Drepturi salariale (banesti). Decizia 1185/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1185
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta " " B cu sediul social la adresa din B- A, Sector 1, și cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură, în B la Cabinet Avocat --, -.B, 12,.1,.6, Sector 5, B împotriva sentinței nr.535 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente și reclamanta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 23.04.2008 și precizată ulterior prin cereri succesive la data de 25.06.2008 (204 ds.) și 22.09.2008 (269 ds.) reclamantul a chemat în judecată pârâta SC LBs olicitând plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare lucrate peste programul de lucru de 8 ore în intervalul 10.06.2006 - 04.02.2008; plata drepturilor salariale cu aplicarea sporului de 100% conform art.137 alin.2 Codul muncii pentru zilele de sâmbătă - duminică și sărbători legale lucrate în perioada 20.03.2006 - 03.12.2007; deducerea la salariu de care a fost lipsit; actualizarea conform indicilor de inflație de la data scadenței până la data plății efective precum și dobânda legală pentru drepturile solicitate cât și daune morale în cuantum de 5000 lei.
În susținerea cererii a arătat că a fost angajat al societății pârâte la punctul de lucru B 2 în baza contractului nr.3077 din 10.06.2006. Că, la 04.02.2008 și-a depus demisia. Pe întreaga perioadă a desfășurat activitatea în calitate de șef de magazin (magazinul B nr.2) și nu a primit retribuția lunară potrivit timpului de muncă efectiv lucrat.
A precizat că pe toată durata angajării la societate a lucrat câte 10 ore pe zi de luni până vineri, sâmbăta câte 6 ore și uneori duminica fără a beneficia de recuperări sau de plata drepturilor pentru orele suplimentare. El nu a semnat nici un stat de plată, iar pontajele întocmite la magazine nu au fost luate în considerare. Arată că, nu a primit niciodată statele individuale de plată,iar pontajele făcute în format electronic erau modificate de cei de la firmă trecute zile libere (recuperări) fictive. Că deși se întocmeau fișe de pontaj în funcție de situația orelor lucrate în fiecare lună, acestea erau ulterior modificate la departamentul central de salarizare pentru a se plăti doar un număr de 10 ore lunar suplimentar.
Mai arată că, așa cum reiese și din înștiințările periodice trimise pe mail existau două tipuri de pontaje, din care unul real care rămânea în magazin și unul în format electronic.
Prin întâmpinările formulate față de acțiune și precizările la acțiune (filele 29, 243, 279 ds.) pârâta a arătat că potrivit Regulamentului de Ordine Interioară și conform programului afișat la fiecare magazin, programul zilnic de luni până vineri a fost de nouă ore (opt ore lucrătoare, iar o oră pauză de masă) iar în zilele de sâmbătă programul a fost între orele 9,00 - 13,00, cu o oră pauză de masă.
A arătat că, după angajarea primilor salariați în Magazinul din B au început neregulile, pontajele transmise de la magazin venind la B cu tot mai multe ore suplimentare deși societatea nu ceruse efectuarea unor astfel de ore, iar ele nu se justificau.
Inițial nu s-a făcut o verificare a pontajelor s-au întocmit statele de plată conform susținerilor angajaților magazinului plătindu-se o serie de ore suplimentare nesolicitate de societate. Deoarece de la o lună la alta numărul orelor suplimentare a crescut a fost amendată societatea pentru neacordarea repausului săptămânal. La acel moment s-au început verificările la societate și s-a constatat că sunt luni în care nu s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare, motivat de faptul că existau perioade în care vânzările erau aproape nule. În aceste condiții numărul de ore suplimentare efectuate societatea să plătească 10 ore suplimentar, iar orele plătite pentru zilele de luni până Vineri să fie în medie de 9 ore/zi, iar nu de opt (adică s-a plătit inclusiv pauza de masă prevăzută în regulamentul de Ordine Interioară) - la o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună plătindu-se în plus 21 de ore.
Arată că, situația de fapt rezultă din raportul evenimentelor de la - firmă de pază și monitorizare, în care se indică în mod clar momentul în care se intra dimineața în magazin (dezarmarea alarmei) și momentul în care magazinul se închidea (armarea alarmei). Din acest raport ar rezulta fără dubiu că magazinul a stat deschis câte 9 ore/zi de luni până vineri, iar în unele sâmbete magazinul a fost deschis 5 ore.
Mai arată pârâta că, au existat luni - dintre care se exemplifică luna martie a anului 2007,în care pontajul a fost eronat întocmit și în care societatea a achitat mai mult decât solicită reclamanții în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.535 din 24.04.2009, Tribunalul Botoșania admis acțiunea în parte, pârâta fiind obligată să-i plătească reclamantului suma de 7643 lei brut reprezentând diferență de drepturi salariale pentru orele suplimentare lucrate în perioada 10.06.2006 - 4.02.2008 precum și suma de 715 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință s-au respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect plata deducerii din salariu și daunele morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de angajat al pârâtei și că își desfășoară activitatea la punctul de lucru B 2 în funcția de șef magazin cu o normă întreagă de lucru de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână.
Mai reține că față de programul de la magazinul la care reclamantul și-a desfășurat activitatea, acesta a prestat ore suplimentare, evaluate de expert la suma de 7642 lei.
Apărările pârâtei în sensul că reclamantul nu a efectuat ore suplimentare deoarece salariații beneficiau de o oră pauză de masă zilnic conform regulamentului intern au fost înlăturate, motivându-se că magazinul a fost deschis tot timpul în intervalul orar afișat ca program că nu s-au administrat dovezi din care să rezulte că angajatului i s-au creat condiții și facilități pentru a dispune de o oră pauză de masă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive recurenta arată că sentința pronunțată încalcă dreptul la un proces echitabil, consfințit de art.6 CEDO.
Detaliind arată că în cauză a fost efectuată o expertiză și că la data de 24.04.2009 într-un singur plic i-au fost comunicate 3 rapoarte, unul care privea prezenta cauză iar celelalte două alte cauze similare dar că termenul de judecată a fost fixat la 21.04.2009, situație în care nu a putut formula eventuale obiecțiuni.
Susține că la același termen, 21.06.2009 instanța a rămas în pronunțare, pe care a amânat-o 3 zile.
Consideră recurenta că sentința este netemeinică și nelegală, motivând ca și la instanța de fond că față de organizarea riguroasă a activității firmei era imposibil ca reclamantul să efectueze orele suplimentare pentru plata cărora a formulat prezenta cerere.
Arată că inițial s-au plătit o serie de ore suplimentare neefectuate și necerute de societate fără prea multe verificări dar că de la o lună la alta numărul acestora a crescut, fapt ce a avut drept consecință amendarea societății de către ITM.
Din acel moment societatea recurentă a efectuat mai multe verificări în urma cărora a constatat că erau luni de vârf și luni în care vânzările erau aproape zero, nejustificându-se efectuarea orelor suplimentare.
Aceeași concluzie se desprinde și din raportul firmei de pază și monitorizare din care rezultă fără dubiu că magazinul a stat deschis câte nouă ore pe zi, de luni până vineri (în aceste ore fiind incluse și pauza de masă) iar în unele zile de sâmbătă magazinul a fost deschis 5 ore din care o oră aceeași pauză de masă.
Susține recurenta că instanța de fond a obligat-o la plata orelor suplimentare deși nu a existat o solicitare din partea sa în acest sens, iar singura probă pe care se bazează soluția primei instanțe, respectiv declarația martorului nu poate fi primită, date fiind relațiile de dușmănie dintre acesta și societate.
Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta susține că nu duce la dezlegarea pricinii întrucât expertul nu a făcut decât să diferențieze matematic pontajele invocate de reclamant ca fiind reale și pontajele societății și propune suplimentarea obiectivelor inițiale cu altele noi.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Nu se poate reține că în cauză instanța de fond nu a respectat dreptul la apărare al pârâtei și că a încălcat art. 6 CEDO.
Astfel, niciuna din dispozițiile Codului d e procedură civilă ce reglementează expertiza nu impune vreo obligație instanței în sensul de a comunica părților care nu au fost prezente la judecată copii ale raportului de expertiză.
Pe de altă parte Curtea reține că potrivit art.129alin.1 Codul d e procedură civilă, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin.1 precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Examinând încheierile de ședință din dosarul de fond, Curtea constată că raportul de expertiză a fost depus înainte de termenul din 7.04.2009, mai exact la 30.03.2009 și că la cererea reclamantului s-a amânat judecata în vederea formulării eventualelor obiecțiuni.
Rezultă așadar că pârâta, care a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat a avut posibilitatea să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză și să formuleze obiecțiuni în timp util.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada de către recurentă că ar fi primit o copie de pe raport abia la 24.04.2009, nefiind atașat la memoriul de recurs, nici un înscris în acest sens.
În mod corect la soluționarea cauzei și stabilirea intervalului orar în care a fost deschis magazinul la care și-a desfășurat activitatea reclamantul au fost avute în vedere înscrisurile aflate la filele 371 - 444 dosar fond, întrucât acestea reprezintă rapoartele privind dezarmarea și armarea alarmei magazinului nr.2.
Nu se poate reține că nu ar fi existat o solicitare din partea pârâtei în vederea efectuării de ore suplimentare de către reclamant, atâta timp cât probele administrate la instanța de fond demonstrează contrariul, relevante în acest sens fiind declarația martorului și înscrisurile anexate.
Curtea apreciază că nu există motive întemeiate pentru a înlătura declarația martorului întrucât nu s-a dovedit dușmănia dintre acesta și societate.
Mai mult, din examinarea încheierii de ședință de la termenul din 12.01.2009 la care s-a propus audierea martorilor de către părți, rezultă că nu a existat o opoziție din partea avocatului recurentei în ceea ce-l privește pe martorul și că acesta s- opus doar în privința audierii celuilalt martor, pe care instanța nici nu l-a încuviințat.
Nu pot fi primite apărările recurentei cum că orele suplimentare reprezintă de fapt pauza de masă de o oră zilnic.
Deși prin regulamentul intern este prevăzută pauză de masă între orele 13 - 14 la punctele de lucru cu publicul, nu sunt stabilite în concret condițiile în care reclamantul putea beneficia de aceasta, pentru a se verifica dacă într-adevăr a beneficiat sau nu de acest drept.
C nu va analiza dacă obiecțiunile la raportul de expertiză sunt sau nu întemeiate și dacă se impune suplimentarea cu alte obiective întrucât acestea au fost formulate direct în recurs și nu la primul termen după depunerea lucrării și anume 21.04.2009, sancțiunea care intervine în acest caz fiind decăderea conform art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art.312 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta " " B cu sediul social la adresa din B- A, Sector 1, și cu sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură, în B la Cabinet Avocat --, -.B, 12,.1,.6, Sector 5, B împotriva sentinței nr.535 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex.2/10.11.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
