, constituie izvor de drept în ceea ce privește acest spor și, chiar dacă acesta nu a fost prevăzut în contractul individual de muncă, se cuvine reclamantelor în temeiul efectului direct pe care îl are contractul mai sus amintit și al teoriei potrivit cu care drepturile recunoscute și acordate trebuie să aibă caracter concret și efectiv.
În concret, cu fișa postului depusă la dosar s-a dovedit că reclamantele (îngrijitori) prestează muncă în condiții penibile și ca urmare li se cuvine sporul de 10% aplicat la salariul de bază, începând cu data de 23.03.2004.
Potrivit principiului reparației integrale, acordarea acestui drept salarial urmează a fi actualizată la rata inflației cu începere de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Având în vedere prevederile disp. art. 145 alin.1 din Codul Muncii "pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă iar potrivit alin.(2)."indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu".
Conform art.59 din pe anii 2007-2010 indemnizația de concediu de odihna reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu, sens în care reclamantele sunt îndrituite la calculul și plata diferențelor rezultate prin neacordarea sporului de condiții penibile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local G și Primarul mun. G criticând soluția dată de prima instanță doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.
Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.
Instituțiile recurente nu au calitatea de angajator a reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă, nu calculează salariile cadrelor didactice, ci doar aprobă proiectul de buget al instituției de învățământ.
În concluzie cheltuielile cu drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
De asemenea, susțin că întrucât între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, prezenta cauză nu pute fi soluționată potrivit dispozițiilor din Codul Muncii și nu poate fi considerat un litigiu de muncă.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local G și a Primarului mun.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică, față de disp. art. 16 din HG nr. 219/2004.
Din oficiu, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 2.pr. civilă, instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de către recurentul Primarul mun. G, acesta nefiind parte în dosarul de fond.
Intimații reclamanți, prin reprezentant, au solicitat admiterea excepției și respingerea recursului în consecință.
Față de excepția invocată din oficiu, instanța de recurs constată că este întemeiată.
Astfel, doar reclamantul și pârâtul care și-au disputat un drept în fața primei instanțe au posibilitatea să se plângă împotriva hotărârii pronunțate la fond, pe calea apelului sau, în cazul de față, a recursului. Deci, singurul pârât care are posibilitatea procesuală de a declara recurs este Consiliul Local întrucât doar acesta a fost chemat în judecată și a fost obligați la plata drepturilor solicitate, și nu Primarul mun. G care este terț față de procesul de față.
Nu se poate confunda instituția Primarului care reprezintă unitatea administrativ teritorială cu cea a Consiliului Local întrucât au atribuții diferite și buget diferit, așa cum rezultă din prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001( Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale și ale art. 63 din aceeași lege ( Primarul îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:
a) atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condițiile legii;
b) atribuții referitoare la relația cu consiliul local;
c) atribuții referitoare la bugetul local;
d) atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;
e) alte atribuții stabilite prin lege).
În consecință, nu există nici un interes pentru acest recurent de a promova recurs împotriva unei hotărâri care s-a pronunțat în contradictoriu cu alte părți, astfel că nu se vor mai analiza motivele de recurs invocate, excepția fiind imperativă, de ordine publică și văzând disp. art. 137 alin. 1 rap. la art. 306 alin. 2.pr. civilă, urmând a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de către Primarul mun. G în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Consiliul Local G, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
Chiar dacă între Consiliul Local și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.
Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al instituției care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.
Ca urmare calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanei care aprobă bugetul astfel modificat.
În consecință, în baza disp. art. 312 alin.1 pr. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Primarul Municipiului G, împotriva sentinței civile nr. 972/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.972/11.06.2009, a Tribunalului Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 Octombrie 2009.
Președinte, pt. Judecător, pt. Judecător,
Conf. art. 261.proc.civ. Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Grefier,
: /26.11.2009
:DC/2 ex/27.11.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
