Drepturi salariale (banesti). Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Bacau

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1178

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător

- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău

- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu

GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre examinare recursul civil formulat de recurenții-pârâți în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.500/C din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor de față reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.500/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor. Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamantelor, proporțional cu perioada lucrată, despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexările salariale după cum urmează:

-5% începând cu 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;

-2% începând cu 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;

-11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,

sume ce vor fi reactualizate în raport cu indicele de inflație existent la momentul plății efective.

Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să procedeze la recalcularea premiului anual reprezentând al 13-lea salariu corespunzător anului 2008, având la bază indexările menționate mai sus și să plătească reclamantelor diferența drepturilor cuvenite rezultată din sumele indexate și cele efectiv încasate.

Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare majorărilor salariale în carnetele de muncă ale reclamantelor.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plății.

Au fost respinse ca nefondate excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității cererii formulată de Ministerul Justiției și Libertăților.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 31 decembrie 2007, reclamantele -, -, -, și, în calitate de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău, acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările salariale în procent de 5%, începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, în procent de 2%, începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și în procent de 11%, începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație existent la momentul plății efective, plata dobânzii legale datorată pentru sumele pretinse începând cu luna ianuarie 2007 și până la data plății și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă.

Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. N, în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că atribuțiile în angajarea și salarizarea reclamantelor revin Ministerului Justiției și Libertăților, în temeiul raportului de muncă încheiat între părți, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 15.02.2008 pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și-a fundamentat apărările invocând, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că prin cererea dedusă judecății se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege și că, reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate, iar pe fond, netemeinicia cererii deoarece: consilierii de probațiune nu reprezintă singura categorie profesională care nu beneficiat de creșterile salariale acordate în cursul anului 2007; că, neacordarea acestor indexări se justifică de creșterile salariale acordate pârâtelor în anul 2006, prin mărirea coeficienților de salarizare, valorii de referință sectorială și că, personalul din serviciile de probațiune beneficiază de drepturile stabilite prin lege specială de salarizare, fără putea pretinde alte drepturi prevăzute în beneficiul altor categorii profesionale.

Prin încheierea de ședință din 26 iunie 2008, instanța, în temeiul dispozițiilor art.II alin.2 din OUG nr.75/2008 dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre competentă soluționare, Curții de Apel Bacău - Secția Civilă.

Motiv pentru care, acțiunea fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău - Secția Civilă sub nr.5295 din 06 august 2008.

Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, scos cauza de pe rol și trimis- spre competentă soluționare Tribunalului Neamț.

În acest dosar, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat obligarea pârâtelor la calculul și plata unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând indexările salariale în procent de 5%, începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, în procent de 2%, începând cu 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și în procent de 11%, începând cu 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, recalcularea premiului anual reprezentând al 13-lea salariu corespunzător anului 2008, având la bază indexările menționate și plata diferenței drepturilor cuvenite rezultată din sumele indexate și sumele efectiv încasate, sume actualizate cu indicele de inflație existent la momentul plății efective, precum și plata dobânzii legale datorată pentru sumele pretinse începând cu luna ianuarie 2007 și până la data plății și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamante, astfel cum a fost precizată, este întemeiată, în parte, și a fost admisă, ca atare, iar excepțiile invocate de pârâți au fost respinse ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Reclamantele au calitatea de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț.

Prin art. 1 din nr.OG 10/2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare,au fost majorate în anul 2007, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.

În baza acestor texte legale judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - au beneficiat de aceste majorări salariale, nu și magistrații din cadrul celorlalte instanțe, deși toți aceștia sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006 sau reclamantele.

Susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că reclamantelor nu li se puteau acorda indexările salariale aprobate anul 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, a fost înlăturată întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de OG nr. 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens au fost reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.

Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamantele formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.

A se considera că poate primi indexări numai o parte din personal reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.

Reiese că prin cele arătate mai sus s-a instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă, fiind astfel încălcate prevederile art. 5 Cod și ale art. 16 din Constituție. În cauză, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constituție, ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane.

Justificarea adoptării ordonanței de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acestora s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamantele, scopul urmărit nefiind legitim. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.

Motive pentru care și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a fost respinsă, ca nefondată.

În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.

Față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantelor, corespunzător perioadei lucrate de fiecare dintre acestea, despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexările salariale pretinse, să recalculeze premiul anual reprezentând al 13 - lea salariu corespunzător anului 2008, având la bază indexările acordate și să plătească acestora diferența drepturilor cuvenite rezultată din sumele indexate și cele efectiv încasate.

Plata despăgubirilor se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 cod civil și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.

În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pârâții vor fi obligați să efectueze mențiunile privind acordarea acestor majorări salariale în carnetul de muncă al fiecărei reclamante.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice N în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, recursuri declarate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.

Recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice N in numele si pentru Ministerul Finantelor a invocat lipsa calității procesuale pasive în cauză, în condițiile în care între el și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.

Recursul este nefondat.

Obligarea recurentului la virarea sumelor pretinse către ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Justiției și Libertăților,s-a făcut nu în considerarea unor raporturi de muncă derulate cu intimații-reclamanți, ci în virtutea obligațiilor ce revin reclamantului în temeiul art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice și ale art.1 din OG nr.22/2000( aprobată prin Legea nr. 188/2002) privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii, dispoziții conform cărora acestea se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor alocate cu acest titlu, în bugetul Ministerului Justiției, recurenta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru a asigura în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( art.2 din Legea 500/2000).

II. Recursul Ministerul Justiției și Libertăților critică soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:

- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;

- au fost aplicate greșit dispozițiile legale în materie;

- există practică judiciară în sensul respingerii ca nefondate a unor astfel de acțiuni.

Recursul este nefondat.

Cu privire la aplicabilitatea deciziilor 818/819/820 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale instanța apreciază următoarele:

Deciziile sus-menționate au în vedere cazul în care instanțele de judecată ar înlocui norme cu putere de lege cu norme create pe cale judiciară sau norme cuprinse în alte acte normative, ceea ce nu e cazul în speță, întrucât prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat despăgubiri, și nu drepturile cuprinse în alt act normativ. Deciziile sus-menționate nu înlătură dreptul și obligația instanțelor de a acorda despăgubiri. Chiar dacă deciziile Curții Constituționale ar fi interpretate în sensul că instanțele de judecată nu ar putea acorda despăgubiri în caz de discriminare, aceasta ar contraveni normelor convenționale. Astfel, decizia Curții Constituționale are caracterul unei legi, general obligatorii. Ea reprezintă norma internă. Art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale reprezintă norma internațională. Apreciindu-se că între norma internă și norma internațională există neconcordanță, curtea va da prevalență normei de drept internațional.

În ceea ce privește soluționarea fondului cauzei Curtea constată următoarele:

În baza art.1 din nr.OG10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază - astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică prevăzute în anexele II și III din Legea nr.154/1998, urmau să fie majorate în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007. Respectivul act normativ a intrat în vigoare conform art.11 alin.1 din Legea nr.24/2000 la data de 2.02.2007 și se aplică conform art.32 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.

Trebuie astfel avut în vedere conținutul și caracterul acestui drept solicitat de reclamanți, de a beneficia de unele prestații sociale, evident de natură salarială. Așa cum a fost reglementată, indexarea a fost acordată pentru mai multe categorii de personal pentru un anumit scop, respectiv înlăturarea totală sau parțială a efectului creșterii prețurilor pentru bunurile de consum.

Trebuie de asemenea subliniat că în niciun caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, în condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.

Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial.

În concluzie, unul și același element (constând în majorarea legală prin indexare pentru acoperirea devalorizării monedei naționale) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.

Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferenței salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariilor din cauza creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației -. Deci tuturor acestor persoane trebuie să li se recunoască pentru același element faptic generator de drepturi salariale, același element salarial: indexarea anuală.

Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că ei nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.

În acest caz, suntem din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, în prezența unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.

Diferența de tratament instituită prin nr.OG10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă.

Astfel, în cauză nu au fost nesocotite - așa cum susține recurentul - deciziile Curții Constituționale nr.818 - 820/2008 în condițiile în care hotărârea atacată a fost argumentată nu pe situațiile de discriminare prevăzute de OUG137/2000 ale cărei dispoziții au fost declarate neconstituționale, ci pe normele europene, în speță art.14 din CEDO.

În ceea ce privește hotărârile instanțelor invocate de recurent ca și practică judiciară acestea urmează a fi înlăturate ca fără relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul nostru de drept precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.

Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă vor fi respinse ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

E:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-pârâți în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.500/C din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 14 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

GREFIER,

POLITIC

Red.sent.- /

Red.dec.rec.- /28.10.

Tehn.- / 13 ex./30.10.2009

Președinte:Liliana Ciobanu
Judecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Bacau